Fă cunoştinţă cu oamenii care protestează! (II) Azi, Dumitru Bucilă!

Cine sunteţi şi de ce veniţi în piaţă?

Mă numesc Dumitru Bucilă, am 55 de ani. Locuiesc la Bistriţa, dar m-am născut la Sebiş. Sunt „mocan prost” cum ne-au făcut ăştia. Momentan nu lucrez, dar de meserie sunt constructor. Am fost plecat în străinătate, m-am întors, iar acum nu am loc de muncă.

Când aţi început să protestaţi şi ce vă determină să veniţi în fiecare zi?

Eu am venit din prima zi la demonstraţii. Vin pentru demnitate. Poate că e un cuvânt mare, dar pentru felul în care te calcă în picioare, nu ai un pic de respect, îmi permit să-l folosesc. Dincolo (în străinătate-n.r), autorităţile sunt în slujba omului, aici sunt stăpânii lui.

Cum vă afectează pe dumneavoastră direct politica acestui Guvern? Personal ce vă deranjează?

Mă deranjează că nu se poate discuta cu oamenii aceştia (de la guvernanre- n.r.). Am bani, nu cer niciun ajutor. Am tot ce îmi trebuie. V-am spus că am fost afară şi am lucrat. Nu din cauza banilor ies în piaţă. Mă deranjează cum se comportă ei. Din 90 încoace, ei înfloresc şi noi tot sărăcim. Atât de mult i-a afectat criza încât marea majoritate s-au îmbogăţit, iar noi ne-am dus în jos.

I-aţi cunoscut pe cei care mai vin să protesteze?

Nu, nu i-am cunoscut. Acum ne cunoaştem că în fiecare seară venim aici. Când se apropie ora 17.00, parcă mă mănâncă ceva să ajung, să mă alătur lor. Am scris şi poezii pentru protestele acestea. Chiar acasă discutam cu nevasta mea şi-i spuneam, înainte de proteste, că suntem tare fraieri că nu ieşim să protestăm, stăm numai şi ne calcă în picioare cum vor. Când am auzit că au început protestele, nu am mai putut sta acasă.

De ce credeţi că nu vine mai multă lume?

Nu ştiu. Cred că şi televizorul îi leagă pe unii de fotolii şi poate puţină comoditate. Eu protestez pentru mine, pentru familia mea. Am două fete şi un nepot. Vin aici pentru ei şi pentru noi ca să putem trăi. Ce cerem acum? Cerem să plece Băsescu pentru că, dacă nu pleacă el, nu se întâmplă nimic. Eu sunt conştient că oricine ar veni la putere nu se va schimba situaţia de mâine şi nouă ni se vor umple buzunarele. Lucrurile acestea le-am visat în 90, acum nu mai poate fi vorba de aşa ceva. Vrem însă să-i vedem şi pe alţii şi, dacă vor face la fel, la fel vom proceda. Vom ieşi iar în stradă.

Credeţi că românii s-au trezit în sfârşit?

Da. Vă daţi seama, dacă în 60 şi ceva de oraşe se protestează pe frigul acesta…. Numai că totuşi e puţină lume. Poate alţii râd de noi.

V-a deranjat când s-a spus despre dumneavoastră, manifestanţii, că aţi fi aserviţi unor partide?

Bineînţeles. Aţi văzut că doar sunteţi seară de seară aici. Când au venit de la partide le-am spus să stea deoparte că noi nu reprezentăm pe nimeni. Noi nu cerem altceva decât să plece Băsescu, să plece Guvernul şi să se facă alegeri anticipate în mod democratic. E un drept al nostru câştigat prin Constituţie. Cred că noi, cei care am ieşit în stradă, în toată ţara, am reuşit să urnim ceva, să determinăm să nu se facă alegeri deodată că atunci ar fi un dezastru.

Cât timp mai veniţi aici?

Cât timp va fi nevoie. Nu ne poate deranja nimic, nici frigul, nici nimic. Chiar dacă rămânem doi, trei, zece, numărul nu contează. Contează că ne manifestăm şi ne spunem ce avem pe suflet.

Ce aţi vrea să ştie lumea despre dumneavoastră?

Eu, în 89, mi-am lăsat familia şi am plecat în Bucureşti. Soţia mea a rămas acasă cu doi copii de cinci şi şase ani. Am plecat la Revoluţie. Nu am cerut nici atunci şi nici acum altceva decât demnitate, să fim respectaţi şi să fim luaţi în seamă. Nu m-am dus să mă înscriu să fiu revoluţionar. Nu mi s-a părut corect. Vă daţi seama că ei ies la televizor şi spun că vin să discute cu oamenii. De ce să vină? Ei nu mai pot oferi nimic. Nu au ce să ne ofere.

Interviu de Cristiana Sabău