Căcîndu-mă cu Anna Lesko

Sînt un tip onest și voi recunoaște că am un tabiet vechi și incurabil cu căcarea de dimineață. Ar fi și păcat să pierd ore întregi în fiecare săptămînă ca fraierii pentru care inevitabilul proces fiziologic este irecuperabil în ordine ontologică.

Scrisoarea unui jurnalist subiectiv către un fost ministru

Am citit o spovedanie cu care ex-ministrul Botiș a gratulat presa centrală fiindcă pe cea locală nu o mai bagă în seamă de când „s-a ajuns” mai întâi deputat, apoi membru al Cabinetului Boc. Din această spovedanie eu înțeleg că se retrage din politică din cauza presei care suferă de subiectivism cras. În traducere liberă, îl urăște degeaba fiindcă el a făcut numai lucruri bune.

PD și călătoria lui, în gașcă, spre PDL

Ani de-a rândul, democrații au fost în opoziție și, inevitabil, au avut presa de partea lor fiindcă au lătrat cot la cot cu jurnaliștii către tabăra puterii. Așa se face că între presă și PD s-a creat un soi de coaliție în care principalul adversar era PSD și mârșăviile lui.

Poate că vă întrebaţi…

Poate că vă întrebaţi de ce nu ne mulţumim cu demisia „de onoare” a lui Ioan Botiş din funcţia de ministru şi îi tot necăjim pe cei implicaţi în proiectul „Şansa la demnitate” şi acum, înainte de Paşte.

Frica angajatului

În primii ani de după revoluția din decembrie 1989 în unitățile de învățământ din România elevii și studenții erau învățați să se exprime liber. În acea perioadă ”se marșa” puternic pe libertatea de exprimare a gândurilor și opiniilor.