Emil Cioran s-a născut la Rășinari. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. „N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele”, va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, „trăirismul”).
Tematica operei
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: „Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?”
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele și i-a dăruit secretul formei și al formulării, rădăcinile sale românești i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.
Citate reprezentative
Între o palmă și o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. – Ecartèlement
Cred în salvarea umanității, în viitorul cianurii… – Syllogismes de l’amertume
E lucru de mirare că perspectiva de a avea un biograf n-a făcut pe nimeni să renunțe la a avea o viață. – Syllogismes de l’amertume
Toate apele au culoarea înecului. – Syllogismes de l’amertume
Singurătatea nu te învață că ești singur, ci singurul. – Amurgul gândurilor
Speranța e o virtute a sclavilor. – Précis de décomposition
Este evident că Dumnezeu era o soluție și că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. – Cahiers
Obiecție împotriva științei: această lume nu merită să fie cunoscută. – Syllogismes de l’amertume
Suntem toți niște farseuri: supraviețuim problemelor noastre. – Syllogismes de l’amertume
Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. – Ecartèlement
Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalți, asupra problemelor. – De l’inconvénient d’être né
N-ar trebui să scriem cărți decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. – De l’inconvénient d’être né
La Zoo. Toate animalele au o ținută decentă, cu excepția maimuțelor. Simți că omul e pe-aproape. – Ecartèlement
Să fi comis toate crimele, cu excepția aceleia de a fi tată. – De l’inconvénient d’être né
Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalți, am dispărea într-o clipită. – De l’inconvénient d’être né
O civilizație începe să decadă în momentul în care viața devine unica ei obsesie.
Vin dintr-un colț de Europă unde efuziunile, lipsa de reținere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sunt de rigoare, unde toți știu totul despre toată lumea, unde viața în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul.
Mărturisesc că am privit cândva ca pe-o rușine apartenența la un popor oarecare, la o colectivitate de învinși, cu origini asupra cărora nicio iluzie nu-mi era permisă. – Ispita de a exista
Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. – Aveux et anathèmes
Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. – De l’inconvénient d’être né
Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. – Syllogismes de l’amertume
Sursa: wikipedia.org
Adaugă comentariu