Actualitate

Lecţia unei profesoare de engleză din Bistriţa stabilită în Germania

Profesoara Maria Torok, care a predat engleza în anii 80 la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa şi locuieşte de 36 de ani în Germania, revine aproape an de an în ţară să-şi reîntâlnească foştii elevi. La cei 73 de ani, e plină de viaţă, dornică să ajute şi să vadă oameni fericiţi în jurul ei.

„M-am născut la Bistriţa şi sunt plecată din 1981 la Nürnberg în Germania. Sunt nemţoaică după mama, iar după tatăl meu sunt maghiară. Am plecat din România fiindcă eram furioasă că nu mă lasă tovarăşii să călătoresc, iar eu îmi doream foarte mult lucrul acesta. Am 73 de ani şi vin aproape în fiecare an la întâlniri cu foştii mei elevi. Am predat limba engleză la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” şi am foarte mulţi elevi care mă invită la întrunirile lor de 20 de ani, de 30 de ani. Eu am predat la toate secţiile: română, maghiară, germană, de la clasa întâi până la a XII-a”, a spus Maria Torok.

Întrebată cum vede România când se întoarce din străinătate ştiind cum au stat lucrurile în trecut, ea  a răspuns: „Au fost lucruri bune şi atunci, erau rău că eram închişi. Nu puteai să mergi nicăieri pentru că trebuia să mergi la poliţie, să faci cerere de paşaport şi tot nu ţi-l dădea. Acum sunt nişte libertăţi fantastice. Dacă spun unui tânăr că eu nu am putut călători nici măcar până în Ungaria, nu mă crede. Acum totul e deschis, ceea ce e fantastic. Progresele pe care le-a făcut România sunt enorme, fantastice. Numai că lumea – cred că este o boală aici – se plânge şi nu îi place, vai că e greu, vai că e rău. Ei, nu e chiar aşa. Când văd miile de maşini de aici, casele minunate pe care le-au ridicat, nu îmi vine să cred. Când eu am venit în ţară în 1982, eram singură pe stradă cu maşina”.

Maria Torok spune că şi-ar dori să revină de tot acasă, dar nu este convinsă că va face acest pas.

„Din păcate, prietenii mei au îmbătrânit şi mă întâlnesc mai rar cu ei, dar mă simt bine în România şi îmi aduc aminte de tinereţe. În Germania m-am obişnuit. Am fost profesoară, dar şi traducătoare. În Germania vorbesc toate limbile. Un vecin e englez şi vorbesc cu el englezeşte, celălalt e maghiar şi vorbesc cu el ungureşte. Mai am vecini români, vorbesc cu ei româneşte, iar cu restul germană. Şi în România le spun tuturor să-şi înveţe copiii cât mai multe limbi străine pentru că acum se poate umba în lumea mare şi trebuie să ştii, să te descurci, să înţelegi ce zic ăia”, a spus ea.

Convinsă că omul trebuie să rişte în viaţă dacă vrea să trăiască mai bine, profesoara Torok spune că şi ea a riscat: „La început am suferit acolo fiindcă mă obişţnuisem la Bistriţa, un oraş mic unde toată lumea mă saluta, iar acolo nu mă saluta nimeni. Încet m-am obişnuit şi am mulţi prieteni acolo, şi nemţi, şi români, şi saşi. Am şi nişte vecini turci cu care vorbesc englezeşte fiindcă, din păcate, nu ştiu limba turcă. Trebuie să o învăţ, deşi sunt cam bătrână. În ciuda vârstei, mă duc la dans şi fac şi acţiuni neplătite. Eu lucrez pentru foarte multă lume fără bani. Traduc, însoţesc oameni la autorităţi, pe cei care nu cunosc deloc germana. Mă sună tot felul de băieţi care vin din România şi nu se descurcă, aşa că merg eu şi îi ajut şi aşa de bine mă simt. Sunt şi acolo profesoară şi aşa am să mor”, a spus ea.

2 comentarii

    • Asa o cunoastem de cand ne-a fost profesoara. Si aici in Germania, cand apelam la ajutorul ei, este alaturi de noi. Un om sufletist, cu o inima foarte mare. Sa dea dumnezeu, ca si ea sa aibe o mana de ajutor, cand o sa fie nevoie.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.