Programul filmelor care rulează la Centrul Cultural Dacia din Bistrița, 5-11 ianuarie

N-am mai fost de vreo 30 de ani la un cinematograf, dar citirea acestui articol mi-a atras atenţia asupra câtorva expresii, ale căror „noimă” am vrut să o aflu.
M-am gândit la cuvintele utilizate în textul articolului şi în programul Centrului Cultural Dacia şi încercam să ghicesc sensul acestora, dar spre surprinderea mea, a trebuit să constat că am rămas mult în urma evoluţiei „căruţei ” limbii române moderne. Nu am terminat vre-un institut filologic, ba mai mult mi se reproşează uneori răutăcios că, am fost un biet muncitor strungar (de fapt un prelucrător al metalelor prin aşchiere) adevăr de care nu mi-e ruşine nici azi, domeniu în care am ajuns doar la treapta de maistru, dar mi-am făcut cu cinste datoria în această funcţie. Sunt maghiar şi am absolvit doar 7 clase în limba maghiară, după care am fost nevoit să învăţ într-o şcoală de meserii cu predare în limba română, apoi am absolvit liceul tot în limba română, la fel şi şcoala de maiştri. În această perioadă m-am străduit, şi am reuşit să mă exprim cât mai corect în această limbă, neavând alte posibilităţi, m-am folosit de dezlegarea careurilor tematice de cuvinte încrucişate din revista Rebus pusă în circulaţie de editura Flacăra, la un nivel calitativ superior. Apoi am urmat câteva şcoli, nu de nivel universitar, dar calitativ s-au ridicat peste şcolile absolvite până atunci, cum a fost Şcoala de ofiţeri de rezervă, Şcoala de maiştri şi Şcoala de partid de 1 an. În toată această perioadă, m-am străduit să-mi dezvolt corect lexicul în limba română, limbă care a devenit cu timpul a doua mea limbă maternă, fapt de care sunt deosebit de mândru. Am avut o şansă extraordinară ca cineva să mă observe şi să vadă în mine o „materie primă” promiţătoare pentru o sarcină de îndeplinit în societate la un nivel mai înalt.
Astfel am studiat la o universitate politică, prima de acest gen, înaintea celei de la Moscova, cea din Bucureşti, care datorită strădaniilor şi legăturilor internaţionale din mediul academic al rectorului de atunci (1981), să obţină recunoaşterea pe plan internaţional al acestei academii, ca institut de învăţământ superior. Acolo s-au creat condiţii, prin cursurile predate de cei mai buni profesori din ţară să învăţăm „cum se învaţă”, şi să ne dezvoltăm în mai multe domenii ale vieţii economice, sociale şi culturale, am studiat chiar şi limba şi literatura română şi unele elemente de bază ale gazetăriei, ştiinţei conducerii, statisticii şi altor domenii în care trebuia să lucrăm după absolvire. Este adevărat că abordarea trebuia să conţină şi lucruri obligatorii, dintre care prea multe nu mi-au folosit în viaţă, chiar şi unele, care ulterior s-au dovedit, cel puţin pentru mine, că au fost bazate pe minciuni, dar şi prin acestea am învăţat să discernem între bine şi rău. După aşa zisa revoluţie, care s-a transformat în lovitură de stat, din decembrie 1989, am constatat, mai ales prin opiniile lansate de către domnul prim ministru Petre Roman de a nu fi recunoscute studiile efectuate în cadrul acestui institut de învăţământ superior, obligându-i pe absolvenţi să mai cheltuie timp şi bani pentru a mai da nişte examene. Eu nu am făcut acest lucru, considerând că ceea ce am învăţat este valabil, deoarece am ştiut să aleg între ceea ce este universal valabil, iar având răbdare, fără eforturi, am obţinut atestatul, ca economist. În această perioadă a studiilor (1981-1985) am cumpărat şi primul dicţionar explicativ al limbii române şi m-am folosit de el. După pensionare, pe la 65-66 ani, m-am ambiţionat să învăţ şi să utilizez, pentru nevoi personale de informare, tehnica informaţională şi când am dubii în privinţa unor probleme sau sensuri, înţelesuri consult motoarele de căutare, ceea ce n-am avut la îndemână în trecutul nu prea îndepărtat.
Dar acum să mă întorc la problema de la care am plecat şi anume folosirea în exces a cuvintelor străine, mai ales englezeşti, care se pot exprima într-o frumoasă limbă română sau traduce. Dar e şi mai grav când se folosesc cuvinte străine al căror înţeles este cu totul altul decât cel pentru care se foloseşte. Spre exemplificare vă redau astfel de cuvinte folosite în articol : trailere, care înseamnă remorcă, rulotă în loc de thriller/e, adică film/e de aventuri, ceea ce e o diferenţă foarte mare în înţeles; trailer oficial în loc de thriller netradus, fără subtitrare, adică remorcă oficială, in limba originală, respectiv în loc de film de aventuri în limba originală; trailer oficial Jumanji, în care am descoperit deja că e un film fără subtitrare/în limba originală, dar nu ştiu, n-am de unde să ştiu ce înseamnă Jumanji, poate numele producătoru-lui sau al casei de filme.
Concluzia mea este că, decât să traducem greşit, sau să scriem greşit cuvintele din limbi străine, mai bine să nu dăm informaţii ale căror înţeles nu-l cunoaştem, deoarece producem mai mult rău, decât bine, încercând să-i determinăm pe cititori să înveţe o limbă străină, în acest caz limba engleză.
Iar învăţarea limbilor străine s-o lăsăm în seama specialiştilor în domeniu sau a celor care vor să înveţe, iar dumneavoastră străduiţi-vă să-i educaţi pe cititori în utilizarea corectă a exprimării ideilor în limba română.
Îmi cer scuze pentru aceste observaţii, dar consider că nu am avut răutate în mine, ci dimpotrivă dorinţa de a ajuta, ceea ce este expresia iubirii creştineşti pe care trebuie să o practicăm, ca adevăraţi creştini, adică cei care urmează învăţăturile Domnului nostru Isus Cristos, de la a cărui Naştere au trecut peste două milenii şi o sărbătorim de Crăciun, ocazie cu care vă urez, ca şi pentru celelalte sărbători de iarnă, să aveţi parte de sănătate, fericire, bunăstare şi Binecuvântarea Tatălui nostru Ceresc, al lui Dumnezeu.