Dezastrul continuă! Castrul roman de la Ilișua, pe cale să dispară sub betoane

După ce au lăsat în paragină Castrul roman Arcobadara de la Ilișua, autoritățile de la Uriu au mai făcut o ispravă din care reiese că nu înțeleg nici o iotă din comoara pe care au sub nas.

”Zi tristă pentru pagina noastră, asfalt în castrul roman de la Ilișua. Nu e suficient că în perimetrul lui sau imediata apropiere au apărut case noi, încă neterminate, că nu găsim soluții nici măcar băile să le scoatem din mărăcini, acum îl și asfaltăm. Nici nu mai știi ce să le spui colegilor din străinătate care au venit să vadă castrul și tu le spuneai anterior că încă zona nu e compromisă și încă se pot face cercetări. Probabil urmează să se construiască o fabrică de lapte în mijlocul lui acum că este asfalt. Credem că Ilișua-Arcobara are nevoie de un moment zero, autoritățile trebuie să priceapă că nu așa tratăm unul dintre castrele auxiliare cele mai importante din Dacia nordică, că deja se umple paharul. Dejeaba ne lăudăm cu artefactele descoperite aici peste hotare, atâta timp cât dacă noi nu sutem capabili să-l valorificăm, măcar să-l lăsăm cât mai ,, întreg,, pentru generațiile viitoare”, au scris cei de la Valorificarea și Promovarea Limes-ului Roman Bistrița-Năsăud.

Castrul roman Arcobadara este localizat la sud-est de satul Ilișua, pe o terasă înaltă a râului cu același nume, pe platoul Măgura, la o distanță de patru kilometri nord de râul Someșul Mare. Din fotografiile de mai sus puteți vedea cam prin ce mărăcini au de trecut cei care vor să-l vadă.

Aici romanii au construit un castru, dar și o mină de sare, exploatând bogățiile zonei. Pietrele castrului au constituit în timp o parte din materialul folosit la construirea castelului Bethlen în secolul al XVIII-lea. Castrul roman existent aici este unul auziliar, construit la început cu palisadă și val de pământ, iar apoi din ziduri de piatră și în care au fost campate Legiunea a XIII-a Gemina, Cohorta a II-a Britannica și Ala I Tungrorum Frontaniana (unitate de cavalerie). Dimensiunile și suprafața împrejmuite de zidul de piatră sunt de 182X182 m2 (3,3 ha), iar dimensiunile și suprafața palisadei și a valului de pământ sunt de 140 X 135 m2 (1,8 ha). El făcea parte din sistemul de apărare a Daciei Porolissensis, având legătură directă cu castrul Samus, aflat la Gherla (jud. Cluj). Macheta acestui castru formează elementul central al sălii din Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud din Bistrița. Tot o unitate de infanterie care avea în componenţa sa şi călăreţi a fost alocată și în vecinătate, la castrul de la Orheiu Bistriței: „Cohors I Hispanorum miliaria”.

În urma cuceririi Daciei de către romani, în anul 106 d. Hr., regiunea a intrat în componența provinciei romane Dacia, ulterior, în urma reorganizării din vremea împăratului Hadrian, în cea a Daciei Porolissensis. Limes-ul nord-estic al provinciei urma traseul dealurilor submontane ale Carpaților nordici și orientali având în castrele romane de la Ilișua, Livezile și Orheiu Bistriței centrele sistemului de apărare ale acestui sector al graniței.

Pe lângă rolul lor militar, de apărare ale sectoarelor de graniță, acestea au devenit importante centre administrative și economice, adevărate focare de romanitate și civilizație, în jurul cărora s-au constituit rețele de așezări care asigurau hrana și echiparea trupelor. Așezări daco-romane au fost cercetate în zonă la Archiud, Ocnița, Vermeș, Stupini, Bistrița și în toate, alături de obiecte de factură romană, continuă să fie întrebuințate vase de factură locală, dacică (cățui, borcane, fructiere). Între numeroasele artefacte expuse se găsesc unelte și ustensile care atestă diversele ocupații în care populația a fost antrenată: agricultură, meșteșuguri, comerț ca și intensele legături cu centre de producție din provincie și din imperiu.

CITEȘTE ȘI: