Conversaţii halucinante cu directorul Şcolii Gimnaziale Şieu Odorhei. Întâmplări adevărate

Întrucât Timp Online a relatat despre situaţia elevilor din comuna Şieu Odorhei care au luat vacanţă mai repede fiindcă şcoala a intrat în reparaţii exact când au început ploile – lucru care ni s-a părut aberant atât din punctul de vedere al construcţiei în sine, cât şi al procesului de învăţământ, am vrut să aflăm, joi, la prima şedinţă cu directorii de şcoli din acest an, cum stau lucrurile acum, dacă s-au finalizat lucrările, dacă orele se ţin după program normal.

Ca urmare, l-am abordat pe marginea acestui subiect pe directorul Grigore Pop. Toată conversaţia a avut loc cu dânsul stând pe scaun şi prefăcându-se că scrie ceva în agendă (foto) şi cu mine în picioare. Crezând că nu m-a observat sau că nu a auzit întrebarea fiindcă era gălăgie în sală, am repetat-o. În acel moment însă, m-am trezit cu o privire furioasă şi cu diverse bombăneli din care am dedus, cu greu, că nu discută cu mine fiindcă „l-am făcut de minune”.

Adresându-mă la fel de politicos, i-am reamintit că mi-a închis telefonul în nas la precedenta conversaţie pe care am purtat-o şi care a avut ca subiect tot situaţia şcolii. Domnia sa, la fel de aplecat asupra agendei în care scria fără să se oprească  – nu aş putea spune ce – a simţit nevoia să-mi transmită, tot printre dinţi, ca pe o înjurătură, că ceea ce ce fac eu nu este jurnalism şi mi-a dat „ordinul” să-l las în pace fiindcă nu mai are de gând să-mi răspundă nici acum, nici altă dată. I-am amintit că e totuşi director de şcoală şi că se află în „templul” învăţământului bistriţean, adică în sediul ISJ, şi că ar fi de bun simţ să răspundă la întrebările care vizează funcţia sa publică. A refuzat în continuare.

Întrucât nu era nici locul şi timpul pentru alte explicaţii,  dar pentru că am mai întâlnit astfel de indivizi convinşi că ei sunt nişte zei de care nu are nimeni voie să se atingă, o să-mi spun punctul de vedere legat de aceste comportamente deviante în cele ce urmează.

Directorii de şcoli, la fel ca şi alţi bugetari cu funcţii, sunt plătiţi cu bani publici ca să facă un serviciu comunităţii. În cazul directorului Grigore Pop, serviciul este de o importanţă majoră întrucât afectează generaţii în formare care îl văd ca pe un model de cultură şi comportament civic, nu de alta, dar este, cel puţin teoretic, cel mai vrednic dascăl din comunitate, pus să conducă o unitate de învăţământ, să-i dea direcţia de dezvoltare şi să-i imprime viziunea sa. Fie că îi plac sau nu întrebările, persoana care le adresează, contextul în care este abordat – în fond nu l-a întrebat nimeni despre şcoală nici în timp ce era la medic sau în vacanţă, ci în timpul programului pentru care e plătit cu salariu- este obligat să răspundă.

Contează foarte mult felul în care o face. Un om educat, cu atât mai mult un bărbat educat, nu stă pe scaun cât timp îi vorbeşte o femeie ce stă în picioare, nu se preface că are de scris ca să evite contactul vizual, nu bombăne printre dinţi, ci spune clar, politicos, cu tonul adecvat, ce îl deranjează. În esenţă, nimic din ce ţine de responsabilitatea unui manager  – fie că e bun sau rău – nu ar trebui să-i creeze disconfort unui om competent pentru că, teoretic, el trebuie să aibă răspuns la orice întrebare, bună sau rea, deranjantă sau convenabilă. De aceea este numit într-o funcţie, susţinut să o ocupe în continuare, fiindcă este competent, are răspunsurile la el şi la miezul nopţii, şi la patru dimineaţa.

Personal, am mari îndoieli legate de competenţa domnului director Grigore Pop care niciodată nu a fost capabil să dea un răspuns clar şi lămuritor în momentul în care l-am chestionat în legătură cu şcoala pe care o conduce. Şi mai mari îndoieli am în privinţa faptului că ar putea fi vreun model pentru copii, părinţi şi societate. Este absolut inadmisibil comportamentul său în relaţia cu un om necunoscut – în cazul de faţă subsemnata – despre care ştie că are capacitatea de a transmite mai departe o imagine care să influenţeze şi opinia altora. Mi-e şi teamă să mă gândesc la cum procedează în raport cu alţi profesori, cu elevii, părinţii acestora şi comunitatea din care face parte. Din moment ce în mintea domniei sale e ideea că nimeni nu are voie să-l critice şi să-l întrebe ceva, cred că vă puteţi da seama cam cum procedează în relaţia cu cei care cred cu adevărat că al său cuvânt e „lege”.

Degeaba face Inspectoratul Şcolar Judeţean instruiri peste instruiri, degeaba vorbeşte în termenii cei mai elevaţi despre educaţia prezentului şi viitorului dacă directori precum Grigore Pop din Şieu Odorhei nu înţeleg nici măcar rolul dascălului în societate, acela de a fi un model pentru elevi şi comunitate. Ce să mai vorbim de rolul directorului de şcoală în  societate? Câtă vreme nici măcar nu te poate privi în ochi în momentul în care încerci să-i adresezi o întrebare, are el vreo minimă idee despre comunicare? Ce model de comportament le transmite copiilor?

Să mai spunem că Grigore Pop e liderul organizaţiei PSD Şieu Odorhei. Poate că, în plină reformă a partidului, se va găsi un alt om mai apropiat de valorile moderne ale social-democraţiei care să-i reprezinte pe oamenii de stânga din comună şi care să aibă măcar bunul simţ să-şi privească în ochi aşa-zişii „adversari”. E un semn minimal de înţelegere a politicii.

Cristiana Sabău