Actualitate

Poetul şi jurnalistul Emil Dreptate s-a stins din viaţă

Poetul şi jurnalistul Emil Dreptate s-a stins din viaţă, vineri, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa unde era internat, au declarat pentru Timp Online surse medicale.

Emil Dreptate s-a născut în 13 iulie 1946, în comuna Miceștii de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud. A urmat cursurile Universității „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca.

A fost poet, jurnalist (corespondent pentru Radio România Actualități în Bistrița-Năsăud și director al cotidianului Mesagerul de Bistriţa-Năsăud), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, dar şi colonel în fosta Securitate.

A debutat literar în revista” Tribuna” de Cluj, cu poezii, în 1964. A publicat în revistele: „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața studențească”, „Familia”, „România literară”, „Litera Nordului”, „Transilvania”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Minerva”, „Amfiteatru”, „Ateneu” etc.

A publicat volumele: „Vicleana vânătoare”- 1984; „Cenușa unui zeu” – 1987; „Mâine cântecul acesta”-  1989; „Vestirile despre tine” – 1995; „Netălmăcit. Așteptările” – 1996; „Păzitorul de cântece” – 2001, „Există un loc” – 2008, „Colina de aer”, antologie, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011

“Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei proze tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sângele său apare subțiat, întomnat, răspunzând cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante… Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic”, scria criticul Gheorghe Grigurcu în „România literară”.

Dumnezeu să îl ierte! Condoleanţe familiei!

3 comentarii

  • In generatia in care vietuiesti ai prilejul sa te conexezi cu multi oameni. Pentru mine, unul dintre ei a fost si Emil ALEXANDRU, numele sub care prezenta stirile la Radio in ani ‘970. Domnia Sa a fost OMUL care m-a indemnat sa colaborez pentru prima data cu articole de cultura privind noile carti la ziarul local „Ecoul”. A fost, tanar fiind, si director la Biblioteca Oraseneasca din Str. Garii nr. 2 unde dormea intr-o fosta incapere pentru lemne de la subsol. A fost pe nedrept „atacat” public dupa 1990 dar nu a raspuns. Prin meseriile si preocuparile pe care le-a avut, prin modestia vietii sale, a influientat jurnalismul si cultura judetului nostru. Dumnezeu sa-l hodihneasca in liniste si pace!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.