Fă cunoştinţă cu oamenii care protestează (VI)! Lidia Ionaşcu

Vă rog să vă prezentaţi şi să-mi spuneţi câteva ceva despre dumneavoastră.

Lidia Ionaşcu mă numesc. Am 47 de ani. Momentan, lucrez în străinătate. Din 2005, lucrez în Italia, în turism. Înainte, am avut o firmă timp de 12 ani, dar, din cauza măsurilor luate de guverne, firma mea a început să scadă ca şi randament şi, decât să dau faliment, mai bine am închis-o.

E mai bine în Italia? Nouă ne spun guvernanţii de aici că în Europa e o super criză.

Nu e nicio super criză. Clienţii sunt aceiaşi. Eu lucrez într-un sat turistic. Acolo, în fiecare zi sunt 3-4000 de clienţi, deci nu se vede criza. Eu fac dimineaţa fac curăţenie în camere, apoi sunt ospătar. Lucrez în prestări servicii. Câştig peste o mie de euro. Lucrez o perioadă între 4 şi 8 luni pe an şi apoi vin acasă. A fost hotărârea mea să lucrez în străinătate şi nu cred că trebuie să explic nimănui acest lucru. Dacă mă duc, mă duc pentru familia mea ca să avem o viaţă decentă. Dacă mă plătea cineva chiar şi cu jumătate din banii aceştia, rămâneam acasă, preferam să dorm pe perna mea, dar, din moment ce se distruge totul în ţară, nu am avut alte soluţii. Soţul şi băiatul meu sunt în România. Eu lucrez cu contract şi, de fiecare dată când mi se termină, mă întorc acasă. Ţin să menţionez că pot să iau şi ajutor social din Italia dacă am nevoie, dar nu am făcut-o. Nu am luat nici din ţară ajutor de şomaj chiar dacă firma mea nu a mai funcţionat din 2002. Nu m-am dus să cer.

Dar ce cereţi acum, doamnă?

Cer să cadă Guvernul, să plece Băsescu şi să vină alţii, competenţi, care să ne guverneze cât de cât bine.

Doamnă, spuneaţi că aţi plecat să munciţi în străinătate în 2005 şi că înainte aţi avut o firmă. V-aţi descurcat mai bine în alte guvernări?

Toate guvernele au luat măsuri care ne-au pus la pământ. Economiile de la CEC din anii 90 (de 70.000 de lei cu care îţi puteai lua o Dacie), au ajuns atât de devalorizate încât nu puteai să-ţi iei decât două pâini. După aceea, am prins un credit bancar cu 50% care era mult, oricum, şi pe vremea aceea, şi l-am plătit cu 180%. Deci toate măsurile acestea au dus, pe rând, la distrugerea noastră.

Ce vă enervează foarte tare la acest guvern, lucru care vă determină să înfruntaţi gerul şi ninsoarea?

Inclusiv micile lucruri. Să nu se ştie că vine iarna şi noi să nu fim pregătiţi? Iarna e de mii de ani în România şi noi nu suntem pregătiţi, mor oameni. Săracii sunt tot mai săraci, nu există clasă de mijloc. Sunt oameni pe stradă, de ce nu îi ridică cineva pentru câteva zile? Mă deranjează totul. Trebuie să fie protejată cumva lumea care nu are cu ce să se întreţină. Să mai vină şi Sulfina Barbu să spună că, dacă nu au plătit necăjiţii banii la primării, să li se ia ajutorul? Tot în necăjiţi dau. Până când?

Cum e tratat un om în Italia, fie el şi emigrant?

Noi, ca emigranţi, probabil că avem şi câteva dificultăţi, dar ce mă bucură este că ne dau de lucru şi suntem plătiţi aproximativ egal cu ei, deci faptul că îmi dau de lucru pe mine mă bucură şi nu pot avea decât cuvinte pozitive pentru ei. Noi, cei care lucrăm, în acelaşi loc, de ani de zile suntem trataţi frumos fiindcă ni se cunoaşte caracterul. Pot să mă consider prietenă cu mulţi dintre colegii mei.

Pentru ce protestaţi, doamnă?

Pentru cei o mie de oameni care stau în umbra mea. Cred că voi pleca înapoi în Italia în mai sau în iunie. Până atunci mă vedeţi aici în fiecare zi. Sper să cadă Guvernul, toţi, în bloc pentru că, chiar dacă sunt unele realizări, sunt minime. Niciun proiect nu e dus la capăt. Trebuie să se persevereze, să se organizeze mai bine ca orice proiect început să nu ducă la jumulirea statului. Îl încep cu costuri de un milion de euro şi la final ajunge să coste 10. Nu e normal aşa ceva.

Credeţi că alţii vor face lucruri mai bune?

Nu ştiu, dar vom ieşi în stradă şi îi vom sancţiona de fiecare dată când vor greşi.

Interviu realizat de Cristiana Sabău