Social

Îndemnul lui Gelu Vlașin pentru românii din Diaspora: Veniți acasă cât sunteți în putere!

Scriitorul Gelu Vlașin, care a locuit 20 de ani în Spania și s-a întors acasă în comuna Telciu în timpul pandemiei, le transmite românilor din Diaspora să nu aștepte anii de pensie ca să facă acest lucru, să vină cât sunt în putere și se pot bucura de tot ce au adunat în străinătate.

Gelu Vlașin a povestit pentru Timp Online că a plecat în urmă cu 20 de ani în Spania împins de nevoia de a aduna bani să-și construiască o casă, ceea ce nu putea în țară în anii 2000 nici lucrând în trei locuri.

”Familia noastră a fost una modestă. Tatăl meu a fost picher, apoi a lucrat în comerț și a reușit să facă o căsuță bătrânească și cam atât pentru că proveneau la rândul lor din niște familii foarte sărace din Fiad, bunicul dintre tată din Moisei, Maramureș, neamul Vlașinilor, și bunicii dinspre mamă din Coșbuc, din Hordou. Poate de aici și filonul acesta poetic. Bunica îmi spunea că nu prea avea ce să le dea copiilor. Ea le-a dat o jumătate de porc, iar ceilalți bunici nu știu ce i-au dat mamei zestre. Înainte să existe casa construită de tata, eu am trăit într-o baracă muncitorească. Au primit o cameră și o bucătărioară și stăteam acolo cu toții. Acum 20 de ani când am plecat în Spania nu aveam nimic. Stăteam prin București după facultate, lucram în vreo trei locuri și, în 2001, când am plecat, în iunie, câștigam cât să-mi plătesc chiria, să-mi mai cumpăr ceva de mâncare și mai mergeam pe la spectacole că mai primeam invitații de la prieteni. Cam atât. Erau niște vremuri cumplite, când ne conducea Adrian Năstase. Salariile erau 100-150 de euro maxim”, a spus el.

Așa se face că în iunie 2001 și-a luat lumea în cap și a plecat în Spania.

”Primii 5 ani au fost destul de complicați. Un an și jumătate am lucrat în agricultură ca muncitor necalificat. Când eram copil, mai lucrat aici, mai dădeam o mână de ajutor. Acolo am lucrat la cireșe – cea mai frumoasă perioadă a existenței mele – când am mâncat cireșe pentru tot neamul Vlașinilor, mai mult am mâncat decât am cules, iar apoi peste un an am lucrat la vie într-un sat, la curățat via, la cules struguri, la plantat via, în cramă. Proprietarul cramei m-a învățat acolo tot ce înseamnă vinul. Apoi am lucrat într-o fabrică de paleți unde a fost crunt. Trebuia să faci 120 de paleți pe zi dezmembrând paleții vechi. Era cumplit. Dimineața când mă trezeam, aveam mâinile înțepenite. O jumătate de oră trebuia să le țin sub apă călduță ca să mi se desțepenească. În mâna stângă aveai un pistol pneumatic cu care băteai cuiele, iar în dreapta un fierăstrău cu care tăiai la dimensiuni paleții respectivi și asta toată ziua. A fost cumplit, perioada cea mai cruntă. Mi-au trebuit vreo 10 ani și în Spania să adun bani – că nu se fac banii așa de ușor cum își imaginează unii – nu reușești să faci bani în 2 ani ca să-ți ridici în România o casă decât dacă furi sau faci alte prostii”, a mai spus el.

După cei 5 ani grei, a venit însă o perioadă foarte bună între 2005 și 2010 când atât românii aflați în Spania, cât și spaniolii, au câștigat foarte bine.

”Numai dacă nu voiai nu câștigai bani pentru că spaniolii aveau nevoie de oameni peste tot, în primul rând în construcții pentru că ei ridicau cam un milion de apartamente pe an, apoi în servicii, în domeniul hotelier, peste tot fiindcă au ajuns să aibă 85 de milioane de turiști la 45 de milioane de locuitori, iar fiecare turist cheltuia cam la 1000 de euro. După trei ani în Spania, am început să vorbesc mai bine limba, am obținut dreptul de rezidență și de muncă și am început prima activitate în birou însă cu un salariu mic, 650 de euro, cât câștigam și din agricultură. Nu conta la ei ce studii ai, trebuia să arăți ce știi să faci la locul de muncă, așa că m-au luat ca purtător de hârtii dintr-un birou în altul în prima fază. În firma aceea, am stat vreo trei ani și am avansat până la poziția de director de departament de marketing. Ce bine ar fi să avem și noi în România acest sistem de respectare a valorilor! Nu conta din ce țară ești sau cine ești, tu, dacă demonstrai la locul de muncă niște capacități, ajungeai de la un simplu purtător de hârtii dintr-un birou în altul până la director de departament”, a spus Gelu Vlașin, care a reușit chiar să se integreze în viața socială din Spania, mai întâi în comunitățile de români și apoi în cele de spanioli.

Înainte de pandemie, cam cu 2-3 ani, Gelu Vlașin și soția lui Cristina își făcuseră deja planuri să se întoarcă acasă, dar situația nouă cu care s-a confruntat lumea i-a determinat să nu mai stea.

”Ideea mea a fost să-mi fac un rost, să adun niște bani, să-mi fac o căsuță a mea, să am o bază pentru o viață mai bună. Am reușit să am baza aceasta. De ce să mai stau? Să vin bătrân și bolnav? Să nu mă mai bucur de ce am realizat în străinătate? Îi aud pe mulți că stau până la pensie și nu înțeleg de ce. Vino, omule, că e plină țara de căsuțe și terenuri care zac goale. Întoarce-te omule acasă cât ești în putere! Să vii la 60 de ani și să nu te mai poți bucura de nimic? Pentru ce ai muncit atunci, așa ca să ai o casă care oricum se degradează dacă nu e locuită? Noi am ridicat căsuța aceasta acum 15 ani, aveam unde veni, am mai cumpărat teren. Faptul că în 2020 am prins pandemia din plin, iar două luni am fost închiși la propriu în casă, iar copiii nu aveau voie să iasă din casă, ne-a determinat să nu mai așteptăm un alt moment oportun. Am luat primul zbor spre România și am plecat. Am intuit eu că mai vin valuri și mi-am zis că prefer să fiu la mine, izolat, în Tranzbordare (cătun de la marginea satului Telciu -n.r.) decât în Spania unde izolat însemna chiar izolat. Decizia a fost luată de câțiva ani, dar a fost accelerată de pandemie”, a explicat el.

Întoarcerea nu a fost dificilă întrucât cei doi copii ai săi au îndrăgit România în vacanțele în care părinții i-au adus în țară și au fost cu totul de acord să plece din Spania.

”Cineva spunea: Vai, ce curaj să veniți! Curaj a fost când am plecat într-o țară pe care nu o cunoșteam și a cărei limbă nu o vorbeam și nu cunoșteam pe nimeni. Acela e curaj de remarcat la toți românii care au plecat în Germania, Italia, Franța și nu pentru o zi-două, ci pentru ani de zile. E cumplit să îți părăsești țara și să te duci undeva unde nu cunoști pe nimeni și să-ți începi viața de la zero, undeva unde nu contează nici studiile, nici relațiile, nimic. Reîntoarcerea cred că a fost firească. Că trebuie să te readaptezi? Da, dar nu uiți tu de unde ai plecat, mai ales că sistemul nu s-a schimbat prea mult, te adaptezi rapid la ce se întâmplă pe aici”, a spus el.

Odată întors acasă, Gelu Vlașin s-a apucat să-și cultive terenul de lângă casă, pe o suprafață de 35 de ari.

”E greu că nu găsești pe nimeni care să te ajute, dar nu mă grăbesc. Căpălesc atât cât pot, plantez, curăț azi, dacă nu mâine, că nu-i niciun bai, pentru că îmi place. Dacă cineva mă întreba acum 5 ani dacă m-aș întoarce în Tranzbordare să fac aceste lucruri aș fi răspuns: Ce? Ești nebun? Nu! Dar vine o vreme când te așezi, te aduni și zici: Mă, dar ce viață frumoasă e la țară, să ai un pământ pe care să îl cultivi, să știi că mănânci roșia pe care ai pus-o tu în pământ și ai udat-o! Mai mult, eu mi-am făcut niște calcule: cu 35 de ari de zmeură, coacăze și mure nu o să mă îmbogățesc, dar va fi un venit alternativ și fac și ceea ce îmi place. Chiar vreau să fac ceva ce am văzut în Spania: plantația mea o pun la dispoziția celor care vor să vină și să își culeagă ei cu mâna lor și fac un fel de rezidențe și artistice. Vine omul, stă o săptămână, își culege murea, zmeura, dacă vrea îl învăț să își facă dulceața, sirop, își duce acasă și mănâncă. Plătește pentru asta. Între timp Cristina îi cântă, eu îi mai recit niște poezii, o să fie un complex agro-cultural”, a spus el.

Gelu Vlașin a spus că se poate trăi și din agricultură, complementar cu alte activități online, mai ales că România are una dintre cele mai mari viteze de internet.

”Mi-am păstrat proiectele din Spania, lucrez online – și aici le dau un sfat tuturor celor care vor să vină – măi, totuși, nu veniți la plesneală! Faceți-vă un pic de studiu de fezabilitate înainte să veniți. Noi, înainte de a decide că plecăm am început să ne întrebăm ce am putea face noi în Tranzbordare, ce activități și a reieșit clar că o parte vom lucra pe online, că vom face proiecte culturale care se pot face de oriunde, și am făcut, și vom face și agricultură. Aici fiecare centimetru pe care îl ai îți produce nu neapărat pentru tine, produce și pentru alții, poate fi un business. De când ne-am întors în țară, eu primesc zilnic mesaje de la oameni și din străinătate care mă întreabă cum ne simțim, ce facem și le spun că, în România, în orice domeniu, dacă îți cauți, îți găsești în zona unde vrei să te întorci. Acum, tot mai mulți din zona Cluj, București mă întreabă cum e la țară că vor și ei să se stabilească la țară. Sunt foarte mulți oameni destul de tineri care vor la țară. Este și un grup de Facebook în care oameni care s-au întors la țară și au început să pună pe picioare o mică afacere agricolă, tehnologică, etc., iar lucrul acesta mă bucură enorm”, a spus Gelu Vlașin.

Deja a trecut mai bine de un an de când a revenit în țară cu întreaga familie și nu regretă nicio clipă.

”Mă mai întreabă unii cum e și răspund: ca într-o vacanță continuă: mă duc, îmi fac treaba relaxat. Mă uit la cerul înstelat. Cum e cerul la Tranzbordare eu nu l-am văzut nicăieri în lumea asta, senin, se văd stelele sclipind. E superb. Nu-mi lipsește nimic. Nu mi-e dor de Madrid, de ce să-mi fie dor? Eu nu dau sfaturi celor care vor să plece să nu o facă. Nu! Dimpotrivă! Plecați să vedeți cum e afară, să vă faceți o idee că sigur veniți cu ceva bun. Stați un an, doi, trei, cinci, nicio problemă. Eu m-am întors pentru că 20 de ani mi-am făcut făcutele și cunosc lumea.Cunosc Madridul mai bine ca Bucureștiul, știu toate zonele culturale de acolo. E adevărat că mă mai uit pe internet la unele evenimente, dar nu mai am așa o dorință de a mă duce să văd o expoziție sau să particip la un eveniment. Am activități culturale din plin, iar dacă nu le am, le inventez, și atunci ce plăcere mai mare să ai decât să te trezești dimineața și să bei cafeaua pe terasă și să te uiți la peisajul sublim din spatele casei cu dealul Tarnița și cu dealul care duce spre Țibleș, să auzi susurul Sălăuței și câinii care latră departe? E o relaxare totală! Mie nu îmi mai trebuie altceva”, a spus el.

Despre locul său de baștină din comuna Telciu, Gelu Vlașin spune cu mândrie: ”E un cuvânt care nu figura pe nicio hartă din lume și eu eram foarte mândru, dar acum începe să apară pentru că am venit noi și facem tot felul de activități. Deși nu există niciun panou la intrare în cătunul nostru, s-a transmis din vorbă în vorbă, pentru că, în trecut, exista calea ferată îngustă până aici în depozit. Și aici începea calea ferată mare și se făcea transbordarea lemnelor de pe calea ferată mică pe vagoanele mari și a rămas numele Tranzbordare. Mulți mă corectează și spun că s-ar scrie cu s, dar eu transmit cum a rămas denumirea aici, nu cum scrie în dicționar: e Tranzbordare!”.

23 comentarii

  • Ferice de voi , oameni buni! Sunt de acord ca nimic nu poate fi mai frumos decat sa-ti cultivi (la mine in sat se zice „sa-ti lucri) pamantul ramas de la mosi stramosi , sa dai cu sapa , sa cosesti , sa-ti uzi legumele plantate cu mana ta , sa mananci din truda ta iar cand te odihnesti sa vezi cum „creste iarba” , cum canta cucul , cum susura izvoarele , cum trec anotimpurile in succesiunea lasata de Dumnezeu Tatal. Iar cand ai doi copii frumosi si o sotie care sa-ti cante si sa te incante , ce ti-ai mai putea dori ? Domnul sa va tina sanatosi si fericiti!

  • Da , chiar asa, sa vina la ce, la sapat pamantul ?! Sau sa-si investeasca banii in politica?! Sau ,cel mai frumos, la o intalnire cu autoritatile noastre…!Sigur, d-l Vlasin are o situtie privilegiata , munceste si online la proiecte tot din Spania , aici doar se relaxeaza. Sigur, tot el avertizeaza romanii plecati sa nu se intoarca fara sa fi facut un studiu de fezabilitate al oportunitatii intoarcerii… Haide-ti mai romani acasa, noi suntem tot mai putini,dar functionarii tot mai multi!

  • Cand ești printre străini și dai de greu, gândești ca și Octavian Goga (Bătrânii), dar după ce te întorci pe meleagurile natale, s-ar putea să pățești ca și Liviu Rebreanu (Cuibul Visurilor).

    Octavian Goga
    De ce m-aţi dus de lângă voi,
    De ce m-aţi dus de-acasă?
    Să fi rămas copil la plug,
    Să fi rămas la coasă.
    Atunci eu nu mai rătăceam
    Pe-atâtea căi răzleţe,
    Şi-aveaţi şi voi în curte-acum
    Un stâlp la bătrâneţe.
    M-aş fi-nsurat când isprăveam
    Cu slujba la-mpăratul,
    Mi-ar fi azi casa-n rând cu toţi…
    Cum m-ar cinsti azi satul…
    ~ ~ ~
    Aşa vă pierdeţi, bieţi părinţi,
    Cu rugi la Preacurata,
    Şi plânge mama pe ceaslov,
    Şi-n barbă plânge tata.
    Şi plânge mama pe ceaslov,
    Şi-n barbă plânge tata…
    – – – –

    Și acum Liviu Rebreanu – Cuibul Visurilor
    “Stateam in gara Vararea si nu mai indrazneam sa ma urnesc nici inainte si nici inapoi. Ce mai caut eu aici? De ce am mai venit pe-aici?

    Un taran descult si roscovan imi lua geamantanul din mana.

    – Poftim dupa mine!.

    Pornii. infatisarea omului imi staruia in creieri> ca un semn de intrebare, in jurul caruia sclipirile de nadejde jucau nebuneste.

    – Cum te cheama?

    – Mihoc…

    O clipa, toata lumea se imbraca iar in ceata trandafirie.

    – Tu esti, Mihoc?… si nu ma cunosti? Nu-ti aduci aminte de mine?

    Ma examina fara incredere, banuitor chiar. Cand ii pomenii de vremurile de altadata, avu doar o tresarire, pe urma se incrunta, ca si cand i-as fi zgandarit o rana veche.

    – Mai bine nu mai veneai, domnule! zise apoi cu glas amarat. Ce-a fost a trecut, s-a dus… S-a stricat lumea si pe-aici. Nu mai e ca pe-atunci.

    – Dar Sanjoan?

    Se uita la mine neintelegator.

    – Notarul cel vechi… adaogai nerabdator.

    – Aha… A murit de mult… De mult… Nici domnisorul nu mai e pe-aici. Cica s-a facut domn mare… Dumnezeu stie pe unde-o fi…

    A murit si Dihorul, si Iulian… Tovarasii de odinioara s-au risipit toti… Boroiu s-a prapadit in razboi…

    Ma oprii infricosat. Atunci, unde ma mai duc? Atunci, lumea dupa care alerg nu e decat o inchipuire desarta si trecuta? Atunci, am picat intr-o viata unde sunt mai strain ca in orice colt de lume?“

  • In Romania daca ai o problema CINE te ajuta….jandarmeria? politia? Judecatorii? Politicul, ANREul? Nimeni…..DOAR MINTIUCA TA CARE IN FUNCTIE DE CAT E DE DOTATA …sa te feresti sa nu ajungi la AIA!!!
    Dincolo nici nu stii dincastea ca exista…..RESPECT… Tu ii chemi pe diasporeni sa vina la pamant, la indobitocire mai adanca….adica ii bagi mai mult acolo unde se uita de respect

    • Fiecare are modul propriu de a privi lucrurile. Eu sunt mai optimist din fire și am învățat mereu să privesc partea bună și luminoasă a lucrurilor. Făcând acest lucru devenim cu mult mai umani și descoperim apoi frumusețea lucrurilor simple. Pentru că fericirea, în cele din urmă, nu este altceva decât suma bucuriilor simple. Nu-i perfect încă în România dar oare unde-i perfect în lumea asta mare? Respectul și-l câștigă un om prin ceea ce face în jurul său pentru ceilalți, adică pentru comunitate. Să simți că ești om al cetății și să simți că faci parte din cetate este un lucru sublim. Dacă însă te lași prin în mrejele sistemului o să ajungi să vezi numai partea întunecată a lucrurilor și a oamenilor. Și te vei îmbolnăvi și tu de supărare, de tristețe și de suspiciune. Pentru că o lumea bună se poate naște prin fapte bune făcute de fiecare dintre noi. Doar noi suntem în stare să schimbăm mentalități. Începând cu faptul de-a recunoaște că există lumină și speranță în jurul nostru. Și asta ne va face să depășim orice obstacol.

  • Nu-i peste tot la fel. Sunt zone unde s-au schimbat lucrurile în bine. La Bistrița, spre exemplu. Și la Năsăud. Acolo unde merg eu să platesc impozite nu stau la coadă. Și funcționarii de la ANAF de la Năsăud sunt foarte amabili.

  • Nu se moare de foame! Poate numai dacă nu vrei să muncești. La Bistrița găsești de muncă. Și la Năsăud. Până chiar și la noi în Telciu. Dacă ești meseriaș âți găsești de muncă imediat. Chiar și dacă ești necalificat. Tot se găsește de muncă. Nu mai sunt vremurile ca acum 15 / 20 de ani.

  • Nu moare nimeni de foame. Iar cei din Diaspora dacă se întorc nu vor veni cu mâna goală. Majoritatea dintre ei au deja o casă construită în țară, un teren cumpărat, niște utilaje și niște bani puși deoparte. Întoarcerea lor ar însemna prilej de bucurie pentru că vor fi cei care vor crea locuri de muncă și vor schimba mentalități.

  • Românii din străinătate au trimis doar anul trecut mai mulți bani decât investițiile străine directe din România. Adică multe miliarde de euro (românii din străinătate au trimis acasă anul trecut 3,4 miliarde de euro în timp ce investiţiile străine directe au fost de doar 3 miliarde de euro). Unde credeți că s-au dus banii ăștia? Păi vă spun eu: plata impozite pentru casele lor, ale părinților și rudelor, plată terenuri pentru ei și famiile lor, materiale de construcții pentru construirea de case în România, mâncare, haine pentru copiii lor, părinții lor și rudele lor din țară, plata facturi utilități pentru rudele din țară, utilaje cumpărate pentru cei din țară, medicamente, bani cash pentru diverse alte cumpărături. În plus, mulți români și-au ajutat rudele din țară să deschidă mici afaceri. Deci, realitatea din ziua de azi din românia este următoarea: țara noastră nu mai poate face față cererilor pentru ocuparea locurilor de muncă și este obligată să aducă muncitori din Vietnam, India sau Thailanda. Ia uitați câte locuri de muncă sunt chiar în acest moment numai în bistrița spre exemplu: http://www.ajofmbn.ro/lmv/lmv18_08_2015.htm
    Deci, despre ce vorbim?

  • Adevărat, problema copiilor este o problemă delicată. Dar noi ne-am întors împreună cu cei doi copii ai noștri. Unul de 12 anu și celălalt de 9 ani. Și amândoi s-au adaptat foarte bine. Au prieteni aici iar la școală au rezultate chiar mai bune decât în Spania. Mai comunică pe internet și pe rețelele sociale cu prietenii lor din Spania dar au ajuns la concluzia că nu s-ar mai întoarce niciodată în străinătate și că România este locul în care ei se simt minunat. Sigur însă că noi le-am povestit mereu la superlativ despre România și i-am adus în fiecare an în vacanță. I-am plimbat prin țara noastră ca să vadă cât de frumoasă este. Și ce oameni minunați sunt românii. Majoritatea dintre ei…

  • Ar merge mai bine țară. În primul rând ar veni cu o mentalitate mai bună. În al doilea rând ar forta pe actualul sistem administrativ sa se schimbe in bine, după modelul în care au trăit. Este o vorba,: Cu o floare nu se face primavara. Asa ca subscriu, HAINETI ACASA. Si eu sunt unul dintre cei care m-am intors.

  • In Cluj câștigi 4.000 lei brut, dar prețul apartamentelor este de 2.100 €/m2.
    În Bistrita salariile sunt mici, dar și m2 este mai ieftin, in jur de 1000 €/m2.
    In Danemarca câștigi 2.500€ /lunā net, iar pretul apartamentelor este de 3000 €/m2.
    Și atunci ce câștigi?
    Cumperi o casa care are 140
    m2 cu 420.000 € si platesti ratā la banca de 2000€/luna! Timp de 30 de ani! ! !
    Și atunci, nu e mai bine să te muți la țară, sa cultivi vin la Viile Cristurului, să pui mălai in Stăvărie, să pui grâu la Gradicei, și să treci apa până in Șirioara la Dl. Marius Bălan pe care nu il cunosc personal.

  • Sa aveti sanatate ca sa nu ajungeti sa simtiti „calitatea” vietii de aici, sistemul sanitar. De parca invatamântul drumurile, etc nu ar conta.

  • Toata stima fata de dl Gelu Visan!Cu oameni ca dansul vom schimba fata Romaniei.Plecarea romanilor in lume a adus pierdere pentru tara,dar si mult castig ca experienta de munca si cultura.Daca tot castigul acesta va fi pus in recladirea Romaniei vom vedea in cativa ani o alta fata a tarii.

  • Dragi diasporeni , ascultati „Chemarea Vlasinilor” si intoarceti-va acasa. Patria poate fi oriunde va e bine , dar ACASA , este numai aici !

  • Tematica este foarte interesanta si cred ca ar trebui impartit in mai multe aspecte.
    Sentimente, economia si perspectiva de viitor.
    Clar ca sentimentele te atrag acollo unde ai copilerit iar economia personala depinde de putintele tale. Sunt convins ca nostalgia oricind te trage la tine acasa unde iti este familia.
    Daca familia se simte bine, oriunde poate fi acasa. Si daca ai educatie oriunde te descurci si poti se cladesti viitor.
    Eu am venit din Germania, am trait aproape 1/2 din viata mea aici si ma descurc. Nu este totul sumbru si cu tot ca am si eu anumite frustrari pot spune ca existe mai multe tematici unde si Germania s-ar putea lua exemplu din Romania. Cind acollo lumea este superindividualizata si totul este institutionalizat, aici unele lucruri se mai rezolva direct intre omeni si exista macar o solidaritate chiar daca este restrins pe grupuri sau comunitati mai mici.
    Cunosc mai multe persoane in Romania pe care ma pot baza de cit am avut in Germania vreodata.
    Inteleg totusi pe toti care pleaca, inteleg pe tineretul care merge la studii mai degraba in strainatate. Pana la urma pot spune din propriu experienta ca locuinta, costuri de intretinere si studiile in Germania sint mai ieftine de cit de exemplu in Cluj. In plus aici facultate costa, acollo primesti bursa de la stat care depinde de venitul tau.

  • Dle Vlasin, mi se pare cel putin cinica expresia dvs. „nu se moare de foame!” – mai ales venind din partea unui om care s-a realizat material emigrand intr-o tara straina timp de 20 de ani, tara in care cetatenii au drepturi si sunt respectati de autoritati. Aici nu este deloc asa, legea este de multe ori incalcata chiar de catre cei pusi sa vegheze la respectarea ei. Sunt consecinte? Cine le suporta ? Noi stim, dvs. nu ati aflat inca. Cum spuneti, sunt locuri de munca, totusi de ce pleaca romanii din tara? De ce toti mai multi parinti isi indeamna copiii sa plece inainte sa-i indobitoceasca o societate fara repere ?! Imi scuzati interventia. Apeciez ceea ce ati realizat prin munca si onestitatea dvs, si va urez succes.

  • D-le VLASIN imi place mult ce ati scris aici si marturisesc ca si eu impartasesc aceste trairi si sentimente.
    DA, in Romania cine moare de foame ori e prostalau de bubuie si nu stie sa faca nimic ori e puturos.Dincolo cum zic unii care stau cu valiza la usa nu mai este ce a fost candva. Mana ieftina de lucru de la diaspora araba, romaneasca, bulgareasca, ucraineana si moldoveneasca de peste Prut a schimbat mult lucrurile.
    Viata lunga stimabile !

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS