Oltean: Economia privată este împovărată de taxe, blocată şi descurajată

”USL a ales să întoarcă spatele României”

În plin val puternic de veşti sumbre venite din economie, şi nu numai, cum ar fi insolvenţa Oltchim, insolvenţa fabricilor Mechel, creşterea preţurilor şi a ratei şomajului, am siguranţa că noi, toţi, suntem de acord cu faptul că atitudinea USL, în prag de alegeri, a fost una complet distorsionată în raport cu atitudinea reală, actuală, aceştia preferând atunci critica adresată de pe marginea terenului, cu scopul de a ajunge la masa beneficiilor, sfidând şi exploatând necruţător nemulţumirea cetăţenilor români, suferinţa şi neşansa lor.

Scăderea constantă a nivelului de trai demonstrează faptul că USL a eşuat ca forţă de guvernare în România şi că de pe urma atâtor promisiuni fierbinţi nu s-a ales decât praful, praf care se aşează şi împovărează pe zi ce trece traiul chinuitor al cetăţenilor români. În toată această atmosferă de nemulţumire generală, guvernul Ponta perseverează în mod nesimţit, continuând să mintă românii, asigurându-i şi oferindu-le cifre potrivit cărora lucrurile se îndreaptă spre binele mult visat, în timp ce, paradoxal, datele economice arată de-a dreptul îngrijorător, costul vieţii crescând în timpul guvernării USL, în timp ce salariul mediu a rămas acelaşi.

În afirmaţiile sale, guvernul Ponta se sprijină pe argumente precum creşterea nivelului de încasare a taxei pe valoarea adăugată, creşterea nivelului de colectare a impozitelor pe venit, precum şi creşterea exporturilor. În realitate, însă, toate aceste „veşti îmbucurătoare” nu sunt altceva decât frânturi ale unor situaţii pur conjuncturale, chiar ocazionale, guvernul Ponta neputându-se lăuda cu vreo veritabilă reformă economică înfăptuită. Astfel, spre exemplu, creşterea nivelului de colectare a impozitului pe venit nu se datorează vreunei strategii miraculoase de colectare a acestuia, ci, mai degrabă, procedurii de recalculare a salariilor personalului bugetar pe anul 2012.

În acelaşi timp, guvernul Ponta a diminuat brutal ţinta de creştere economică pentru anii următori cu peste 1% în fiecare an, oficializând astfel mediocritatea şi neputinţa sa în realizarea unei astfel de creşteri. Ceea ce a realizat cu adevărat guvernul Ponta, din momentul în care a ajuns la guvernare, este faptul că a reuşit să mărească îngrijorător preţurile şi impozitele, generând astfel o nefericită creştere a inflaţiei.

Într-o autentică neputinţă şi continuă vrie, guvernul Ponta nu a pus pe masa guvernării niciun fel de proiect de relansare economică, aşa cum se lăuda înainte şi în cursul perioadei de alegeri, guvernul Ponta aflându-se de fapt în incapacitatea de a oferi vreun indiciu potrivit căruia ar şti ce şi cum are de făcut pentru a înregistra o creştere economică substanţială. Cu toate acestea, acest guvern arogant, aflat într-o totală lipsă de inspiraţie privind propunerea unei strategii de relansare economică, neglijează în mod voit chiar şi singurele resurse care ar mai putea salva părticele din economia ţării, şi anume economiile pe care le-ar putea iniţia, cum ar fi, spre exemplu, reducerea cheltuielilor la bugetul general consolidat, reducere care să permită peste ceva timp o scădere a taxelor. În mod cert, iniţierea unui program de economii, dar şi unul privind reducerea datoriei publice ar avea un impact pozitiv asupra economiei ţării. De asemenea, identificarea oportunităţilor mediului de business şi atragerea investiţiilor străine în România ar putea constitui arme redutabile, în măsură să ofere un imbold de energie economiei ţării. Din păcate, chiar şi aceste măsuri minime, de bun-simţ, sunt neglijate cu desăvârşire de actualul guvern.

Ba, mai mult, economia privată este împovărată de nenumărate taxe şi impozite, fiind astfel blocată şi descurajată să lucreze eficient şi să creeze noi locuri de muncă. Acest lucru este perfect vizibil în nivelul scăzut al încasărilor bugetare din impozitul pe profit. Tot mai multe societăţi comerciale, în loc să fie stimulate fiscal şi încurajate în acest sens, sunt nevoite să-şi reducă din activitate sau ajung în pragul insolvenţei, în condiţiile în care în orice economie sănătoasă mediul privat reprezintă motorul de creştere a economiei.

Comisia Europeană a adresat şi ea o scrisoare ministrului Fondurilor Europene, la data de 7 aprilie, prin care critica aspru şi fără perdea guvernul Ponta pentru viziunea absolut nerealistă, lipsită de calitate, privind strategia de absorbţie a fondurilor europene pentru anii 2010-2020.

USL practică în mod neruşinat, continuu şi voit o atitudine de deformare a realităţii, de dezinformare în masă atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, generând la nivel internaţional ipostaze de un penibil umilitor. La nivel intern, păcăleala durează de un an deja, cetăţenii României putând observa ceea ce pentru noi a fost evident de la început: demagogie, lipsă de tact, lipsă de curaj, lipsă de idei, neglijenţă voită, neputinţă neasumată”.

”Uniunea Social-Liberală, între limitele demagogiei şi ale neguvernării”

”Domnule prim-ministru, dacă în perioada în care vă aflaţi în opoziţie criticaţi aproape orice măsură luată de guvernul Boc sau Ungureanu, acum, constat că măsurile pe care Guvernul condus de către dumneavoastră le implementează, sunt o continuare a celor trecute.

Astfel, aţi criticat austeritatea bugetară, dar aţi continuat-o, eventual accelerat-o, prin programele de concedieri sau reorganizări, în felul acesta crescând numărul şomerilor cu 103.411 persoane. Dacă în perioada în care vă aflaţi în opoziţie promiteaţi un buget de 6% pentru educaţie, nu mare a fost surpriza doamnei greviste, actual deputat PC, să constate că au fost alocaţi doar 3,14% din PIB acestui domeniu. Dacă liderii Uniunii Social-Liberale nu erau de acord nici cu coplata în sistemul sănătăţii, iar domnul Eugen Nicolăescu susţinea că demersul este unul demagogic, de ziua păcălelilor, acelaşi domn Nicolăescu a aprobat introducerea coplăţii. Dacă în perioada în care eraţi în opoziţie, domnule prim-ministru, ne ofereaţi zi de zi lecţiile „sinuciderii curate” a acordului cu FMI, Guvernul condus de către dumneavoastră a solicitat oficial prelungirea „sinuciderii”.

Mai mult, Guvernul condus de către domnul prim-ministru Boc, care se baza pe o majoritate fragilă în Parlament, a fost obligat să-şi asume răspunderea guvernamentală pe câteva proiecte importante pentru modernizarea României, Uniunea Social-Liberală a criticat acest demers. Astfel, după ce guvernul Boc şi-a angajat răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, iar Uniunea Social-Liberală a apreciat demersul ca fiind o sfidare a rolului Parlamentului, aţi atacat proiectul de lege la Curtea Constituţională, în vederea constatării unui conflict juridic de natură constituţională.

Astfel, dacă decizia nr. 1431/2010 a Curţii Constituţionale constată că angajarea răspunderii nu îşi găseşte nicio motivare, mai mult, prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, dumneavoastră, domnule prim-ministru, v-aţi angajat săptămâna trecută răspunderea pe un proiect de lege care vizează imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist.

Apreciez, domnule prim-ministru, ca fiind greu de înţeles motivele care au stat la baza demersului dumneavoastră, în condiţiile în care Guvernul pe care-l conduceţi se bazează pe încrederea unei majorităţi parlamentare în proporţie covârşitoare. Cât despre urgenţa adoptării unui asemenea proiect nu poate fi vorba, având în vedere faptul că activitatea media pe care o au membrii Guvernului este, de asemenea, fără precedent. Şi nu critic disponibilitatea spre dialog şi comunicare a măsurilor promovate de către Guvern, dar nici nu pot fi de acord cu asumarea unui proiect în „regim de urgenţă”, pentru că guvernanţii nu au avut timp să adopte proiectul fără a depăşi data fixată de CEDO.

Propuneţi, domnule prim-ministru, asumarea unui proiect de lege care urmează să producă efecte juridice în anii ce vor urma… Mai mult, cei care ocupă abuziv aceste imobile pot dormi liniştiţi, Guvernul veghează ca proprietarii să primească în schimb puncte… în fapt, proiectul de lege adoptat în regim de urgenţă se dovedeşte a fi o urgenţă pentru guvernele viitoare, eventual. Articolul 11 al proiectului de lege stipulează că prima dată posibilă pentru punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate este de 1 ianuarie 2016.

Aşadar, domnule prim-ministru, vă asumaţi răspunderea în aprilie 2013 pentru ca 2 ani şi 8 luni nişte politruci ai USL să tergiverseze răspunsul la întrebări simple, precum: există imobilul revendicat? Care este situaţia lui juridică? Poate fi retrocedat în natură? Mai mult, restituirea terenurilor agricole, spre exemplu, va fi oricum dificilă din cauza criteriilor pe care le impuneţi. Articolul 12 alin. (2) prevede că este nevoie de organizarea unui referendum pentru restituirea unui teren pe care se află actualmente islazul comunal. Aşadar, un cetăţean îşi va recăpăta terenul doar dacă sunt de acord ceilalţi cetăţeni ai comunei respective. În art. 13 alin (2) se precizează faptul că dacă nu mai există terenuri forestiere disponibile în comuna respectivă, restituirea se face pe terenuri situate pe raza altor comune, fără a se preciza însă niciun criteriu cu privire la alegerea comunei în care se va face restituirea şi dacă proprietarul poate refuza sau nu terenul pe care comisia doreşte să i-l acorde.

Şi dacă prima parte a jongleriilor cu imobile şi cu puncte are ca termen final anul 2016, plata efectivă a contravalorii punctelor s-ar realiza abia din anul 2017, şi nu oricum! Astfel, odată devenit „beneficiar de puncte”, proprietarul nu le va putea vinde sau converti imediat în bani, ci poate valorifica aceste puncte pentru achiziţionarea de imobile, prin participarea la o licitaţie publică naţională, în regim de videoconferinţă, începând cu anul 2016. Abia după trei ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar – art.17 alin. (1). Totodată, subevaluarea imobilului este „garantată” prin prevederile art. 31 alin. (2): deţinătorul poate solicita emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare. Toate acestea după ce comisia, compusă numai din oameni numiţi pe criteriu politic, aflată în subordinea primului-ministru, va aplica o grilă notarială – art.21 alin. (6), cunoscut fiind faptul că aceasta va stabili valoarea imobilului mult sub preţul pieţei libere. Prin urmare, contravaloarea în bani a acelui imobil va fi oferită în tranşe de 14 %, ultima fiind de 16%, între anii 2017 – 2024. Astfel, valoarea notarială din 2013 a imobilului revendicat, mai mică oricum decât valoarea pe piaţa liberă, va ajunge să fie convertită în întregime în bani abia în 2024, evident, fără a fi prevăzută indexarea cu inflaţia.

Acestea sunt, domnule prim-ministru, doar o parte a problemelor pe care acest proiect de lege le „garantează” pentru posesorii de imobile preluate în mod abuziv de un regim, pentru ca acum, la 23 de ani de la căderea acelui regim, să vorbim despre un drept abstract la proprietate, pe baza unor puncte. Acestea sunt doar câteva exemple, domnule prim-ministru, ale politicii demagogice pe care o promovaţi zi de zi”.