Cât a costat în realitate Pârtia Cocoş. Ovidiu Creţu: Telescaunul deschide posibilităţi nelimitate

Pârtia Cocoş din Wonderland, care a funcţionat până acum doar două zile şi jumătate în această iarnă, este o investiţie de „nivel european”, a declarat primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, care a vorbit într-o emisiune la postul local de televiziune AS TV despre ce s-a întâmplat până acum, problemele întâmpinate şi cum vede dezvoltarea zonei.

Iată cele mai importante declaraţii ale sale:

Deschiderea pârtiei: vineri sau niciodată! 

Foarte grea a fost deschiderea şi am reuşit totuşi să schiem trei zile datorită eforturilor celor angrenaţi în activitatea pârtiei de schi, mă refer aici la directoarea Direcţiei de Turism, Adriana Antoneac, dar şi la inginerul Cornel Ormenişan care răspunde de pârtie direct şi la ceilalţi angajaţi care asigură funcţionarea echipamentelor de la pârtie cu excepţia scaunului care este operat pe baza unui contract acordat la licitaţie unei firme care asigură funcţionarea cu personal de specialitate.

Cred că de la anul vom face noi şi această operaţiune – operarea telescaunului – pentru că trimitem la specializare doi trolişti şi vom vom avea şi un electromecanic specializat pe telescaun şi atunci vom putea face noi operarea completă. Asta nu înseamnă că ne va costa mai puţin, ci ne va costa ceva mai mult pentru că întotdeauna atunci când operează prin sistemele clasice, unităţile administrativ-teritoriale înregistrează costuri ceva mai mari decât în zona privată. Aceasta este o altă problemă care ne stă în faţă la anul. Contractul de acum e pe patru luni. Eu aş fi preferat să dăm toată pârtia ca să fie exploatată de o firmă privată care să ne plătească un divident, dar atunci preţurile ar fi fost mult mai mari, iar perioada fără zăpadă le crea şi lor probleme.

Am făcut un tur de forţă ca să schiem în cele trei zile. Colegii mei care au lucrat la pârtie au stat zi şi noapte acolo. În momentul în care termometrul arăta minis cinci grade, fie că era 3 noaptea, fie că era 5 dimineaţa porneau tunurile de zăpadă. M-a întrebat cineva dacă nu era cazul să o pornim mai devreme. Nu! Ne-am mai fi trebuit încă două zile de făcut zăpadă, însă temperaturile au crescut peste minus 5 grade şi nu am mai putut face nici atunci, nici acum. Deci era vineri sau niciodată, aşa că am preferat să o deschidem.

Ce s-a realizat este la nivel european 

Ce m-a impresionat din ce reacţii am văzut în media a fost intervenţiile celor care cunosc organizarea, sistemul şi calitatea pârtiilor din vest, din Austria, Elveţia sau Franţa, oameni care şi-au exprimat părerea, mi-au acordat şi note bune unii dintre ei. Toţi au observat că ce s-a realizat aici este la nivel european, adică avem un scaun cu patru locuri, chiar dacă nu este cu debreiere, are o viteză foarte bună de urcat schiori. Sistemul cu debreiere ar fi fost cu 1,5 milioane de euro mai scump în care scaunele, când ajung la cele două capete, se decuplează de pe cablu şi intră pe alt sistem unde se mişcă mai încet. După ce se îmbarcă sau debarcă, ele se cuplează din nou pe cablu şi au o viteză mai mare. Scaunele care merg cu debreiere la lungimea asta de 800-900 de metri asigură undeva 2400 de urcări pe oră. Noi asigurăm sub 2000 pentru că am lăsat şi viteza un pic mai mică pentru siguranţa celor care îl folosesc. De la bază până în vârf se fac circa 10 minute. Este un scaun actual, modern, cu viteză corespunzătoare. Apoi, au constatat că pârtia, ca lăţime, ca şi pante, ca şi constantă a pantei, a înclinaţiei, este de calitate foarte bună şi pot schia acasă în condiţii foarte bune. Au remarcat cu toţii că zăpada a fost insuficientă. Da, am spus şi eu. Ne-ar mai fi trebuit încă două nopţi să facem zăpadă. Nu le-am avut şi am început schiul în condiţiile în care au fost. Dimineaţa s-a schiat foarte bine, am încercat şi eu pârtia şi vineri, şi sâmbătă dimineaţa. S-a schiat în condiţii bune.

Despre fotografia cu cablul: Cel care a făcut poza, teribil de inconştient 

Cel care a făcut poza respectivă a fost teribil de inconştient. În mod firesc, atunci când constaţi şi crezi pe cinstite că acel cablu are un defect, când te dai jos, îi spui peronistului că are o problemă şi îi ceri să oprească imediat instalaţia. Asta se face în orice lume civilizată, dar a preferat să facă nişte poze, probabil şi-a dat seama că e un fals, un truc, şi a dat drumul la poze prin presă. De fapt, ce a pozat? Când în toamnă am dat jos scaunele, pentru a păstra distanţa şi locul de prindere, băieţii au înfăşurat în fiecare loc o bucată de scoth. Într-un loc, unde a pozat, au uitat să desprindă scothul. El s-a desprins din cauza vremii şi arăta cumva. O astfel de reclamă negativă pentru Doppelmayr poate să însemne un dezastru, adică să se rupă cablul abia pus, ar însemna ceva formidabil. Nici noi nu am putut lăsa lucrurile aşa, când am aflat, echipa de intervenţie şi întreţinere a fost sus la ora 1 noaptea, am rulat tot cablul şi am găsit porţiunea cu schoth acolo. Am urcat pe cineva cu un reflector foarte puternic, am luat cablul metru de metru şi a fost inspectat fiecare centimetru. Nu au existat niciun fel de probleme. Vă daţi seama că o astfel de problemă ar fi fost o lovitură cumplită pentru producătorul instalaţiei. Firma Doppelmayr e din Austria. E cea mai mare firmă de instalaţii de transport pe cablu din lume, nu e o firmuliţă undeva.

Pârtia, maronie de la frunze. La început ne-am speriat

În partea de sus a pârtiei era o culoare mai maronie. Vineri, prima dată când am coborât, ne-am speriat. După aceea, ne-am dat seama că acolo erau frunze. Ce trebuie să facem pe termen lung este să înlocuim copacii de pe margine cu răşinoase, respectiv varianta cea mai bună sunt brazii, care au rădăcina pivotantă şi stabilitatea cea mai bună ca să nu ne trezim cu frunze veştede pe pârtie. Câţiva copaci nu am reuşit să îi scoatem din fondul forestier. Eu bănuiesc că arborii aceia se vor usca de bătrâneţe, o să curăţăm şi vom lărgi pârtia, mai ales că în partea dreaptă a cablului, pe direcţia de urcare, vrem să instalăm ceea ce se numeşte un coaster, mai precis o sanie pe şină. Practic este o şină din metal, ridicată la 50-80 de cm faţă de pământ, pe nişte suporţi şi pe şina respectivă se prind nişte sănii care coboară apoi tot dealul. Intenţionăm să facem această şină. La început chiar ne gândeam să o facem pe pistă, dar apoi ne-am dat seama că respectiva şină poate fi folosită şi iarna dacă nu avem zăpadă şi temperaturile nu sunt de minus 10 grade pentru că la minus 10 grade, să cobori pe sania respectivă e destul de frig. Dar, dacă sunt temperaturi aşa cum avem acum, o putem folosi. O să facem investiţia respectivă, să completăm să avem şi varianta de vară. Costă undeva la 700.000 de euro, nu e foarte ieftină, dar nu e un capăt de ţară pentru a valorifica o instalaţie aşa cum avem noi.

Cât a costat în realitate pârtia

Iniţial, proiectantul dădea costuri de aproximativ 7 milioane de euro. Prin licitaţie, prin ceea ce am plătit, a ajuns sub 4 milioane de euro.

Suporţi pentru biciclete, de la vară 

Instalarea suporţilor pentru bicicletă este cea mai simplă. Raportat la costurile integrale, suporţii pentru biciclete costă puţin. E mai important, împreună cu cei care practică ciclismul ăsta, downhill, să găsim şi să amenajăm nişte rute încât să merite să urce până sus. Pe pârtie nu se va putea coborî. Odată că se strică, apoi bicicletele nu coboară în devălmăşie, ele au o rută foarte îngustă, nu ar fi o problemă să facem un culoar. Nu le convine nici lor pentru că trebuie să fie tot felul de hopuri, trambuline, blocaje. Pentru cei care nu sunt aşi (în acest sport – n.r.) există alte trasee. Se poate coborî în Ghinda, pe drum, şi în partea dinspre Livezile, în apropiere de ferma lui Cârcu. Se poate coborî şi în partea cealaltă, nu este drum continuu, dar este o potecă prin pădure şi se va ajunge în locul unde Consiliul Judeţean va construi un sat românesc. Domnul secretar de stat Alexandru Pugna se ocupă de partea asta, cu satul. Pentru biciclete sunt nişte cârlige care se montează pe scaune. Toată problema este că trebuie să le luăm de la Doppelmayr. Ele s-ar putea face şi în zona industrială, dar atunci fabricantul nu mai menţine garanţia. Pentru a echipa toate scaunele ele costă undeva la 2000-3000 de euro. Este o sumă mică pentru ceea ce înseamnă investiţia în sine. Le vom avea vara aceasta.

Cum se va dezvolta zona din jurul Pârtiei Cocoş

Noi trebuie să dăm funcţionalităţi multiple. Dacă se duc 10 oameni care vor să urce sus şi cu asta basta, nu merită să pornim scaunul. Trebuie oamenii să vină, să facă toate mişcările care se fac înainte, toate procedurile de pornire, e ca o uzină, o chestie complicată. Ciclişti, drumeţi, alpin coaster, cu cele trei elemente vom putea deschide scaunul şi vara. Chiar şi pentru ciclişti şi drumeţi vom putea, nu în fiecare zi, dar să spunem că sâmbăta de la 9.00 la 11.00 telescaunul va duce ciclişti, oameni, sus. Eventual după-amiaza să mai facem o tură, două. Dacă vor fi doritori, dacă vom încărca scaunul, nu vom avea nicio problemă. Nici acest ciclism şi nici drumeţiile nu acoperă, dar alpin coasterul deja schimbă situaţia.

Noi pregătim sus şi un parc tematic, cu panou de căţărare, cu tiroliană mai mică. În viitor, dezvoltarea va însemna şi o tiroliană mare de sus până jos. În vecinătate se construieşte şi un aquapark. Am văzut undeva, şi le-am dat proiectanţilor să studieze în afara proiectului, un tobogan pe lungimea unei pârtii, 800 de metri. La noi ar trebui să fie de 1300 de metri. Dacă ajungem să facem aşa ceva, avem o anumită unicitate şi atunci lumea vine. Exact cum am spus cu liftul din turnul Bisericii Evanghelice. Avem unicitate şi foarte multă lume vine în Bistriţa ca să urce cu liftul în turn. Personajul favorit mie din istoria lumii este Napoleon Bonaparte. Împăratul sau generalul sau locotenentul are mai multe cărţi scrise şi, printre ele, sunt filosofii de viaţă pe care el le aplica în zona armatei, dar pot fi aplicate şi în viaţă. Spunea că cine nu riscă nimic niciodată nu merită nici măcar să trăiască.

Cum a ajuns struţul pe schiuri 

Denumirea de Pârtia Cocoş vine de la Dealul Cocoşului care nu este, de fapt, dealul pe care se află pârtia. Acela este Dealul Ghinzii. Este o denumire, din zona aceea, foarte cunoscută. Pe Cocoş s-a schiat demult. Eram copil de 10-12 ani. Când au început proiectarea m-au întrebat ce nume îi dăm pârtiei. Nu aveam un nume, am tot amânat până am considerat că e potrivit Cocoş. Noi avem o mascotă a oraşului, aprobată prin consultare publică, prin hotărâre de consiliu, ori era păcat să nu folosim imaginea acestei mascote inclusiv în promovarea pârtiei noastre care se numeşte Cocoş. Pârtia se putea numi Ursul, Paltinul, Wonderland sau oricum, dar mascota oraşului care schiază este o chestie deosebită. La toate festivalurile sau serbările pe care le-am văzut în afara ţării, atunci când oraşul avea o mascotă, mascota aceea era pe pârtie. Aşa cum îl ducem pe Mickey Mouse în parc când avem serbări pentru copii, la fel era şi mascota pe pârtie. Vom îmbrăca câţiva schiori voluntari în struţi probabil.

„Nemulţumiţii nu m-au abordat”

Am văzut şi câţiva supăraţi. Nu m-au abordat. În general, m-au abordat oamenii mulţumiţi, să mă felicite, să-mi mulţumească şi aşa mai departe. Nu am întâlnit oameni care să-mi adreseze reproşuri. Probabil sunt şi nemulţumiţi. Eu la schiuri nu am păţit absolut nimic. E posibil ca alţii să fi avut probleme. Sigur că atunci când îţi permiţi să-ţi cumperi o placă de o mie de euro te gândeşti să schiezi acolo unde plăteşti 50 de euro pe zi, nu 30 de lei.  Echipamentul de schi este scump, iar dacă nu ai venituri corespunzătoare te mulţumeşti cu ce ai. În zona Brâncoveneşti, de la Reghin spre Topliţa, în Brâncoveneştiu şi încă vreo două localităţi sunt nişte oameni de afaceri care iau schiurile second-hand, schiurile care sunt scoase de la şcolile de schi din staţiunile austriece, elveţiene. Practic sunt de calitate foarte bună, iar preţurile derizorii. Primii clăpari cu care am schiat m-au costat 10 mărci, tot second-hand. Echipamentul nou şi la un standard e scump.

Mai multe tunuri de zăpadă, fixe şi mobile

Ca să umplem bazinul, ne trebuie 11 zile cu pompa pe care o avem şi se goleşte în 4 sau 5 dacă funcţionează non-stop. Asta înseamnă să ai 24 de ore de funcţionare. Problema mai dificilă şi mai gravă este faptul că cele patru tunuri ale noastre sunt insuficiente. Pot spune că aici e o greşeală a proiectantului. Din păcate, e falimentat, că altfel ar merita să îl dăm în judecată. Eu am insistat să se pună al patrulea tun. Ei au spus că trei sunt suficiente şi nu avem probleme. Dacă am avea şapte, atunci am reuşi ca, în patru nopţi, să punem zăpadă pe toată pârtia. Din păcate, nu le avem, iar pentru a le avea noi va trebui să suplimentăm alimentarea bazinului cu o nouă conductă ca să avem un reflex imediat. Când avem 3-4 zile de frig să putem face stratul de zăpadă. Asta va trebui să o facem într-un viitor mai îndepărtat. Tunurile pot fi mutate şi chiar au fost mutate. În prima fază am făcut zăpadă în partea de jos, este şi mai la soare, după aceea au urcat tunurile, dar nu am mai avut temperaturi să putem face de calitate şi sus. De asemenea va trebui, pe porţiunea ocolitoare să punem nişte lănci, elemente fixe care produc zăpadă artificial. Vor trebui făcute îmbunătăţiri la sistemul de producere a zăpezii artificial.

Pârtia deschide o zonă excepţională 

Eu spun că această pârtie este deschiderea unei zone excepţionale pe care am sesizat-o mai demult, Wonderland. Telescaunul pe care îl avem acolo deschide posibilităţi nelimitate. Poate cineva, peste 10 ani, zice de ce să nu facem o pârtie artificială? Să cumpere covor şi atunci se schiază din 1 mai şi până în următorul 30 aprilie pentru că pe o pârtie artificială poţi schia şi dacă ninge şi dacă nu. Nu e ieftină, dar ar însemna să ai o pârtie inclusiv în august, să se schieze. Scaunul îţi dă posibilitatea să faci lucrul ăsta. Avem acolo o bază pe care se poate construi în viitor în foarte multe feluri. Pârtia nu e ambiţia mea ca persoană. Este vorba de ambiţia unor oameni care lucrează în Primăria Bistriţa şi care sunt conştienţi că, dacă nu fac un efort deosebit ca să arate cetăţenilor că ceea ce am realizat este fiabil, se simt ei neîmpliniţi. E ambiţia celor de la Direcţia Educaţie-Turism, a celor de la Direcţia de Servicii Publice care s-au implicat şi care au pus pârtia în funcţiune. Felicitări!