Pr. Ştefan Borodi, însoţitorul pelerinilor din Bistriţa care merg în Israel, despre ”chemarea Ţării Sfinte”

(INTERVIU) A fost până acum în Ţara Sfântă de zece ori, dar tot mai găseşte lucruri interesante de văzut, dar mai ales de aprofundat. Preotul Ştefan Borodi de la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” Bistriţa însoţeşte în mod constant bistriţenii care aleg să vadă locurile în care a trăit Iisus prin Centrul de Pelerinaje „Renaşterea” al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Reporter: De când mergeţi în pelerinaje şi cum aţi ajuns să fiţi preot însoţitor?

Pr. Ştefan Borodi: Am început să merg în pelerinaje în 2006. De fapt, a fost un pelerinaj neorganizat. Am fost mai mulţi preoţi, laici în Sfântul Munte Athos. Nu am avut rezervări, dar am avut norocul că ne-au primit mănăstirile. A fost un pelerinaj greu, dar unul dintre cele mai frumoase, care m-a marcat. Am mers pe jos, pe creasta stâncilor, am participat la slujbe câte 3-4 ore seara, 6-7 ore dimineaţa. A fost mai greu pentru cei care nu sunt umblaţi pe la biserică. Mie mi-a plăcut foarte mult pelerinajul acesta, mi s-au deschis ochii pentru pelerinaje, dacă pot spune aşa. Apoi am mers în Grecia cu o agenţie de turism de la Mediaş. Fiind singurul preot din grup, peste tot unde ne opream făceam şi o rugăciune, mai o explicaţie religioasă pe lângă ce spunea ghidul. În Ţara Sfântă am fost pentru prima dată cu o agenţie de turism din Bistriţa. Şi acolo eram singurul preot. Ghidul israelian îşi făcea treaba, dar rolul preotului e foarte important. Acolo oamenii mai cântă câte o priceasnă, mai rostesc o rugăciune. M-am împrietenit cu oamenii aceştia care apoi, de sărbători, mă sunau. Apoi, s-a înfiinţat Centrul de Pelerinaje la Cluj şi cei de acolo, ştiind că eu am mai fost, m-au contactat să însoţesc grupurile de pelerini, în mod special pe cei din Bistriţa. Şi din biserica noastră, foarte mulţi au mers cu agenţii de turism neoprotestante. Nu-i duceau pe oameni în toate locurile, pe la icoane – ei contestă lucrurile acestea – şi au venit mai nemulţumiţi. Respectivii au mai venit încă o dată cu mine în Ţara Sfântă.

Care a fost primul pelerinaj la care aţi participat ca şi preot însoţitor? 

În Israel şi Egipt cu Peninsula Sinai. A fost foarte greu. Am urcat noaptea până în vârful muntelui, de la miezul nopţii până la răsăritul soarelui. Mulţi nu au mai rezistat pe drum. A trebuit să îi lăsăm într-un loc, i-am preluat când am venit înapoi. De cele mai multe ori am fost în Ţara Sfântă. Am fost deja de zece ori, de regulă primăvara şi toamna cu grupuri majoritar din Bistriţa. Oamenii vin la mine, se înscriu, eu merg la Cluj, predau banii şi le aduc chitanţele. Formăm grupul, mergem până în aeroport, acolo ne întâlnim şi cu alţii care vin împreună cu noi din alte părţi ale Mitropoliei. Ca şi preot însoţitor organizezi grupul până te întâlneşti cu ghizii acolo, până treci de toate filtrele din Israel. Acolo te întâlneşti cu ghidul, te aşteaptă autocarul, toate obiectivele sunt fixate. Se respectă întru totul ce e anunţat pe hârtie.

Cum arată o zi de pelerinaj în Ţara Sfântă? 

După ce luăm micul dejun acolo unde suntem cazaţi, urcăm în autocar şi facem rugăciunea de dimineaţă, toţi. Avem o deviză a pelerinajului, o cântare a pelerinajului. De exemplu „Cu noi este Dumnezeu!”. Ne străduim să formăm o familie, să fim atenţi la cei mai în vârstă, nimeni nu e mai important ca celălalt. Chiar s-a format ideea de familie pentru că, la sfârşitul fiecărui pelerinaj, avem câte o întâlnire şi fiecare om vine şi spune ce l-a impresionat, ce a trăit. Pe mine mă interesează ca oamenii să trăiască, să simtă cu adevărat trăirile unui pelerinaj. De exemplu, la Bethleem, ne-am întâlnit cu nişte români plecaţi din ţară de peste 30 de ani. Noi am început să colindăm toate colindele, „O, ce veste minunată”, „Viflaime”. Ei au început să plângă, noi am plâns. E un lucru mare să cânţi colinde în faţa stelei sau când stai la rând la Mormântul Sfânt să cânţi „Hristos a Înviat!”.

Când se merge de regulă în Ţara Sfântă? 

Nu am mers niciodată în perioade aglomerate, cum ar fi Paştile. În iulie-august nu se prea fac pelerinaje în Ţara Sfântă. Se face de Schimbarea la Faţă, şi atunci e foarte cald, dar atunci coboară norul pe Muntele Tabor şi e un eveniment deosebit. Eu, anul acesta, merg din nou în noiembrie din 5 în 12 noiembrie, iar primăvara în aprilie. Întotdeauna avem doritori. De obicei, vin oamenii mai în vârstă, vin şi tineri, fac economii ca să ajungă măcar o dată în viaţă în Ţara Sfântă. E apogeul pelerinajelor. Se creează şi o anumită fraternitate. Eu am creat multe legături de felul acesta cu oamenii în timpul pelerinajelor. Când îi văd, parcă îmi văd fraţii.

Care e rolul preotului însoţitor? 

Să sudeze grupul, să-i facă pe unii să înţeleagă de ce au mers acolo fiindcă sunt unii care nu ştiu. Sunt oameni care se uită la condiţiile de cazare, dar acestea, în general, sunt bune. De exemplu, în Bethleem patru stele înseamnă două stele plus la noi. În schimb, în Israel sunt condiţii foarte bune de cazare. Eu le spun din capul locului care e scopul unui pelerinaj şi cum stau lucrurile.

Cât costă un pelerinaj în Israel? 

Prin Centrul de Pelerinaje „Renaşterea” costă 670 de euro. Transportul la obiective e inclus în acest preţ. Totul, de fapt. Se oferă două mese, mâncare este la discreţie, iar oamenii mai cheltuiesc  doar pe suveniruri. Când am fost în Israel, am văzut că nu e bine să organizeze pelerinaje oamenii din afara Bisericii, mai ales evreii. Ei caută să profite de oameni. Eu fac ascultare, adică nu primesc bani ca să însoţesc grupurile. Pelerinajele în Ţara Sfântă durează opt zile. Acum e mai simplu fiindcă se zboară de la Cluj şi până la Tel Aviv se fac trei ore. Porneşti dimineaţa de acasă şi, până seara, vezi şi Bethleemul. Nu există timp mort în Israel. În fiecare zi se vizitează câte trei patru obiective. Unii ar vrea să stea ore în şir al Sfântul Mormânt ca să mediteze, dar nu poţi sta că pierzi alte obiective. Ierusalimul trebuie făcut în două zile. Pe Drumul Crucii sunt 14 staţii, cu opriri, cu explicaţii, citire din Sfânta Scriptură. Apoi e Muntele Sion, Muntele Măslinilor, sunt multe în Ierusalim. Cam în 7-8 zile faci un pelerinaj complet, dar sunt oameni care revin. Cu mine au venit unii de cinci ori şi mai mult de jumătate au venit de două ori. Cred că e şi o chemare a Ţării Sfinte, o dorinţă puternică să te mai duci o dată. A doua oară e pentru aprofundare. Prima oară nu reuşeşti să ţi le fixezi pe toate în minte şi în inimă. A doua oară vii mai lămurit.

Există motive de îngrijorare legate de situaţia din Ţara Sfântă? 

Nu. De zece ori am fost şi niciodată nu am întâlnit un conflict. Cred că, pe unele, le mai şi regizează. Anul trecut când am mers în Palestina ieşeau pentru manifestaţii la ora 17.00. Le aduceau o maşină de piatră şi aruncau într-un stâlp ca televiziunile să relateze că sunt în conflict. Sunt, dar mai mult de faţadă. Cu pelerinii nu au existat probleme.

Unde se mai fac pelerinaje prin Centrul de Pelerinaje „Renaşterea”?

Se merge foarte mult în Grecia la Sfântul Spiridon, la Sf. Nectarie, Sf. Ioan Rusu, în Athos. Cu oamenii facem, de obicei croazieră în jurul Muntelui Athos. Pentru ca să urci în munte ai nevoie de paşaport şi nu se poate merge decât cu un grup mic. E mai complicat. La sfârşitul lunii august, mergem la Paris într-un circuit cu autocarul. E mai mult un circuit turistic decât pelerinaj. Totuşi, vom vizita mai multe biserici romano-catolice. În Ţara Sfântă, plecăm din nou din 5 noiembrie până în 12 noiembrie. Cine vrea să ni se alăture trebuie să mă anunţe la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” de pe strada Alexandru Odobescu.