Potrivit declaraţiei de avere, Alin Cristea a primit, anul trecut, de la stat, pentru activitatea sa de consilier judeţean PDL suma de 4822 de lei. El are şi o afacere privată. Este director al SC Ceracom Prod SRL, dar de aici nu a câştigat decât 1450 de lei. Dacă adunăm cele două venituri ne iese aşadar suma de 6272 de lei pe care o împărţim la 12 ca să vedem câţi bani a avut la dispoziţie lunar alesul PDL. Şi ce credeţi că ne iese? 522 de lei, o sumă similară cu venitul unui şomer.
Dacă muritorilor de rând nu le ajung aceşti bani nici măcar plentru plata facturilor, în schimb Alin Cristea a făcut cu ei minuni. Deşi are două credite de rambursat, unul de peste 53.000 de lei, iar altul de peste 31.000 de lei contractate în anii trecuţi, fiind dator vândut la bănci încă două decenii, alesul PDL şi-a permis să îşi cumpere din veniturile sale modeste următoarele: un teren intraviland de 850 de metri pătraţi, un teren arabil de 1150 de mp şi fânaţă de 1200 de metri pătraţi toate pe raza comunei Livezile (mai nou condusă de primar PDL), dar şi o casă de 250 de metri pătraţi tot în aceeaşi comună Livezile. Investiţiile sunt făcute anul acesta.
Dacă mai punem la socoteală că Alin Cristea conduce şi un Mercedes care are nevoie de carburant, este mai mult decât clar şi evident că alesul PDL deţine reţeta magică a supravieţuirii cu 500 de lei pe care ar merita să o împărtăşească şi altor oameni.
Am vrea să ştim de la domnia sa cum reuşeşte să facă achiziţii, să plătească rate, să îşi alimenteze maşina şi să şi mănânce având la dispoziţie doar 500 de lei lunar. Ori declaraţia de avere are omisiuni grave, ori banii îi vin din altă parte. Abia când reuşeşte să ne explice ar trebui să ne ceară voturi. Oricum, tăcerea de patru ani din Consiliul Judeţean i-a fost răsplătită cu vârf şi îndesat.
Cristiana Sabău
L-aţi întrebat? Chiar, vreau să ştiu, l-aţi întrebat?
Dar ce viteză aveţi la şters comentarii „nealiniate”!
Reformulez, poate n-aţi înţeles: în calitate de jurnalist, l-aţi întrebat pe consilier de unde a avut bani de cheltuit? Da sau nu. Mulţumesc.
Fantastic cum apar şi dispar comentariile de pe site-ul ăsta..,o fi din cauza furnizorului de net. Da.
Vă transmi din partea administratorului nostru să folosiţi o adresă de email validă.
sarrdelamarsa@gmail.ro NU este validă. Şi nu veţi mai avea probleme.
Da, am verificat, cei de la gmail mi-au blocat adresa, pe motiv că MarSa nu pare nume de familie. O să revalidez adresa. Şi, de fapt, nu asta-i ideea, puteam să trec adresa lui Bănică junior. Ideea e o întrebare, şi întrebarea aşteaptă răspuns, L-aţi întrebat pe Alin Cristea de unde are banii de investiţii, înainte de a vă publica materialul? Vă întreb pentru că îmi amintesc cum dădeaţi de pereţi cu jurnaliştii care nu verificau din alte două surse informaţia, şi-mi mai amintesc câtă dreptate vă dădeam şi cum vă puneam, naiv, în capul unei liste cu jurnalişti oneşti.
Nu am legitimaţie de inspector la Agenţia Naţională de Integritate. Eu doar constat că, în declaraţia de avere a unui ales judeţean apar venituri lunare de 500 de lei în paralel cu investiţii în terenuri şi case. Acest domn a scris cu mâna lui o declaraţie de avere postată pe site-ul unei instituţii. E negru pe alb, scris şi semnat.
În ce priveşte onestitatea, v-aş ruga să nu folosiţi acest termen dacă nu aveţi curajul să vă asumaţi comentariile.
Nici când l-aţi implozat pe Botiş n-aţi avut legitimaţii speciale, şi bine aţi făcut. Atunci v-am admirat. Am vrut doar să demonstrez ceea ce era evident pentru toată lumea, că ceea ce faceţi acum, în această perioadă a carierei dvs, e orice, doar jurnalism onest nu. Pe vremuri, aţi fi dat un milion de telefoane ca să puteţi publica si opinia „acuzatului”. Pe vremuri eraţi altcineva. Nu v-o spun cu răutate, ci cu tristeţe. Şi sper ca să vă puteţi scutura, într-o zi, de clientelismul politic care vă dictează atitudinea.
Cristiana Sabău pe care o cunoşteam eu murea cu adevărul de gât. Azi era de partea ta, mâine, dacă greşeai, te urca pe eşafod. N-avea mamă, n-avea tată, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Imparţială până la Dumnezeu, dac-ar fi ajuns Mare Procuror ar fi îndreptat ţara.
Îmi spuneţi să nu vorbesc de onestitate. Dar cine sunt eu? N-am pretins a fi niciodată decât un oarecare, un nimeni. Un nickname de la care nimeni nu are pretenţii.Dar de la dvs. toţi avem pretenţii. Ne-aţi învăţat dvs. să avem!
Asta a fost…şi nu mai este. Cristiana Sabău pe care o citesc azi-cu tristeţe- e umbra palidă a ceea ce a fost.
Ştiu că nu dvs. sunteţi de vină. Şi că vă împing alţii din spate. De aceea tristeţea mea este şi mai mare.
Staţi liniştită, nu o să vă mai deranjez. Mi-am propus să nu mai deschid acest site. Intoleranţa mea la obedienţa politică e aceeaşi, fie că vorbesc de Mesagerul, fie că vorbesc de Timponline.
Nu ştiu cine sunteţi, dar munciţi din greu să creaţi o imagine bună PDL. Vă invit să citiţi următorul citat relevant pentru ceea ce voi spune mai jos : „Viorel Hrebenciuc: În campania lui Geoană am avut cinci-şase postaci angajaţi la sediul din Kiseleff”. Toţi aceştia luptau să contracateze tot ce se scria negativ la adresa candidatului şi partidului. Găsiţi mai multe despre meseria de „postac” pe Gândul.
Acum, în ce mă priveşte, până la cazul Botiş, eram „plătită de PDL”, după cazul Botiş, argumentul nu a mai stat în picioare. Cum să crezi că PDL m-a plătit şi eu am pus osul la demiterea ministrului? Trebuie să fii extrem de lipsit de luciditate să crezi aşa ceva.
Ca urmare, eu cred că li s-a dat ordin „postacilor” să schimbe tactica şi să spună despre mine că sunt o dezamăgire pentru cititori în ideea că voi fi extrem de afectată de distrugerea mitului şi acum, în ultima săptămână de campanie, mă va apuca dragostea de PDL. Brusc!
Stimaţi domni, stimate doamne, dragi postaci, am o veste pentru voi toţi care aveţi temă de casă să mă asaltaţi cu reclamaţii de tipul celei de mai sus: eu am crezut în mituri până la vârsta adolescenţei. La vârsta actuală nu mă afectează nici dezamăgirile unor anonimi, nu mă entuziasmează nici exaltările altora.
Îmi fac meseria cum pot eu mai bine ştiind că există viaţă în presă şi după 10 iunie. Nu am nicio miză la aceste alegeri. Nu mi-a promis nimeni absolut nimic, viaţa mea nu se schimbă dacă pierd unii şi câştigă alţii. Nu am investit în campaniile nimănui nici timp, nici bani, nici aşteptări. Sunt un simplu observator care îşi asumă părerile.
A şi, dacă vă uitaţi la ancheta care l-a dărâmat pe Botiş, veţi vedea că nu l-am sunat să îşi spună opinia. Dovezile erau zdrobitoare, scrise negru pe alb tot în declaraţiile de avere. Aşadar, eu nu m-am schimbat! Doar PDL e mai disperat.
Mitul vine din greacă, de la „mitos”, minciună. Dvs. aţi fost o legendă. Mare diferenţă. / Înţeleg că mă anunţaţi, voalat, că sunt postac PDL. Din partea unuia care foloseşte toate resursele posibile, orb ca liliacul, în lupta electorală, acuzaţia mi se pare hilară/ Bănuiala dvs., cu planul postacilor de a vă răzgândi în ultima săptămână electorală, se bazează pe presupunerea (îndreptăţită în alte circumstanţe) că atitudinea dvs. politică are vreo greutate în jocul persuasiunii electoratului. Nici vorbă. Cei care vă citesc nu sunt dintre indecişi. Ei au deja o părere. Indecişii sunt în altă pare, nu aici. Greşiţi la calcule. /O să vi se pară ciudat, dar nici în cot nu mă doare de cât de disperat e PDL, ori USL, ori Botiş. O să vi se pară neverosimil, dar nu sunt decât un ins care spune de gândeşte./ Scuzele dvs. referitoare la „n-am nimic de câştigat” nu sunt valabile, atâta vreme cât e vizibil de pe Lună că publicaţi DOAR materiale antiopoziţie, şi DOAR laudatio proUSL. Fără nici o excepţie, nici măcar una care să salveze aparenţele. Tocmai de aceea strădania dvs. e ineficientă. / Aş amenda, de asemenea, ideea că m-aş aştepta („ne-am aştepta???”) la o criză de conştiinţă din partea domniei voastre. Nimeni nu e atât de naiv. În lumea presei subordonate politic ( e valabil şi pentru Mesagerul, să fie clar!) cine plăteşte, ăla comandă! Conştiinţa la cuier.
Mai sus parca nu mai deschideati acest site, dar iata, surpriza!!! un alt comentariu!!! Cred ca sunteti Ion Oltean transformat in postac, altfel de ce v-ati apara atat de vehement oamenii sublimi???
Dezbaterea de la subsolul stirii de fata este mult mai interesanta decat stirea in sine. Sunt de partea domnului si imi cer scuze doamnei pentru ca, daca tot este o moda, voi plagia un text americanesc ce vorbeste despre 10 principii pentru un jurnalis
Sorry… 10 principii pentru un jurnalism de calitate. Departe de mine gandul de a oferi lectii cuiva pe care omeneste il inteleg. Doamna Sabau isi castiga painea tinand in viata aceasta afacere… timponline.ro. O simt atat in alergare cat si in zbaterile forului interior. Nu ii este usor dar nici nu ii plang de mila.
Redau textul, sper sa fie lecturat desi este putin cam lung.
„Revizitand bazele jurnalismului In era comunicarii instantanee, a stirilor rapide si a unui flux coplesitor de informatie, s-au schimbat regulile de baza a ceea ce inseamna un bun reportaj? Difera el in functie de platformele media? Profesorul Emeritus George Kennedy compara noul rol al jurnalistului cu misiunea educationala a curatorilor de muzeu. Se refera la a aduna materiale, a pregati expozitii, a oferi educatie si explicatii pentru a prezenta o imagine de ansamblu remarcabila pe care publicul sa o inteleaga si in care sa aiba incredere. Este ceea ce numeste „pastrarea unei portite cu accentul pe modern.”
Principiile de baza ale jurnalismului de calitate sunt pastrate indiferent de media, noteaza Jaqui Banaszynski, jurnalist detinator al premiului Pulitzer si care are functia de sef de catedra in editare in cadrul Facultatii de Jurnalism Missouri.
In acest articol, membrii Facultatii de Jurnalism Missouri isi prezinta opiniile legate de perspectivele din domeniile digitalului, printului, publicatiilor, radioului si televiziunii si ne impartasesc opiniile lor asupra ceea ce inseamna un bun reportaj in noul mediu al numeroaselor platforme din ziua de astazi.
1. Fii corect. Primul principiu citat de profesori este acuratetea, sau siguranta ca informatia din stire este corecta. Prin acuratete se intelege nu doar a obtine datele in mod clar, cat „a oferi contextul in care se gasesc”, spune Banaszynski, iar Kennedy considera contextul important pentru ca ii permite cititorului sa inteleaga si sa faca judecati rationale asupra lui.
Membrii facultatii avertizeaza ca oricum tendinta catre viteza si comunicare instantanee pot reduce acuratetea. „Graba este dusmanul atentiei”, spune Kennedy. „Cand un jurnalist este fortat sa repete pur si simplu ceea ce aude fara a fi capabil de a verifica informatia, atunci acuratetea devine victima vitezei.” Jennifer Reeves, profesor asociat in domeniul jurnalismului in radio si televiziune spune ca provocarea este aceea de a fi capabil sa verifici informatia si in acelasi timp sa fii cu un pas inaintea media sociale.
Acuratetea este cruciala pe masura ce stirile sunt transmise mai rapid. In acest caz, Kennedy spune ca ghidul jurnalistilor este ceea ce teoriticianul comunicarii James Carey a numit „curriculum complet al jurnalismului.” Acest lucru inseamna ca in timp ce jurnalistii de la fata locului raporteaza ce se intampla, beneficiind de mai mult timp, ei pot verifica datele si pot oferi perspective aditionale, spune el. „Doar cand cititorul are acces la acest intreg curriculum jurnalisti, se poate gandi ca intelege intreaga poveste,” spune Kennedy.
2. Evita sa fii partinitor. Un jurnalist trebuie sa se axeze pe oferirea de informatie publicului fara a o prezenta intr-o anumita lumina, spune Banaszynski: „Trebuie sa transmiti informatia oamenilor astfel incat ei sa ia o decizie, dar nu sa ii impingi spre a lua o anumita decizie”. Kennedy considera ca obiectivismul este ceva de dorit, dar si posibil de obtinut in jurnalismul mainstream.
Cotidienele standard, stirile de la ora 6, NPR, stirile de reteta – acestea sunt canale care au obligatia de a transmite o stire care este factuala, clara si adevarata, spune el. Mai mult, ar trebui sa fie clar fata de public cand un reporter foloseste un anumit punct de vedere si de ce. „Pentru multe persoane, linia dintre obiectivism si propaganda devine neclara, iar acest lucru duce la confuzie si neintelegeri, diminuand credibilitatea jurnalistilor,” spune Kennedy. „Jurnalistul nu poate incerca sa fie ambele lucruri”, spune el. David Herzog, membru al facultatii de stiri in format print si digital, spune ca desi toata lumea vine cu o stire partinitoare, este important sa fii constient ca si jurnalist care sunt aceste preconceptii. Sfatul sau este acela de a trata fiecare sarcina cu o minte deschisa si creativitate, dar ramanand sceptic.
3. Prezinta mai multe puncte de vedere sau perspective. O modalitate de a evita sa fii partinitor este sa pui la indoiala si sa testezi fiecare presupunere folosind cat mai multe surse cu putinta, spune Herzog. „Daca discuti cu mai multe persoane si te uiti peste o gramada de documente, extinzi informatia deschizandu-ti orizonturile, ceea ce te ajuta sa contracarezi orice idei preconcepute ai avea,” spune Herzog.
„Numarul surselor pot ajunge la sute, in special in stirile de investigatie.” Amanda Hinnant, asistent de profesor al jurnalismului de revista, spune ca este important sa oferi o varietate de perspective. Revista Vox de exemplu cere ca reporterii sa foloseasca cel putin 3-4 surse pentru o stire de baza si 2-3 surse pentru o stire secundara. Reporterii ar trebui sa discute cu mai multe persoane despre o anumita chestiune pentru ca cititorul nu are timp, spune Hinnant. „Le spun studentilor mei ca daca vorbesti cu cat mai multe persoane, cu atat adaugi mai multa valoare pentru cititor si ii vei oferi o imagine mai buna, mai completa a realitatii,” spune Hinnant. „A merge la un site si a face un reportaj din ce se gaseste acolo nu imbunatateste calitatea vietii cititorilor. Trebuie sa faci munca de teren.” Banaszynski spune ca reporterii buni ar trebui sa evalueze profunzimea articolelor lor intrebandu-se: „Discut cu persoanele care trebuie? Multi oameni vor obtine o imagine completa asupra situatiei?”
4. Cauta adevarul. Un bun reporter depune efort pentru a raporta pe larg si pentru a urma cat mai de aproape „cea mai buna versiune a adevarului pe care o poate obtine,” spune Kennedy, citand-ul pe reporterul de investigatie Carl Bernstein. Chiar daca un jurnalist poate nu va reusi sa obtina adevarul absolut, el sau ea ar trebui sa incerce sa gaseasca cat mai multa informatie cu putinta. „In jurnalism, nu avem luxul timpului de care beneficiaza istoricul si puterea de care se bucura un om al legii,” spune Kennedy. „In mod frecvent, un jurnalist poate reusi doar sa obtina o parte a adevarului cu A mare.” El spune ca adevarul nu inseamna ca fiecare latura a unei chestiuni este reprezentata de un numar egal de declaratii – nu fiecare problema are laturi egale. Janet Saidi, asistent de profesor si director de stiri la KBIA-FM, crede ca exista anumite probleme unde jurnalistii pot lua pozitie, cum ar fi drepturile omului, justitie si coruptie de exemplu.
5. Foloseste informatii factuale, dar dezvolta calitatile umane. Investigatia care are la baza date clare reprezinta un element important al unei stiri bune, spune Herzog, care este consilier academic pentru Institutul National de Reportaj Asistat de Calculator. Exista programe care gasesc informatia ascunsa in arhive, documente guvernamentale si foi de calcul. In acest mod, cum ar spune Herzog „jurnalismul aduce in prim plan abilitatea de a descifra supraincarcarea de informatie si sa o prezinte oamenilor.” Saidi subliniaza si importanta abilitatii de a aduna informatii, dar spune ca a sti sa relationezi cu oamenii este la fel de important pentru o obtine o stire de calitate. „In final, jurnalistii nu trebuie sa stie totul sau sa se prezinte ca experti, dar trebuie sa stie cum sa invete despre anumite chestiuni de la altii,” spune ea. „Trebuie sa fie intr-un stadiu de hiper-curiozitate.” Saidi sfatuieste ca fiecare chestiune sa fie abordata ca un exercitiu de invatare, pentru ca jurnalistii sunt cei care concteaza publicul cu expertiza si informatia.”
6. Mentine legaturi comunitare si „uneste punctele.” Reeves spune ca cele mai bune stiri sunt obtinute atunci cand vorbesti cu oamenii la coada intr-un magazin alimentar, la sala, la o plimbare, sau oriunde reporterul este obligat sa stea departe de calculatorul personal. Ea spune ca un articol bun nu este ceva obtinut dintr-un comunicat de presa, dar este obtinut afland cu ce se preocupa comunitatea. Astfel, pentru un jurnalist, provocarea este sa iasa pe teren si sa gaseasca persoane care sunt afectate de o anumita chestiune. Reeves lauda si retelele de comunicare sociala ca instrumente jurnalistice, din moment ce ele ofera ocazia de a fi angajat intr-un dialog cu cititorii, de a forma comunitati de interes si a distribui informatie importanta in timp instantaneu. „Este fabulos” spune ea. „Am dorit mereu sa avem un impact si o comunicare instantanee fata de consumator si acum suntem in totalitate parte din comunitate.” A fi conectat la comunitate este o calitate importanta, in special pentru media locale si regionale, spune Saidi.
Pe langa acestea, Saidi spune ca reportajul trebuie sa fie original si sa faca legatura intre puncte cheie pentru cititori. Ar trebui sa ajute publicul sa inteleaga ceva ce nu intelegea despre societate.
7. Fii deschis si transparent. Transparenta sau deschiderea catre modul in care informatia a fost culeasa pentru o stire este un alt principiu des intalnit al unui reportaj de calitate. Hinnant spune ca transparenta ar trebui sa fie folosita pentru a evita crearea de confuzii pentru cititor. „Intr-o stire, trebuie sa identificam modul de comunicare,” spune ea. „Altfel cititorul presupune ca am discutat cu intervievatul in persoana si nu vrem sa inselam cititorul in niciun fel”, spune ea. Kennedy considera ca transparenta ofera cititorilor sau telespectatorilor ocazia de a fi implicati in procesul decizional al jurnalistilor. La urma urmei, noii consumatori pot verifica acuratetea informatiilor relatate online, spune Kennedy, acest lucru reprezentand o contributie signifianta in cresterea transparentei si a unor practici jurnalistice de calitate. Herzog sprijina ideea lui Kennedy spunand ca jurnalismul a devenit mai vizibil si mai verificabil pe masura ce web-ul a devenit mai important in oferirea de informatie. Fiecare jurnalist este acum privit sub un microscop si la un nivel international, spune el.
8. Evoca emotii. O stire buna, oricare ar fi mediul prin care este prezentata, evoca emotii, spun membrii facultatii. Brian Kratzer, asistent profesor de fotojurnalism isi aminteste de un eseu-foto castigator al premiului Fotografiile Anului, numit „Drumul tabacului.” Fotografiile urmareau efectele tabacului, incepand cu indivizii saraci care il culeg pana la cancerul de plaman al fumatorului. Kratzer a fost impresionat de poveste si de modul in care fotografiile aratau mai multe moduri in care tabacul se infiltreaza in societate. „Fie ca este vorba de o imagine sau de mai multe intr-un eseu fotografic, ea poate aduce lumina asupra atator rele care sunt pe lume sau asupra atator povestioare care se gasesc intr-o cumunitate mica, doar printr-un cadru,” spune Kratzer. „Sansa de o spune o poveste este grozava.” El remarca faptul ca a evoca o emotie este cu atat mai esential in fotojurnalism: oameni diferiti simt diverse emotii in ceea ce priveste o imagine, astfel incat fiecare obtine mesaje diferite dupa ce „citeste” fotografia. „Fotografiile ne permit sa experimentam bucurii si tristeti pe care nu le-am fi trait cu programul nostru de munca de la 9 dimineata la 5 dupa-masa,” spune el.
9. Gandeste vizual; trebuie sa ai o viziune. Banaszynski spune ca a scrie o stire buna pentru print si platforme digitale cere „un tip de relatare vizuala.” Un jurnalist trebuie sa poata realiza o stire in mod vizual si sa descrie o imagine in cuvinte, chiar daca exista fotografii care insotesc articolul. Ea subliniaza ca in textul pentru print, declaratiile folosite trebuie sa fie mai bune pentru ca publicul nu poate auzi emotia din voce. „Un reporter ar trebui sa poata determina o persoana sa spuna ceva mai bogat si mai precis decat ar fi necesar in cazul in care sunetul ar insoti stirea,” spune ea. In fotojurnalism, spune Kratzer, a avea o anumita viziune este o premisa a succesului. „Uneori, credem ca stirea at trebui sa mearga intr-un anumit sens, iar apoi, dupa ceva timp petrecut cu subiectul, stirea ia o cu totul alta directie,” spune el.
10. Integreaza noi elemente si tehnologii. Dezvoltarile tehnologice si aparitia de media sociale creeaza noi standarde pentru ce inseamna un reportaj de calitate, spun membrii facultatii. „Nu trebuie doar sa cream o poveste acum, trebuie sa fim capabili sa cream tot ce este inclus in ea – de la fotografii la distribuirea stirii in retelele sociale – chiar si la radio,” spune Saidi. Kennedy spune ca odata cu dezvoltarea media online, publicul descopera stiri oriunde se gasesc, ceea ce deschide o noua dimensiune in domeniul jurnalistic. Un articol nu trebuie sa fie doar exact, complet, corect si echilibrat, dar trebuie sa ii includa si pe consumatori in stirile care ii intereseaza, spune el. „De la problemele in Iran si Siria la recenta miscare de ocupare Wall Street, vedem ca ce pot face oamenii in ziua de astazi nu ar fi putut realiza in niciun caz inainte – a comunica intre ei fara a se baza pe jurnalistii de mainstream si media traditionale,” spune Kennedy. „Jurnalismul din ziua de astazi a devenit in mod real un dialog si o conversatie, si aceasta conversatie este cea care se adauga cunoasterii umane.”
Si uite cum pot deturna niste postaci „valorosi” atentia de la ceea ce semnalai tu draga Cristiana, niste matrapazlacuri cel putin daca nu chiar fapte penale, la.. surpriza! daca este un jurnalist echidistant sau nu. Bravo mai propagandistilor portocalii! V-a invatat bine pdl-ul despre perdelele de fum! Acum o sa se incinga dezbateri aprinse despre conditia presei in Romania si nu despre cat s-a furat in tara asta, cat ne-au dat cu flit in timp ce ni se spunea sa ne ridicam sa muncim! Bravo mai! Va meritati pateul pe ziua de azi!