Sunteţi unul dintre cei mai vizibili manifestanţi. Vă rog să vă prezentaţi şi să ne spuneţi de ce protestaţi.
Mă numesc Emil Danci, am 52 de ani. M-am născut şi am crescut la Bistriţa. Nu sunt membru de partid. De 23 de ani am stat pe dreapta, aşa am fost educat. Am zis că se vor găsi oameni care să facă ceva bun pentru ţara asta. În momentul de faţă, protestez pentru că nu pot să îi mai suport. Nu le mai pot suporta ignoranţa, lipsa de dialog pe care ei o invocă acum şi nici incompetenţa.
Aţi ieşit în stradă chiar din prima zi, de când s-a plecat atunci, de la spital?
Da, da. Şi am lipsit o singură zi când am fost plecat într-o delegaţie şi nu am fost în localitate.
Ce aţi simţit atunci când aţi văzut lumea în stradă?
M-am bucurat foarte mult. Mi-am recâştigat demnitatea mea de român. La un moment dat, eram mai naţionalist. Am umblat peste tot în Europa şi peste tot mi-a fost drag să spun că sunt român. Am avut o perioadă în care mi-am pierdut demnitatea şi mândria de român. Mi-am zis că românii noştri stau în casă, mai bine comentăm! Participăm, dar nu ne băgăm. Eram la Timişoara într-o delegaţie când au ieşit cei din Târgu Mureş şi apoi cei din Bistriţa. M-am întors acasă şi de atunci ies în stradă. Am zis că am şanse să-mi redobândesc şi mândria de bistriţean, dar nu o pot primi înapoi până nu scap de Oltean, de Botiş şi de Zegrean. Eu, umblând foarte mult în ţară, am avut de-a face cu oameni care aveau o părere foarte bună despre bistriţeni. Îmi spuneau că suntem nişte oameni aşezaţi, calmi, de cuvânt, dar ce fac ăia (Oltean, Botiş, Zegrean -n.a.) acolo?
Mi-aţi spus cu altă ocazie când am mai stat de vorbă că veniţi aici şi pentru fetiţa dumneavoastră.
Da. Sunt căsătorit de 30 de ani. Am şi dovada (arată două verighete pe mână-n.a.). După 19 ani de căsătorie, când eram pe punctul să înfiem un copil, soţia a rămas însărcinată fără tratament, fără nimic, aşa a vrut Cel de Sus şi avem o fetiţă, Bianca. E în clasa a V-a la Şcoala Generală „Ştefan cel Mare”. A obţinut punctaj maxim la ambele olimpiade la care a participat şi nu are decât note de zece.
Felicitări! Ce spune familia dumneavoastră că, în fiecare zi la cinci, sunteţi la al doilea serviciu?
I-am zis fetiţei mele că pentru ea ies. Eu am 52 de ani şi am avut parte numai de experienţe neplăcute. Sper să îi fie ei mai bine. Bianca, în prima zi în care am ieşit a zis: „Tati, dacă ieşi, să nu strigi!”. I-am zis că, dacă nu strig, nu mai ies. Trebuie să strig ca să mă descarc, să-mi reîncarc bateriile. Fac asta pentru copii în mod deosebit, pentru viitorul lor.
Pe ceilalţi manifestanţi cu care vă întâlniţi zi de zi i-aţi cunoscut înainte să înceapă protestele?
Nu, nu i-am cunoscut, dar am legat o relaţie de prietenie. Avem şi o lozincă a noastră „Ne vedem aici, mâine la cinci!”. Nu ne-am cunoscut, nu am ştiut unul de altul unde lucrăm. Nici acum nu ştim. Ştiu că un coleg lucrează în construcţii, că altul e şomer. Cam atât!
Cât mai aveţi de gând să veniţi aici?
Eu, unul, nu renunţ, chiar dacă rămân singurul. Am primit încurajări şi din ţară. Am mulţi colegi care lucrează în presă. Eu am terminat Facultatea de Jurnalism, am avut lucrarea de diplomă chiar la decanul Facultăţii de Jurnalism, Mihai Coman, dar nu mi-am mai susţinut-o. Acum sunt şef de compartiment transport la o firmă privată din Bistriţa. Colegii mei de facultate m-au văzut în transmisiuni tv şi m-au încurajat să nu abandonez.
Ce aţi vrea să ştie lumea despre dumneavoastră?
Am reprezentat tineretul din Bistriţa între anii 1985 şi 1989, am avut funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean al UTC, apoi de secretar cu probleme organizatorice. Nu mi-e ruşine de ce am făcut. Eu m-am născut în regimul în care am fost făcuţi pionieri, utecişti. Nu m-am născut în altă ţară şi cu alt regim. Am învăţat bine în şcoala generală, m-au făcut pionier, am învăţat bine şi în liceu, m-au făcut utecist, după ce am dat examenul la facultate, m-am dus în Armată. M-am întors din Armată şi m-am însurat la 21 de ani. Din acest motiv vechimea pe care o am în căsătorie (râde! -n.a)
Veniţi aşadar aici din convingere.
Da, numai şi numai din convingere.
Interviu realizat de Cristiana Sabău
bun, continuati doamna cu interviurile!
fain, abia astept sa citesc!
corect !! fosti UTC-isti !!!!! ce misto era PCR -FSN-PSD!!! le e dor de acele vremuri !!! de aia ies !!!!!! Tot inainte Dragi Pionieri !!!!!!
Mi se face rau.
” Am uitat sa spun ca WeCeurile erau foarte rosii
si cu stema patriei.
Si pe pasta de dinti era o cravata:
Daca tu te speli bine, ai sa ajungi in UTC.
Hartia era rosie si apa si tot.
La sfarsit, a venit un activist nervos
si a zis ca o sa ajungem noi comunisti adevarati
cand si cacatu’ o sa ne fie rosu.
A zis ca avem conditii
si ca noi sa fim mai tari ca copiii
din China si Rusia si Cuba.
Ca asa trebuie.
Si ala micu’ iar a zis:
– Pai, daca vreti sa avem cacatu’ rosu,
dati-ne pepene.
Copiii au ras, iar nenea s-a enervat si mai tare
si l-a tras de ureche.
Si ne-a impartit poze si abtibilduri
cu Ceausescu si Elena
si guma PACE. ”
Preluare din:
Bogdan Lipcanu – ” Fuck Tense ” ( Casa de pariuri literare, 2010 )
Dacă domnul Emil ar fi ascuns aceste realităţi din trecutul său era mai bun şi mai puţin demn de înfierat? Am scris negru pe alb că a considerat de bun simţ să nu mai facă niciun fel de politică după 1989. Şi nu a făcut.
Se pare ca nu aveti informatii despre ce semnificatie avea, inainte de 1990, educarea/organizarea tineretului.
Tovarasii de ieri, ca domnul Danci, nu-si mai pot spala constiintele azi cu vreun preparat miraculos.
Interviul dumneavostra si revolta sa sunt glume nereusite.
Cum, Doamne iarta-ma, sa urli: ” Jos dictatura/dictatorul ! ” cand tu insuti ai contribuit la sustinerea unui sistem tiranic pe de-a-ntregul ?!?
De acord cu domnu’… da’, bine, bine, strigam jos, da’ apoi cand si mai ales cui stigam sus? Ca de schimbam guri satule cu altele flamande rau, am facut mai nimic. Poporu’ va alege si tot el va suporta. Grea alegere.