Ioan Turc: PNL Bistriţa-Năsăud e „varză”, episodul cu părintele Nicolae Feier, oripilant

Aşadar aveţi doctoratul.

Da, şi mă bucur foarte mult, pentru că dacă aş fi avut o poziţie semnificativă în politică, sunt convins că percepţia ar fi fost distorsionată.

Pentru că nu dă bine în politică să ai doctoratul?

Nu că nu dă bine, dar există tot timpul suspiciuni că ţi-ai folosit oarecum influenţa. Nu, am parcurs această etapă neavând nicio calitate de natură politică. Am avut şi timp mai mult la dispoziţie. Mi-am luat doctoratul în Filosofia politicii la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş Bolyai, l-am avut ca şi coordonator ştiinţific pe prof. dr. univ. Liviu Zăpârţan, iar tematica a fost legată de procesul de modernizării României în doctrina liberalismului românesc, dar nu m-am oprit strict la această abordare, am încercat să tratez global această problemă.

Şi s-a modernizat România?

Din păcate, de când a apărut această idee, în secolul XIX, modernizarea rămâne doar un deziderat. Sau, cu alte cuvinte, dacă din punct de vedere al evoluţiei şi al maturităţii instituţiilor, formal am putea accepta că suntem o ţară modernă, că avem pluripartidism, principiul separaţiei puterilor, o serie de libertăţi garantate, precum libertatea presei, a conştiinţei, ca maturitate economică a societăţii nu suntem o ţară modernă. Modernitatea se raportează întotdeauna la un anumit model. Pentru a fi modern înseamnă a avea acele caracteristici ale statelor occidentale la care ne raportăm. E limpede că economia românească are randament scăzut, structura socială este una perimată, nivelul serviciilor publice este încă extrem de scăzut. Am ratat etapă de etapă şansa de a ne moderniza, suntem de fapt o periferie a societăţii vestice.

Suntem descrişi de actualii lideri politici ca un popor leneş, care nu vrea să muncească. Aşa e?

Nu suntem un popor leneş, dacă e să privim la ceea ce fac mulţi dintre concetăţenii noştri. La noi, clasa mijlocie este într-o stare incipientă, în Europa acest segment este foarte important. Cei din agricultură muncesc mult, dar cu randament extrem de scăzut şi cu beneficii mici, trăiesc într-o societate de autoconsum. Ceea ce ne-a lipsit a fost viziunea. La birt, la pub sau acasă beau toţi europenii, şi nemţii şi englezii, toţi, nu e o caracteristpică definitorie, marea noastră problemă a fost lipsa de perspicacitate a elitelor. Întotdeauna forţele care au încercat să modernizeze România au avut o contrapondere în forţele care au încercat să păstreze România aşa cum a fost. Ca la jocul cu sfoara, unii trag de o parte, ceilalţi de cealaltă. La noi, forţele au fost relativ egale. Dacă ar fi să căutăm motivele pentru care România a rămas pe loc, ele sunt identificate în literatura de specialitate şi eu sunt de acord cu foarte multe dintre ele.

Ca fost preşedinte al unui partid de dreapta, aveţi vreun regret legat de perioada aceea? Puteau liberalii mai mult?

Liberalii puteau mai mult dacă n-ar fi existat divergenţe, disensiuni la vârful deciziei politice. Nu cred că interminabilele controverse dintre preşedintele României şi şeful Guvernului au făcut bine României. Pe temele importante cred că ar trebui să existe un anumit consens.

De ce credeţi totuşi că rămâne senzaţia că politicienii caută doar interesele lor?

Trăim într-o cultură a căpătuirii personale, şi ea nu vine neapărat de la fanarioţi încoace. Există o anumită tradiţie istorică, şi din punct de vedere politic ea a fost nefastă. E o realitate, nu suntem o ţară de opinie publică şi cred că nici nu vom fi prea curând, presupune nişte modificări de natură antropologică, omul nu-şi schimbă comportamentul de azi pe mâine. Profilul omului european s-a format în sute de ani, într-un anumit tip de cultură politică. Ai nevoie de proprietate, de drepturi civile şi politice, de educaţie. Dacă toate acestea nu se manifestă cumulativ şi într-un anumit timp, nu ajungi la un rezultat din punct de vedere antropologic.

Înseamnă că nu vom ajunge o ţară în care oamenii să-şi asume  o părere pe faţă?

Această şansă există, nu vreau să se înţeleagă că am bătut pasul pe loc, ci doar că ritmul în care ne-am mişcat a fost extrem de lent, unul caracteristic ţărilor estice, nu vest-europene. Avem un anumit tip de cultură care ne-a ţinut pe loc. Dacă te duci pe şosea din Europa şi se lucrează pe carosabil, vezi că lucrarea e semnalizată cu câţiva km înainte, dacă e noapte ai impresia că acolo e o farfurie zburătoare. În România e plin de gropi şi şantiere pe care nu le semnalizează nimeni. Cei care ar trebui s-o facă n-au nici cea mai mică pornire, iar cei care îşi rup maşinile în gropi n-au niciun fel de reacţie. Înjură şi pleacă mai departe. Poţi să extragi un principiu de aici.

Că aşa suntem noi, dăm în gropi, ne supărăm, dar nu facem nimic.

Ne supărăm, dar nu ne supărăm civic, ne supărăm la nivel personal. O supărare civică se transpune într-o atitudine civică, dar nouă ne lipseşte treaba asta. E foarte greu să faci paşi înainte atâta timp cât în România votul se cumpără. Prin tot felul de şiretlicuri, unele rafinate, altele de-a dreptul primare, cu puilui, cu zahărul…

Uitându-vă spre PNL, o faceţi cu mânie sau aţi depăşit acest moment? Vă întristează, vă bucură? Mă refer la filiala judeţeană.

Nu am cum să nu fiu subiectiv. Ca experienţă personală, am toate motivele să fiu trist, nu am crezut niciodată că un partid liberal îşi poate sancţiona membrii pentru delict de opinie. PNL a devenit în ultima perioadă un poligon pentru tot felul de autocraţi care pur şi simplu nu acceptă puncte de vedere diferite de al lor. PNL traversează o criză extrem de gravă, o criză de lider şi o criză de comportament politic. La nivel central vorbesc. Din punctul meu de vedere, Crin Antonescu nu este un lider autentic, îi lipsesc calităţi absolut obligatorii. Dacă îi asculţi un discurs, nu ştii dacă e în direct sau e reluarea unui discurs din 2009. Nu aduce nimic nou în discuţie şi nu are abordări nuanţate. Chiar dacă e frumoasă auditiv, retorica e seacă în conţinut. În ceea ce priveşte situaţia la nivel local, eu cred că PNL e varză. În raport cu PSD, dacă ne uităm la ce ne aduc alegerile următoare, noi nu vom avea candidat la Primăria Bistriţa, nu vom avea candidat la CJ, e foarte probabil că vom pierde multe dintre primăriile pe care le avem acum, aşa că nu cred că managementul politic a fost unul sănătos.

Se aşteaptă de la PNL o revigorare.

Am convingerea că PNL nu o să dispară, e foarte bine ancorat într-un segment social al României, dar politica are anumite reguli, nimic nu se schimbă în interiorul unei etape politice. Dacă vrem să vedem o schimbare, va trebui să aşteptăm ca această etapă politică să fie arsă.

Mai putem aştepta, în condiţiile în care lucrurile merg din rău în mai rău? Oamenii aşteaptă o soluţie de la opoziţie.

Voi spune un lucru care îi va supăra pe mulţi. Foarte mult timp am considerat că viaţa politică în România trebuie să se simplifice, adică prea multe partide politice în Parlament nu fac bine sistemului politic. Astăzi, o nouă formaţiune politică ar avea o şansă uriaşă, tocmai datorită lucrurilor care se întâmplă în ultima vreme. Există o mare insatisfacţie faţă de guvernare, pe de altă parte opoziţia nu propune soluţii pe care oamenii să le înţeleagă ca soluţii şi numai ca metode de a veni la putere. Lipseşte un proiect articulat, concret, credibil, pentru scoaterea României din eterna criză.

La un moment dat vă gândiţi să vă întoarceţi în viaţa politică, dar nu în PNL?

Nu. Eu mă întorc în viaţa politică, dacă se va întâmpla asta, doar în PNL, acesta e scopul meu. Nu am intenţia de a intra într-un alt partid politic, dar deocamdată, uitându-mă la ce se întâmplă în PNL, nu simt niciun regret enorm că nu fac parte din partid.

Probabil aţi fi fost în dizgraţie, dacă aţi fi avut alte păreri.

Uite, se bucură toţi că a câştigat Cherecheş la Baia Mare, dar să nu uităm că şi el a fost exclus din PNL înainte şi a fost preluat pentru că era un vehicul politic. A fost exclus primarul de Deva, care l-a susţinut pe Crin Antonescu pentru a câştiga alegerile împotriva lui Tăriceanu. Practic nu mai sunt daţi la o parte doar inamicii din campania electorală internă, ci şi cei care au altă opinie. Cel mai grav lucru care se întâmplă azi în PNL este că nu s-a refăcut coeziunea internă a partidului după congres. Partidul a rămas fracţionat, iar acest lucru se datorează întotdeauna celor care au câştigat puterea, ei trebuie să vină cu steagul alb, să întindă mâna celor care au pierdut.

Cât timp îl mai vedeţi pe Ioan Țintean în fruntea filialei?

E greu de spus, a reuşit să se decredibilizeze de o manieră absolut incredibilă, de la erori fundamentale cum ar fi excluderea unor oameni importanţi din partid până la modalitatea în care a înţeles să trateze politic lucrurile importante. Dacă era nul rezultatul, era bine, am fi rămas cum am fost. La alegerile prezidenţiale din 2009, PNL s-a situat pe penultimul loc, filiala judeţeană. Când am preluat partidul eram pe antepenultimul loc şi l-am dus pe media naţională. Se pare că am revenit undeva de unde am plecat, chiar mai jos. Îmi vine în minte episodul legat de părintele Feier. E absolut oripilant, nici dacă cineva te-ar plăti să facei asemenea erori, nu ţi-ar ieşi atât de bine, nu le-ai putea face. Trebuie să existe minima doză de bun simţ, dincolo de politică, nu poţi terfeli imaginea unui om de referinţă. Îl cunosc pe părintele Feier, e un om extrem de elegant. Cred că Țintean nu a inventat discuţia cu el, dar sunt convins că părintele, în nota caracteristică, i-a mulţumit pentru intenţie, i-a spus că probabil se va gândi la o asemenea oportunitate, dar în niciun caz nu i-a dat un răspuns ferm şi nu cred că a mers la Înaltul Bartolomeu, care era şi extrem de bolnav atunci, pentru a cere dispensă. Părintele Feier cred că a greşit pentru că nu a înţeles profilul domnului deputat Țintean, nu şi-a dat seama cu ce fel de om stă de vorbă. Domnului Țintean trebuie să i se prezinte lucrurile extrem de clar întotdeauna, dacă e alb trebuie să spui de şapte ori că e alb, dacă e negru, trebuie să spui de şapte ori că e negru. Dacă introduci nuanţe de gri, te poţi trezi cu alte situaţii.

Când vă întoarceţi în politică?

Nu ştiu. E clar că totul depinde de ce se va întâmpla în următorul ciclu electoral. 2012 va fi un an de cumpănă. Cred că alegerile locale, din punctul de vedere al liberalilor, vor fi catastrofale, vor rămâne maxim cinci primari. Legea electorală va fi deosebit de favorabilă primarilor aflaţi în funcţie, apoi lipseşte o acţiune politică sănătoasă la nivel judeţean. La nivel naţional, am marii dubii că alegerile vor aduce un triumf categoric, aşa cum se aşteaptă, pentru această structură, până la urmă conjuncturală. Nimic nu e mai nesănătos pentru starea unei societăţi, decât lipsa perspectivei.

Interviu realizat de Cristiana Sabău