Bistrița-Năsăud, 50 de ani de la reorganizarea administrativă

”Astăzi se împlinesc 50 de ani de la ultima reorganizare administrativ-teritorială a României, care a dat naștere județului Bistrița-Năsăud, organizat în forma actuală. Această reformă teritorială, modifică precedentul mod de organizare ce avea ca sursă de inspiraţie unităţile administrativ-teritoriale existente pe teritoriul sovietic: regiuni şi raioane. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea 39 de judeţe, 2.706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe. Județul Bistrița-Năsăud a avut după reforma din 16 februarie 1968 următoarea configurație: un municipiu: Bistrița, 3 orașe: Beclean, Năsăud și Sîngeorz-Băi, 14 localități componente ale municipiilor și orașelor, 53 de comune și 235 de sate. Această situație a mai fost modificată până în prezent, prin înființarea comunelor Ciceu Mihăiești, Dumitrița, Negrilești, Poiana Ilvei și Runcu Salvei” – președintele Consiliului Județean, Radu Moldovan.

Noul context social-economic şi cultural creat prin Unirea de la 1918 a impus reconsiderarea modalităţilor de organizare administrativ-teritorială a ţării. Prin Decretul IV emis de Consiliul Dirigent, vechea formă administrativă din Transilvania, comitatul, a fost înlocuită cu cea care exista deja în Regatul României, reprezentată prin judeţ, iar cercul a fost înlocuit cu plasa. Prin Legea pentru unificare administrativă a României din 1925, teritoriul României era împărţit în 62 de judeţe, alcătuite din plase, comune urbane şi comune rurale.

Potrivit Legii din 1925, comuna şi judeţul erau unităţi administrative cu personalitate juridică, aveau patrimoniu şi organe de conducere proprii, iar plasele erau circumscripţii administrative ale judeţului care controlau activitatea autorităţilor comunale (legalizau actele emise la nivelul comunelor). Comuna şi judeţul îşi administrau interesele prin consilii, capul administraţiei comunale era primarul, ajutat de delegaţia permanentă comunală, notar şi casier. Consiliul Judeţean, compus din 3/5 membrii aleşi şi 2/5 membrii de drept. În cadrul său funcţionau comisii de specialitate pe domenii de activitate, iar aparatul executiv era alcătuit din funcţionari ai diferitelor servicii. Reprezentaţii autorităţii centrale în judeţ erau prefectul, subprefectul, pretorul, iar în comune, notarul.

În această situaţie din judeţul preexistent Bistriţa-Năsăud (1918-1925) s-a format judeţul Năsăud care cuprindea: un oraş cu consiliu–Bistriţa – 4 plase şi 97 de comune rurale. Celelalte localităţi ale actualului judeţ făceau parte din judeţele Someş, Cluj şi Mureş. În acest moment fiecare localitate a devenit comună politică, având la conducere un primar.

Reorganizări administrative în perioada interbelică:

Legea administrativă din 1926 – Judeţul Năsăud a fost împărţit în 6 plase.

Legea pentru organizarea administraţiunii locale din 3 august 1929 încerca pentru prima dată să definească autonomia locală în materie administrativă, de asemenea stabilea condiţiile existenţei comunei, care trebuia să fie formată din unul sau mai multe sate şi să aibă peste 10.000 de locuitori. Administraţia judeţului era încredinţată consiliului judeţean – ca organ deliberativ – şi delegaţiei consiliului judeţean şi preşedintelui acesteia – ca organe executive. Membrii consiliului judeţean erau aleşi pe o durată de 5 ani, lor li se erau adăugaţi ca membrii de drept, primarul oraşului sau al municipiului reşedinţă de judeţ, preşedinţii Camerelor de agricultură, industrie şi comerţ. Delegatul autorităţii centrale în judeţ era prefectul care ţinea legătura cu fiecare minister şi avea rolul de control şi supraveghere a tuturor administraţiilor locale.

Prin Decretul Regal Nr. 2191 din 1938 – apare ţinutul, unitate care primeşte un rol decizional deplin la nivelul său administrativ, iar conducătorul acestuia – rezidentul regal – cu dreptul de a decide în orice problemă, în numele şi cu acordul regelui. Judeţul Năsăud a fost încadrat în Ţinutul Someş.

Prin Dictatul de la Viena – 11 judeţe din nord-vestul Transilvaniei (Maramureş, Satu- Mare, Sălaj, Bihor, Cluj, Someş, Năsăud, Mureş, Odorhei, Trei Scaune şi Ciuc) sunt cedate Ungariei horthyste, fapt care determină reîntoarcerea la vechea formă administrativă, anterioară anului 1918 – comitatele.

În anul 1944, judeţele cedate Ungariei prin Dictatul de la Viena, s-a revenit la formele româneşti de organizare administrativă. Prin Ordonanţa prefectului nr. 41 din februarie 1945 comitatul Bistriţa-Năsăud a fost înlocuit cu judeţul Năsăud, care avea în componenţă 2 comune urbane – Bistriţa şi Năsăud – 4 plase, 110 comune rurale şi 43 de notariate, după cum urmează: plasa Bistriţa de Sus, plasa Bistriţa de Jos, plasa Năsăud şi plasa Rodna. În anul 1948 judeţul Năsăud a fost reorganizat în 121 de comune rurale cu satele aferente, subordonate celor 6 plase: plasa Centrala, plasa Lechința, plasa Rodna, plasa Bârgău, plasa Năsăud.

Preluarea puterii de către comunişti a determinat introducerea modelului sovietic de organizare administrativ-teritorială. Legea nr. 17 din 15 ianuarie 1949 a introdus o nouă instituţie administrativă, Consiliul Popular, definit ca organ local al puterii de stat, purtând denumirea de Sfat Popular. Prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950 s-a realizat raionarea administrativ-economică a Republicii Populare Române, conform căreia teritoriul ţării a fost împărţit – după modelul sovietic – în 28 de regiuni, raioane, oraşe şi comune, pentru evidenţierea rolului de conducător al clasei muncitoare şi pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare.

Prin Legea nr. 6 pentru alegerea deputaţilor în Sfaturile Populare s-au fixat normele privind sistemul electoral. Organul de execuţie era Comitetul executiv, ales de către Sfat, având în subordine secţiile: secretariat, juridic, administrativ, financiară, sănătate, prevederi sociale, gospodărie, artă şi cultură, învăţământ, comercială şi agricolă, mai târziu apar secţiile: planificare, drumuri şi sistematizarea.

Urmare acestui context, localităţile din cadrul judeţului actual făceau parte la vremea respectivă, din regiunile Rodna, Cluj şi Mureş. Cele mai multe aşezări erau cuprinse în regiunea Rodna care avea în componenţă raioanele Beclean, Bistriţa, Năsăud şi Vişeu.

În 1952, cele 28 de regiuni existente se vor reduce la 18, regiunea Rodna s-a desfiinţat, iar raioanele Beclean, Bistriţa şi Năsăud au trecut la regiunea Cluj. O nouă reajustare administrativă a avut loc în anul 1956, când localităţile care făceau parte din regiunea Mureş, raioanele Luduş şi Mureş, precum şi comunele Şopteriu şi Milaş din raionul Reghin au fost i incluse în raionul Sărmaş, regiunea Cluj.

Prin Legea nr. 3 pentru îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului Republicii Populare Române din 1960 a fost desfiinţat raionul Beclean, iar localităţile din componenţa acestuia au fost repartizate raioanelor Bistriţa şi Dej. În acest context o mare parte din localităţile actualului judeţ Bistriţa-Năsăud făceau parte din raioanele Bistriţa (127 comune), Dej (75 comune) şi Năsăud (60 comune).

În anul 1968 a avut loc reîntoarcerea la formele tradiţionale româneşti de organizare administrativă. Astfel, prin Legea nr. 2/1968 teritoriul Republicii Socialiste România a fost împărţit în 39 de judeţe care vor cuprinde oraşe, comune şi sate. În acest moment se conturează actualul judeţ Bistriţa-Năsăud prin preluarea localităţilor din raioanele Bistriţa, Năsăud, Dej, Sărmaş (regiunea Cluj) şi Reghin (regiunea Mureş) existente la 1960. Acesta avea 4 oraşe (Bistriţa – reşedinţa judeţului, care din 1979 a fost ridicat la rang de municipiu, Năsăud, Beclean şi Sângeorz-Băi), 53 de comune şi 233 de sate. Satele cele mai mari erau reşedinţe de comună, iar în cadrul lor funcţionau ca organe ale puterii locale, consiliile populare conduse de un preşedinte. Noile instituţii administrative au fost reglementate prin Legea nr. 57 din 26 decembrie 1968 de organizare şi funcţionare a consiliilor populare. Acestea îşi desfăşurau activitatea în sesiuni, având ca organe executive comitetele şi birourile executive. La activitatea lor îşi aduceau concursul şi comisiile permanente – organizate pe domenii de activitate – adunările cetăţeneşti şi delegatul sătesc.

Un moment important în evoluţia administrativ-teritorială la nivelul întregii ţări îl reprezintă Revoluţia din 1989, când la nivelul judeţului s-a constituit Consiliul judeţean al Frontului Salvării Naţionale Bistriţa-Năsăud. Reglementarea constituirii şi funcţionării Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale s-a făcut prin Decretul-lege nr.2 din 27 decembrie 1989. În 7 ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr. 8, s-a reglementat organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat. Potrivit acestui act normativ la nivelul judeţelor, a municipiului Bucureşti, oraşe şi comune se constituiau primării, ca organe locale ale administraţiei de stat. Prin Decretul-lege nr. 38/22 ianuarie 1990, s-a repus în vigoare Legea nr. 2/1968, iar judeţul Bistriţa-Năsăud avea 1 municipiu, 3 oraşe şi 53 de comune.