INTERVIU Ioan Repede: Chiar şi în criză există speranţa să creşti, să funcţionezi bine

Domnule Repede, mai întâi vreau să vă întreb ce mai faceţi. Exista o temere la momentul tranzacţiei că Rombat se va închide. 

Noi am privit tranzacţia dintr-un alt punct de vedere. Dacă vorbesc de mine personal, am privit-o din punctul de vedere al acţionarului sau fostului acţionar, şi ca mine erau vreo 250 de angajaţi Rombat, dar şi din punctul de vedere al angajatului Rombat. Din ambele puncte de vedere, tranzacţia a fost binevenită. Dacă vorbesc din punctul de vedere al acţionarului, a fost o ocazie pentru toţi foştii acţionari Rombat să-şi marcheze investiţia la Rombat şi să câştige nişte bani. Grupul Metair care a venit ca şi acţionar a fost de acord să cumpere 100% şi, în felul acesta, au avut ocazia să-şi vândă acţiunile toţi. De obicei, investitorii cumpără 51% şi apoi, prin majorări repetate de capital, ceilalţi 49% dispar fără să se bucure de un preţ bun al acţiunilor. Grupul Metair a fost disponibil să cumpere 100% şi, în felul acesta, toţi acţionarii au avut ocazia să-şi vândă acţiunile şi pratic aşa s-a şi întâmplat. La ora actuală, noul acţionar, Metair, deţine 99,5%. Din celălalt punct de vedere, ca şi angajat, ne-am bucurat să avem un nou acţionar strategic. Există, de obicei, două categorii, investitori financiari, care vin pentru trei ani de zile şi vor să plece apoi cu buzunarele pline fără să îi intereseze ce se întâmplă cu firma, şi investitori strategici care activează în ramura industrială în care suntem şi noi, care vin pe termen lung să dezvolte firma. Cel mai concludent caz e Renault la Dacia, a venit să o dezvolte, nu să o închidă. Din acest punct de vedere, noi, ca şi angajaţi, ne-am bucurat să dobândim un acţionar strategic care a venit să dezvolte firma pe termen lung, nu pentru trei ani de zile, să obţină un profit şi să nu îl mai intereseze de firmă.

Dacă ar fi venit un investitor financiar aţi fi acceptat în momentul acela să faceţi tranzacţia?

Răspunsul este următorul: nu depindea de mine personal decizia pentru că eu am avut un procent mic de acţiuni în Rombat. Decizia trebuia luată de cei care deţineau împreună majoritatea. Sigur că mă includeam şi eu acolo, dar nu puteam lua decizia singur. Deci nu pot să vă spun că eu decideam dacă era da sau nu. Probabil era da pentru că ne realizam unul din deziderate, acela de a ne vinde acţiunile din Rombat chiar dacă nu îl aveam şi pe al doilea. Poate că nu era da, dar nu vă pot spune.

A fost o conjunctură fericită. Nu au plecat oameni?

Nu, dimpotrivă, am angajat oameni. Anul trecut am angajat peste 50 de oameni.

Anul acesta cum îl simţiţi?

Nu este un an uşor, semnalele de pe piaţa românească cred că le cunoaşteţi, dar eu vă spun că noi vindem peste 60% din bateriile noastre pe piaţa externă europeană, în nordul Africii, în Orientul Mijlociu, iar semnalele de pe această piaţă mare nu sunt încurajatoare. Dimpotrivă. De exemplu, dacă vorbim de Franţa, cea mai mare piaţă a noastră de export, semnalele de pe Franţa nu sunt deloc bune.

Şi uzinele Dacia, Ford, lucraţi cu ele?

Cu Dacia lucrăm în continuare. La Dacia suntem furnizor unic din 1996. Am fost înainte de a veni Renault, dar am rămas şi după. Acum lucrăm la validarea bateriilor noastre pentru Ford. Eu sper că, până la sfârşitul anului, să fim şi pentru Ford.

Ce credeţi că se va întâmpla fiindcă, iată, din păcate, criza se tot adânceşte?

Speranţele mele sunt că va trece partea aceasta de ciclu economic când economia mondială, europeană, românească a scăzut şi că va urma o creştere, aşa cum se întâmplă. Dacă ne uităm în trecut, există cicluri de evoluţie, există recesiune, există creştere. Au trecut deja cinci ani de când a început această criză. Normal ar trebui să înceapă un ciclu de creştere, dar întârzie.

Vă faceţi griji pentru Rombat, pentru business?

Nu pot spune că nu îmi fac griji fiindcă şi noi activăm pe aceeaşi piaţă, fie că e românească sau europeană, şi nu suntem imuni la ceea ce se întâmplă pe această piaţă, dar, în acelaşi timp, nu este o regulă generală ca toţi de pe piaţă trebuie să urmeze evoluţiile sau involuţiile pieţei. Există şansa ca chiar în criză să creşti. Noi, în 2009, an de vârf al crizei, am crescut cu 30% vânzările. Citim şi noi, ne uităm la ce e împrejur, nu suntem bucuroşi când auzim de criză, aşteptăm să vină perioada de creştere, dar, în acelaşi timp, nu credem că în mod fatal trebuie să ne supunem trendului general. Credem că există şansă chiar în criză să funcţionăm bine.

Sunteţi un om cu o latură spirituală publică. Şi acest lucru influenţează felul în care vedeţi dumneavoastră lucrurile, inclusiv afacerile?

Da. Aşa este. Credinţa în Dumnezeu ne dă putere să păşim înainte, uneori chiar dacă facem primul pas în întuneric, dar credem că există viitor înainte. Şi aceasta ne ajută în toate domeniile vieţii, inclusiv în cel profesional. Eu cred că Rombat are viitor, de aceea activez în continuare la Rombat. Avem obiective destul de ambiţioase pentru care ne dedicăm cu toate energiile. Am făcut o investiţie mare, de 17 milioane de euro. Acum sigur că urmează să ne bucurăm de ea, dar urmează în acelaşi timp noi eforturi de a găsi piaţă pentru noua capacitate. Vom face baterii pentru automobile microhibrid unu şi doi, automobile start-stop, cu frână regenerativă. După statisticile care vin de la firme reputate, acest segment de automobile va deţine majoritatea covârşitoare în următorii 10-15 ani.

Sunteţi o prezenţă discretă. De ce nu v-aţi implicat în politică?

Am avut chemări de a mă implica în politică de la începutul anilor 90. În anii 90 până la începutul anilor 2000, au fost dese chemările. Acum s-au mai rărit. Eu le-am spus politicienilor de la început că îi respect şi apreciez munca pe care o fac, dar eu sunt implicat în acest business, am o familie şi sunt implicat şi într-o biserică (la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” unde este pastor asistent –n.r) . Au fost argumente de toate felurile, uneori chiar de forţă. Dar haideţi să spunem că, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scăpat. Au fost tot felul de propuneri, să candidez la Primărie, tot felul, şi acelaşi răspuns l-am dat şi anul trecut.

Ca om de afaceri care conduceţi o firmă de succes, de ce nu sunteţi mai vocal în relaţia cu lumea politică? Nu le-aţi spus niciodată să repare centura aceasta aflată într-o stare deplorabilă?

Folosesc fiecare ocazie pentru a le spune. Anul trecut, cum au fost şi alegeri locale, şi generale, toţi candidaţii au trecut prin Rombat. Noi le dăm ocazia să-şi expună planurile şi să interacţioneze cu conducerea şi cu comitetul sindical. La noi nu circulă prin fabrică niciun candidat. Organizăm o întâlnire în care stăm faţă în faţă, îi ascultăm şi, în acelaşi timp, îi spunem ce ne doare. Nu a fost unul căruia să nu le spunem şi despre centură. Ne spun care e stadiul, ne spun de ce nu au progresat.

Cu domnul primar aţi discutat, ce zice?

Ce-mi amintesc de la ultima discuţie e că nu era foarte clar care va fi centura Bistriţei. Aceasta era prima problemă. În al doilea rând le-am spus ok, chiar dacă nu va fi centura Bistriţei, de ce nu preluaţi drumul acesta să-l reparaţi şi să-l modernizaţi? Şi mi-a răspuns că drumul nu e în gestiunea Primăriei, dar dumnealui ar fi de acord să-l preia, însă nu înainte de a i se aproba proiectul de centură. Dacă se aprobă proiectul de centură, e gata să-l preia şi să-l modernizeze.

Rombat e un contributor mare la buget. Ştiu că domnul primar a mai întrebat comunitatea de business cum vrea să se cheltuiască banii publici. Dumneavoastră, ca manager, cum aţi cheltui banii publici în aceste vremuri?

Îmi puneţi o întrebare prea grea. Mă puneţi să gândesc ca şi un primar. Nu am exerciţiu, nu am toate datele. Trebuie să recunosc faptul că nu sunt nici foarte preocupat să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în municipiu sau cu ce face Primăria, dar aşa, în general vorbind, eu cred că o prioritate a unui primar ar trebui să fie planul de urbanism general al municipiului, unul bine elaborat, bine fundamentat după legile moderne ale urbanismului şi apoi respectarea lui. Mă refer la arhitectura oraşului, la spaţii verzi, la străzi, la tot. Am văzut că s-a investit pentru străzile din centru, în parc. E un lucru bun că se investeşte.

Parcul Industrial vi se pare o idee bună?

Îmi amintesc de perioada în care eram gelos pe judeţul Cluj. Ei aveau vreo trei parcuri. Când trec pe acolo văd că se tot dezvoltă. Anul trecut s-a mai făcut o hală industrială mare. A fost o perioadă când economia era pe creştere, erau investiţii străine multe, se căutau locaţii şi aşa mai departe. Acum sunt mai puţine asemenea oferte. Trebuie făcut un studiu de fezabilitate. Poziţia noului parc poate fi bună.

Rombat nu se mută în noul parc?

Nu. Am fost întrebat în anii trecuţi dacă nu ne relocăm. Era o modă pe atunci. La începutul lui 2008, m-am documentat care e planul de urbanism al municipiului, am văzut că suntem într-o zonă industrială. Am vorbit cu doamna arhitect şef şi am întrebat-o despre intenţiile municipalităţii fiindcă auzeam zvonuri că toată această zonă va fi rezidenţială şi că toate unităţile industriale vor dispărea. Răspunsul pe care l-am primit a fost acela că firmele nu vor fi date afară din oraş. Se întrebau şi ei pentru cine să construiască blocuri dacă pleacă industria. La ora aceea, şi azi, de fapt, sunt blocuri neocupate. Prin urmare, trebuie să gândim pragmatic. Am spus atunci că rămânem pe poziţie. Am fi plecat numai dacă era vreun pericol ca zona noastră să aibă o altă destinaţie. Altfel, de ce să ne mutăm? Suntem în oraş. E mai aproape pentru angajaţi.

Rombat este unul dintre sponsorii Gloriei Bistriţa. Acum că a ajuns în insolvenţă clubul, veţi continua să mai finanţaţi echipa?

Da, susţinem şi anul acesta. I-am convins pe acţionarii noi ai Rombat să finanţăm Gloria şi anul acesta. Eu nu sunt microbist. Dacă o să vă spun că nu am fost niciodată la un meci al Gloriei, probabil fac publicitate negativă. Colaborăm cu Gloria de 15 ani. Cum am gândit colaborarea? Din fericire, Rombat era o firmă care funcţiona destul de bine şi atunci am spus că trebuie să facem şi noi ceva pentru oraş. Am văzut că echipa Gloria era iubită de toţi bistriţenii, şi politicienii toţi erau interesaţi să susţină echipa, şi atunci am spus că vom susţine şi noi parţial echipa Gloria. Noi am sponsorizat, am avut încredere în managementul Gloriei, suntem în adunarea generală, în comitetul de conducere. Nu mă bucur de insolvenţa Gloriei. Din nefericire, din câte am înţeles eu, Gloria a avut foarte puţini bani tot timpul. Comparativ cu alte cluburi, Gloria a avut foarte puţini bani şi acum a ajuns la fundul sacului. Preluarea patrimoniului de către Primărie poate fi o soluţie dacă le va da şi bani. Pentru municipiu este bine ca Bistriţa să aibă un stadion cum e cel al Gloriei. Ar fi păcat să-l abandoneze.

Rămâneţi nişte parteneri ai Gloriei chiar şi în aceste vremuri grele.

Exact. Pentru că suntem nişte parteneri pentru Bistriţa. Acesta este scopul.

Parteneriat pentru Bistriţa e şi Grădiniţa Socială Benita, şi Centrul Onisim pentru reintegrarea foştilor deţinuţi…

Aici aş vrea să  fac şi o disjuncţie. Aceste proiecte nu privesc Rombat. Sunt proiecte iniţiate de oameni din biserică (Biserica Penticostală „Sfânta Treime” –n.r), iar biserica le sprijină cu resurse umane, uneori şi cu resurse financiare, dar fără să fie angajată biserica ca şi instituţie.

O biserică care împlineşte 20 de ani. Cum au fost?

Au fost frumoşi, ani cu pace, cu unitate în biserică, ani în care biserica s-a triplat faţă de numărul cu care am plecat la începutul anilor 90. Acestea sunt realizări care se măsoară în cifre. Există altele care nu se măsoară în cifre. Biserica e locul în care noi mergem să ne rugăm, să ne destresăm, rugăciunea fiind poate cea mai bună metodă de destresare, e locul în care creştem în credinţă, credinţă de care avem nevoie în tot ce facem, e un loc în care avem părtăşie unii cu alţii, multe activităţi pentru copiii noştri. În 20 de ani, copiii noştri au crescut în biserică, au făcut şcoală duminicală.

Şi percepţia societăţii s-a schimbat. Aţi organizat în ultimii ani Marşul învierii. Vă bucură faptul că există mai multă deschidere spre ecumenism?

Bineînţeles şi ne-ar bucura să se schimbe în continuare. Noi suntem parte a comunităţii bistriţene, nu suntem o minoritate izolată şi ne bucurăm să relaţionăm bine cu concitadinii noştri. E frumos să facem evenimente comune. Domnul primar, din acest punct de vedere, a avut iniţiative de a aduce bisericile împreună, iniţiative de apreciat. A vrut să fie un primar al tuturor, inclusiv din punct de vedere confesional.

Unde vă vedeţi peste 5 ani şi spre ce credeţi că se îndreaptă lumea?

Dacă mă refer la mine, este posibil să mai fiu în Rombat peste cinci ani. Dacă mă refer la Rombat, peste cinci ani aş vedea o firmă cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro, să vindem peste trei milioane de baterii, să fim furnizori şi pentru alte firme producătoare de automobile. Mă refer la firme germane în special. Văd un viitor frumos pentru Rombat. În ce priveşte mersul lumii, aici este mai greu să răspund. Eu sunt creştin. Ştiţi că din punct de vedere biblic lumea se îndreaptă spre un final şi eu cred că se îndreaptă spre final. Nu ştiu când va fi acel final, peste un an, peste cinci, peste o sută, dar cred că lumea se îndreaptă spre acest final.

Rămâneţi optimist.

Da, rămân optimist. Am o familie de care mă bucur, o soţie care e ajutorul meu potrivit în toate domeniile. Mi-a dat Dumnezeu trei copii care au mai adus doi în familie. Am un nepot de doi ani şi jumătate, al doilea este pe drum. Suntem sănătoşi. Folosesc acest prilej să spun că l-am auzit odată pe Dan Puric la o emisiune cu Robert Turcescu. Era un final de an şi Dan Puric a fost întrebat ce urează românilor. Şi el a avut un moment de ezitare, iar Robert Turcescu i-a spus cred că sănătate. Puric a adăugat însă: credinţă mai întâi şi apoi sănătate. Are foarte multă dreptate. Dacă există credinţă, aceasta aduce şi sănătate.

Interviu realizat de Cristiana Sabău