Se deschide Pârtia Cocoș! Primarul Ovidiu Crețu a făcut anunțul mult așteptat

Fereasca D.zeu. Strut in 3 farbe in panta pe schiuri cu fularu.n vant. Urmeaza broasca ninja urcand vrednica la deal pe varful Bistricior. Africa ii in ceata densa cand isi vede Struthio Camelus abuzat pe o partie de….era sa zic ski……pe o partie de noroi.
Ba defectilor……strutul african traieste in SAHARA.
Pet Shop Boys
Go West. Mther furs.

Pe vremuri (ah , ce vremuri !) unora ca primarele li se zicea la țară ”om fără rușine și fără frică de Dumnezeu”.
Bate apa-n piuă, se crede mai ocoș ca toată lumea și (crede că) ne prostește, că poporul, dacă sunt mulți – sunt neapărat proști, iar el, desigur EL, este El maximo PSD.
Mai învârte doamne roata !

Struţul a fost ales să fie mascota oraşului Bistriţa la iniţiativa domnului Toniuc, pe vremea când era primar. Domnul primar Teodor Ovidiu Creţu a ales în locul cocoşului, ce era normal să fie mascota amenajărilor proiectate a se realiza pe Dealul Cocoşului, tot „mascota” care era un simbol al Casei de Anjou, ajungând pe stema oraşului Bistriţa, în anul de graţie 1385, prin bunăvoinţa Regelui Ludovic I de Anjou al Regatului Maghiar, odată cu ridicarea oraşului la rang de oraş regal şi dreptul de a organiza anual 15 târguri şi nu un târg de 15 zile, aşa cum apare în descrierea istoriei oraşului Bistriţa prin referirile difuzate pe Google, deci ţineţi cont că „nu tot ce zboară se mănâncă”, precum spune o vorbă înţeleaptă din popor, adică nu tot ce găsiţi pe WEB este conform cu adevărul, aşa că, atunci când căutaţi ceva pe internet, mai verificaţi şi alte surse de inspiraţie, nu numai unul şi-l luaţi de bun pe acela. Dintre cele 15 ocazii în care era aprobat să se ţină târguri, doar unul singur ţinea trei zile şi nu o săptămână (era Târgul anual sau Târgul / Bulciul de SântăMaria), cum a hotărât domnul primar din anul 2017. Târgurile, pe vremurile acelea erau prilej de sărbătoare, dar oamenii de atunci mai şi lucrau, nu o ţineau tot într-o sărbătoare cu săptămânile cum se face astăzi. Dacă ar fi fost aşa cum se presupune, n-am fi avut drept moştenire, gospodării care şi prin aspectul lor abundă prin caracteristici ale belşugului, aşa cum arătau şi unele mai arată şi astăzi, încununarea trudei oamenilor care le-au creat. Struţul cu potcoava în cioc era simbolul norocului în acţiunile comerciale pe care locuitorii celei mai mari părţi a meleagurilor bistriţene le desfăşurau, mai ales cu Moldova. în perioada medievală a istoriei acestor locuri. Mie mi se pare cam bizar că acest simbol al unei case regale să fie folosit ca mascotă pentru o pârtie de schi (era să scriu de noroi). Am şi eu dreptul să gândesc cum vreau, nu-i aşa ?