În Piaţa Decebal nu poţi călca de flori. Tăiate sau în ghiveci, crizantemele sunt la tot pasul, iar oamenii dau bani grei pe ele ca să le ducă în cimitir. Multe nu vor rezista mai mult de o zi fiindcă vor venii unii şi le vor fura, altele vor îngheţa sau se vor usca din lipsa apei.
Convinşi că „aşa se face”, oamenii cumpără tot ce le iese în cale, lumânări care se vor stinge, candele acoperite, dar care au doar un strop de ceară pe fund şi nu vor rezista mai mult de câteva minute. Dau bani grei pe figurine bizare pe care le vor etala apoi în cimitir, convinşi că astfel au „rezolvat” problema, iar păcatele celor care nu mai sunt printre voi vor fi şterse. Atât de simplu să fie oare? Nu cumva viaţa de aici, de pe pământ, ne-a fost dată ca să ne cerem noi înşine iertare unii de la alţii, nu să lăsăm asta în seama celor care ne petrec pe ultimul drum?
E minunat să nu-i uităm pe cei dragi. E datoria noastră, a celor care trăim pe acest pământ să le cinstim memoria inclusiv având grijă de mormintele lor, însă nu ar trebui să uităm niciodată că s-au mutat într-o lume mai bună şi, dacă au crezut în Dumnezeu, se bucură acum în împărăţia Lui.
Banii lăsaţi în sicrie ca să aibă cu ce plăti vămile, lumânările aprinse ca să vadă drumul sunt superstiţii luate din mituri vechi care nu au nicio legătură cu creştinismul.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei ce nu mai sunt printre noi!
Cristiana Sabău
Ce păcat că nu ştiţi ce spuneţi!
Pomenirea morţilor în rugăciuni are legătură cu creştinismul, şi chiar cu iudaismul. „Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar şi celor morţi fă-le parte de dărnicia ta!” (Isus Sirah, cap.7, versetul 35).
Pomenirea morţilor are legătură şi cu cei vii. Venim de la cimitir împăcaţi cu trecutul morţilor, cu viitorul nostru, ne întoarcem reculeşi şi uşuraţi.
Dulciurile care se împart la morminte semnifică dulceaţa cu care Dumnezeu îi va răsplăti pe cei credincioşi, şi dulceaţa cu care cei trecuţi sunt răspătiţi dincolo, pentru credincioşia lor.
Colacii au sens euharistic, pentru că Hristos a spus „Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer”.
Şi tot aşa, şi tot aşa.
Bănuţul lăsat în sicriu e un obicei vechi, ţineţi-vă bine, doamna Cristiana, de 4.000 de ani, şi n-am pus nici un zero de la mine. Citiţi rapoartele de situri funerare ale tuturor arheologilor din lumea asta şi o să vă lămuriţi. Aţi auzit de Charon şi luntrea lui? Crezi sau nu crezi în vămi, bănuţul din mâna mortului este un obicei cu valoarea de partimoniu universal. El vorbeşte celor care ştiu să asculte că între români şi civilizaţiile precreştine nu au fost hiatusuri. Că dincolo trebuie să „plăteşti”.
Am remarcat că citaţi copios din tot felul de gânditori neoprotestanţi, din sofişti postmodernişti . Poate că n-ar fi rău să citiţi şi despre religia căreia ştiu că-i aparţineţi.
Mitologia greacă. Există în legendele şi miturile grecilor numeroase poveşti care ilustrează credinţele lor despre viaţa după moarte. Se credea că după moartea trupului, umbra celui decedat se prezintă înaintea zeilor pentru judecata finală. Cei care împliniseră voia zeilor erau trimişi în Câmpiile Elizee, un tărâm feeric aflat la capătul lumii, în timp ce umbrele păcătoşilor urmau să fie chinuite în Tartar (echivalentul Iadului din teologia creştină). „Această idee de fericire sau pedeapsă a fost încurajată de religii precum orfismul, misterele eleusiene şi alte religii ale misterelor”[3]. Pentru a ajunge înaintea judecătorilor, umbrele erau nevoite să traverseze râul Styx şi pentru aceasta trebuiau să îi plătească o anumită sumă luntraşului Caron. Acesta este motivul pentru care grecii aşezau sub limba celui decedat monedele necesare pentru plata luntraşului. Detaliul este semnificativ dacă ne gândim că în anumite regiuni ale României se obişnuieşte să se pună monede pe pleoapele sau pe mâna persoanei decedate. Să fie oare o reminiscenţă dintr-o veche credinţă păgână? Spre deosebire de teologia creştină, în care se susţine că sufletul merge în Rai, alături de Dumnezeu, în religia grecilor antici umbrele morţilor nu se alăturau zeilor din Olimp.
Aveti mare dreptate doamna Cristiana. Va apreciez ca aveti curajul sa spuneti lucrurilor pe nume, intr-o lume tinuta in intuneric chiar de cei care ar trebui sa aduca lumina. Pentru a mai castiga niste bani, preotii nostrii perpetueaza obiceiuri pagane, fara nici o legatura cu crestinismul. Un exemplu este cel descris de dumneavoastra aici, altul si mai oribil l-am vazut de curand la asa zisele „moaste”, in timp ce Biblia are ca principiu fundamental inchinarea doar la Dumnezeu (vezi cele 10 porunci, sau ispitirea lui Isus – Mat 4:10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-i slujeşti.”). Aici nu e vorba de ortodocsi sau neoprotestanti sau catolici, e vorba de BIBLIE care este aceeasi pentru toti.
Bravo Cristina, ai pus punctul pe I, cu riscul de a-ti atrage critici, sau uneori jigniri, ti-ai exprimat opinia. Felicitari.
Am scris ceva asemanator ieri pe pagina mea de FBhttps://www.facebook.com/cristi.mare , de aceea apreciez faptul ca mai sunt oameni care au curajul de a-si exprima punctul de vedere!