Ziua Holocaustului, comemorată la Bistrița. Ioan Turc: Sentimentul oamenilor normali este de profund regret

(FOTO) Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România, comemorată în fiecare an în data de 9 octombrie, a fost marcată cu o zi în avans de Comunitatea Evreilor din Bistrița-Năsăud și de autorități prin depunerea unei coroane de flori la monumentul din fața Sinagogii Bistrița și o aducere aminte a ceea ce a însemnat deportarea în 1944 a evreilor din județ.

La ceremonialul care a avut loc au participat primarul Bistriței, Ioan Turc, vicepreședintele Consiliului Județean, Tiberiu Kecskes-Simionca, prefectul Stelian Dolha, directorul Centrului Județean pentru Cultură, Alexandru Pugna, al Centrului Cultural Municipal ”George Coșbuc”, Gavril Țărmure, medicul stomatolog Marius Pop.

Președintele Comunității Evreilor, Valter Iosif, a amintit și de această dată suferințele evreilor din județ.

Din partea oficialităților a vorbit primarul Ioan Turc: ”Orice minte rațională și orice om cu sufletul întreg nu poate accepta că oamenii se pot transforma în fiare, că pot urmări planificat decimarea semenilor lor, mai ales la modul în care s-a întâmplat cu poporul evreu în cel de-al Doilea Război Mondial. Nu poți să treci sub tăcere aceste lucruri, nu poți să faci apel la uitare pentru că generațiile succesive trebuie să știe ce s-a întâmplat și să evite astfel de tragedii. Eu cred că sentimentul tuturor oamenilor normali este de profund regret, este de rușine, de părere de rău și, în același timp, cred că trebuie să asumăm de fiecare dată când comemorăm aceste evenimente omenia, bunul simț, buna înțelegere, să ne păstrăm ca oameni. Un om normal își iubește semenii. Este prima regulă pentru absolut toate religiile, pentru toate confesiunile: dragoste față de aproape”..

Din Bistriţa-Năsăud, aproape 6.000 de evrei au fost luaţi din casele lor în iunie 1944 şi deportaţi în Germania. Din cauza condiţiilor grele, 300 de evrei au murit înainte de a fi deportaţi şi au fost înmormântaţi în incinta lagărului, într-o groapă comună. Dintre cei care au fost transportaţi cu trenurile în Germania, doar 700 au reuşit să se mai întoarcă acasă. Niciun supraviețuitor al lagărelor de concentrare nu mai este în viață. Evreii din Bistriţa au fost duşi iniţial într-un lagăr la patru kilometri de oraş, pe teritoriul actualei Staţiuni de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bistriţa, unde se spunea că va fi pregătit terenul pentru o crescătorie de porci. Aproape 2.500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din Bistriţa. Ceilalţi au fost aduşi din comunităţile din districtele Bistriţa de Jos şi Bistriţa de Sus, Năsăud şi Rodna.

Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Miklós Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Ernö Pasztai. Toţi patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferinţa din 28 aprilie de la Târgu Mureş. Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil al lui Heinrich Smolka, cel însărcinat cu asigurarea lor. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat Gusztáv Órendi, un agent al Gestapo din Bistriţa. Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiss. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kálmán Borbély. Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944.