Construcţii luxoase şi scumpe la Mănăstirea Salva

Holistic
Credincioşii care au trecut, vineri, pragul Mănăstirii Salva au putut observa că toată incinta e un şantier. Se lucrează la biserica mare, la stăreţie şi la corpul administrativ. La prima vedere, clădirile par imense, adevărate gropi negre care înghit miliarde.

Vremea bisericilor din lemn în care călugării îi cântau lui Dumnezeu la lumina lumânării pare să fi trecut. Dovadă că, la Salva, biserica mare cu hramul „Izvorul Tămăduirii, are, în loc de podele, marmură. Pereţii sunt pictaţi de la un capăt la atul inclusiv cu aur, iar uşile sunt din lemn masiv. În ciuda crizei, se pare că la Mănăstirea Salva nu s-a făcut niciun fel de economie în privinţa materialelor de construcţii.

Lângă biserica mare în care oamenii au intrat relativ stânjeniţi se mai ridică alte două clădiri monumentale care, potrivit anunţului de pe un panou, vor servi ca sediu administrativ şi stăreţie. Conform aceluiaşi anunţ, lucrările începute anul trecut în iunie vor fi gata anul acesta tot în luna lui cireşar.

Probabil că o bună parte din banii petru aceste edificii sunt luaţi chiar din donaţiile credincioşilor la uşile cărora se aude că bat deoseori maicile de la Salva. De altfel, vineri, mulţi au luat cu asalt tarabele la care măicuţele vindeau diverse cărţi şi obiecte religioase, dar şi mesele la care se dădeau acatiste.

Reamintim că Mănăstirea Salva a fost înfiinţată la dorinţa credincioşilor din comuna Salva şi a preotului paroh. La început a fost ridicată o biserică mică. Aceasta a primit hramul „Sfântului Ioan Botezătorul”. Finalizată în scurt timp cu ajutorul financiar al credincioşilor din comună, biserica s-a dovedit neîncăpătoare, astfel că în 10 mai 1994, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a sfinţit piatra de temelie pentru biserica mare cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Este singura biserică din Bistriţa-Năsăud care poartă acest hram. După proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, biserica a primit cel de-al doilea hram, întrucât mănăstirea este aşezată în apropierea locului unde ei au fost martirizaţi.

Printre cei care au trecut, de-a lungul timpului, pragul Mănăstirii Salva a fost şi omul de afaceri Gigi Becali care le-a donat la un moment dat măicuţelor o maşină de teren, fabricată în 2004, cu o valoare de peste 40.000 de euro. De altfel, în perioada în care omul de afaceri era în arest, câteva măicuţe de la Salva s-au dus la Bucureşti să-l viziteze.

Mai multe imagini – pe pagina noastră de facebook!

 

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Doru Badea

    E foarte greu in calitate de mirean sa vorbesc despre edificiile manastiresti, care din punctul de vedere arhitectural si al dotarilor depasesc posibilitatile a mai mult de 90% dintre cei ce le trec pragul, ramanand uimiti de „frumusetea” construita din banutul vaduvei si al saracului.

    Manastirea Salva nu este o exceptie; exista o „competitie”, un fel de intrecere socialista, faza pe judet, intre manastiri, in a edifica cat mai grandios cladiri de tot felul, sumele de bani cuantificabile in termene destul de scurte fiind usor de intuit, de parca se doreste concurarea constructiilor gotice de prin apus si gandind ca slavirea lui Dumnezeu tin si de grandoarea si luxul afisat.

    Nu voiesc, din pricina pacatelor mele celor multe, sa smintesc pe nimeni; de aceea las sa vorbeasca un interviu postat pe un site cu profil religios: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/12/cuviosul-paisie-aghioritul-luxul-ii-mirenizeaza-pe-monahi/

    „Parinte, pana la ce punct se poate impodobi o biserica?

    – In epoca noastra, cu cat este ceva mai simplu, chiar si intr-o biserica, cu atat mai mult ajuta, pentru ca acum nu traim in Bizant.

    – In catapeteasma, de pilda ce model este bine sa facem?

    – Un model… “calugaresc”! Pe cat va sta in putinta, toate sa va fie modeste, simple. Cuviosul Pahomie* a strambat coloanele bisericii ca oamenii sa nu se minuneze de lucrarea lui. Va aduceti aminte de aceasta? In manastire a facut cu multa sarguinta o biserica ale carei coloane erau impodobite cu placi de piatra. Privea la ea si se bucura de frumusetea ei, insa dupa aceea s-a gandit ca a te bucura de lucrarea frumoasa pe care ai facut-o nu este dupa Dumnezeu. Drept aceea, a legat coloanele bisericii cu funii si dupa ce s-a rugat, a spus fratilor sa traga pana ce se vor stramba.

    Acolo, la chilie, tai in fiecare an bucati de tabla si le pun pe acoperis, la ferestre, fiindca toate sunt stricate si intra vantul. Pun si scanduri, nylon, si le inchid. Poate ca imi vei spune: “De ce nu-ti faci ferestre duble?”. Stiu si eu aceasta, ca sunt tamplar. Daca voiam, imi puteam face ferestre si cu trei randuri, insa dupa aceea calugaria pleaca. Peretii sunt cu desavarsire stricati. As fi putut sa cer si de la altii ajutor sa aranjez chilia, dar ma simt bine si asa. Sa fac atata cheltuiala pentru pereti, cand in alta parte este atata nevoie? Aceasta nu ma ajuta. Daca am vreo cinci sute de drahme, prefer sa iau cruciulite, iconite si sa le dau la vreun om indurerat, ca sa fie ajutat. Eu ma bucur sa dau. Chiar nevoie sa am, nu cheltuiesc banii pentru mine.

    Cand incepe cineva sa traiasca pentru cele duhovnicesti, nu se mai satura niciodata; asisderea si cand incepe sa traiasca pentru lucrurile frumoase, nu se mai satura vreodata. Acum, stii ce trebuie sa faci? Sa nu te ingrijesti de cladiri bine facute, ci sa faci cele absolut trebuincioase si sa te intorci spre nefericirea lumii cu rugaciunea ta cand nu ai ce sa dai, iar cu milostenia, atunci cand ai. Sa faceti rugaciune si treburile cele mai necesare. Toate acestea pe care le facem nu au viata lunga. Oare merita sa ne cheltuim viata pentru ele, in timp ce altii se chinuiesc si mor de foame? Cladirile simple si obiectele smerite ii transpun mental pe monahi in pesterile si sihastriile simple ale Sfintilor nostri Parinti, si astfel se folosesc duhovniceste. In timp ce lucrurile lumesti amintesc de lume si ii fac pe monahi lumesti cu sufletul.

    De curand** s-au facut sapaturi in pustia Nitriei si s-au aflat primele “chilii” ale monahilor. In continuarea s-au aflat cele construite ceva mai tarziu, care erau putin cam lumesti, iar in cele din urma s-au descoperit ultimele, care semanau cu saloanele bogatilor de pe atunci, cu zugraveli pe pereti etc. Acestea au adus urgia lui Dumnezeu; de aceea au fost pradate si distruse de facatorii de rele.

    Hristos S-a nascut in iesle. Daca ne vom odihni in cele lumesti, ne va scuipa Hristos, Care nu a scuipat pe nimeni, si ne va spune: “Eu n-am avut nimic”. “Toate acestea le-ati aflat scrise in Evanghelie? Le-ati vazut la Mine? Nu sunteti nici mireni, nici calugari. Ce sa va fac? Unde sa va pun”.

    Cele frumoase si desavarsite sunt lumesti, dar pe oamenii duhovnicesti acestea nu-i odihnesc. Zidurile se vor darama toate candva. Sufletul… Un suflet pretuieste mai mult decat toata lumea. Dar noi ce facem pentru suflet? Sa incepem lucrarea duhovniceasca. Sa intre inlauntru nelinistea cea buna.

    Hristos ne va intreba cu ce am ajutat duhovniceste lumea si ce lucrare duhovniceasca am facut, nu ce ziduri am inaltat. Despre acestea nici nu aduce vorba. Ni se va cere sa dam seama pentru sporirea noastra duhovniceasca. Vreau sa intelegeti duhul meu. Nu spun sa nu se faca si acestea, constructii etc., sau sa nu se faca bine, dar pe primul loc sa fie cele duhovnicesti si dupa aceea toate celelalte sa le facem cu discernamant duhovnicesc“.

    (CUV. PAISIE AGHIORITUL – “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“)

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.