Andreea Marin a ajuns la Bistriţa în jurul orei 17.15 într-o ţinută casual, îmbrăcată în blugi, cu o cămaşă şi cu converşi. A coborât dintr-un BMW argintiu care a adus-o până în faţa Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc”. Acolo a fost aşteptată de Doris Moldovan care i-a urat bun venit, spunându-i că a participat la evenimentul de la Bucureşti. „Am fost atât de impresionată de Şcoala mamelor de la Bucureşti încât nu m-am lăsat până nu v-am adus şi la Bistriţa”, i-a spus Doris Moldovan invitatei sale.
Andreea Marin i-a răspuns că îi mulţumeşte Fundaţiei Doris Moldovan pentru invitaţie. „Am mers peste tot acolo unde am avut parteneri locali. După ce am încheiat acest turneu, am avut invitaţii şi din alte colţuri ale ţării. Am mai fost doar în copilărie la Bistriţa, nu-mi amintesc foarte multe, aşa că voi face din nou cunoştinţă cu bistriţenii”, a spus Andreea Marin.
În conferinţa de presă care a precedat întâlnirii cu mamele din Bistriţa, Andreea Marin a spus că la fiecare întrunire abordează foarte multe teme. „Discuţiile durează în jur de trei ore, aşa cum se întâmplă la fiecare întrunire Şcoala mamelor. Anul acesta, peste zece mii de mame au fost la întrunirile noastre, în medie o mie la fiecare pentru că, după multă vreme, cineva le provoacă să discute deschis atât despre bucuriile, cât şi despre tristeţile lor, despre problemele, cât şi despre soluţiile la aceste probleme”, a spus Andreea Marin.
Ea a relatat că Şcoala mamelor e un proiect care nu a apărut de dragul de a fi, ci dintr-o poveste personală. „Eu am avut greu acest copil, fetiţa mea. În momentul în care am avut fericirea să aduc pe lume un copil sănătos, devenind mamă, am atras cumva către mine alte mame, la început zeci, apoi sute, apoi mii. Numărul lor a crescut foarte rapid şi am înţeles că au nevoie de mine, deşi eu eram mamă doar de câteva luni de zile. Practic nu aveam cum să le dau cele mai bune sfaturi, aşa că am decis să dau răspunsuri de bun simţ, care ţin de omenie şi de experienţa pe care o aveam deja, dar să şi iau alături de mine, prin bunăvoinţa lor, pentru că totul se petrecea voluntar, specialişti pe care i-am cunoscut până atunci în 15 ani de muncă din diverse domenii precum sănătate, psihologie, psihiatrie, carieră, comunicare la orice nivel, drept. Când primeam o întrebare, răspunsul meu era însoţit şi de răspunsul specialistului pentru că nu mă puteam erija în medic atunci când întrebarea era dedicată unui medic. Puteam să vorbesc despre propria experienţă ca un om care a traversat-o, dar aveam nevoie alături de mine de oameni care să ştie despre ce vorbesc pentru că sunt specialişti”, a spus Andreea Marin.
Vedeta a declarat că a făcut la început acest lucru pe blogul ei, dar nu a mai făcut faţă întrebărilor care veneau din toate părţile. „Mi-am dat seama că e o mare nevoie de comunicare, de informaţie credibilă, însă uneori informaţiile erau contradictorii de la o sursă la alta, iar mamele nu aveau un loc clar în care să intre, fie că e vorba de site, fie că e vorba de centrele fizice pe care le avem în ţară sau alte variante de întâlnire cum e turneul Şcoala mamelor, nu aveau practic unde să intre şi să ştie că au informaţie credibilă, verificată, specialişti dedicaţi, etc. Acest lucru se întâmplă în alte ţări. Nu e un proiect similar Şcoala mamelor. Eu l-am gândit după capul meu şi după nevoile mamelor ce au venit către mine. Mi-am dat seama că e nevoie de un proiect de anvergură, iar într-un an de zile, el a devenit principalul proiect dedicat mamelor şi prin extensie familiei născut din mediul ONG. Există multe proiecte pentru mame, copii sau taţi, dar mai pe nişă, pe probleme cum ar fi cancer, autism, însă acesta este un program generalist. Orice vrei să ştii ca mamă, tată sau copii, găseşti răspunsul la Şcoala mamelor”, a declarat Andreea Marin.
Ea a spus că pe site-ul Şcolii mamelor sunt informaţii la îndemâna oricui fiind prezentate ca într-o revistă bună pe înţelesul tuturor. Totodată, mai există şi un forum moderat de specialişti unde aceştia dau răspunsuri gratuite la toate întrebările fie că sunt de natură medicală, psihologică sau juridică.
„Mai mult decât atât, avem telefonul 116111 la care se poate suna şi se pot raporta problemele mai mult cele de natură juridică. Ele sunt înregistrate şi duse mai departe către instituţiile care le pot rezolva pentru că, de multe ori, cineva aflat într-un sat departe de Bucureşti nu are informaţie, nu are forţă, nu are poate nici destulă ambiţie să ducă lucrurile până la capăt pentru că nu e uşor să te ciocneşti de birocraţie şi să ai informaţie credibilă”, a spus vedeta.
Andreea Marin a vorbit apoi şi publicului venit să o întâlnească despre Şcoala mamelor, solicitând presei să nu înregistreze mai mult decât discursul său de început întrucât vrea să aibă un dialog deschis cu doamnele prezente, neinfluenţat de camere de luat vederi.
În sală, au putut fi văzute, printre altele, Gabriela Montoiu, preşedinta organizaţiei de femei a PDL şi mai multe doamne din organizaţie, Sorina Drecşan, fost purtător de cuvânt al Prefecturii, fostul primar Vasile Moldovan şi soţia sa Livia, consilierul municipal Mihai Sărmăşan şi mulţi alţii.
Cristiana Sabău
Mai multe imagini – pe pagina noastră de Facebook!
Orice femeie poate sa nasca un copil dar pentru a fi MAMA e nevoie de calitati special.Acestea doua nu cred ca sunt mame cu adevarat
Cum puteti jigni pe cineva care chiar face ceva pt cei din jur ! Urat
offtopic MARIA ti amo
on topic
Cumnatul meu care e aproape in divort ii spune ironic ieri cumnatei
Citez
Du-te sa inveti de la Andrea Marin Banica Zana ca sa iti salvezi mariajul!
Asa ca……No comment!
Maria, nu stiu cum poti fi asa rautacioasa si faci aprecieri fara sa cunosti omul. De unde sti tu ce fel de mama este Andreea Marin ? Nu m-a interesat ce s-a intamplat la Metropolis, dar citind randurile tale stau si ma intreb la ce iti foloseste sa te exprimi astfel.
Frustrati mai sunt unii …
Ma intreb de unde atata rautate ?
cum de unde ? uita-te putin la cele doua distinse doamne .
Deci pentru ce este aceasta Scoala a Mamelor ??? ca nu inteleg , de fapt aici in spate nu se aude prea bine. aaaaa………..sau e pentru ca sa le invete pe fete incotro s-o ia : la chinezoi sau la turci !! asa da, mai inteleg si eu. o seara cit mai placuta va doresc !!
Ca nu le suportati pe cele doua doamne inteleg,dar sa ne jigniti si sa ne puneti la zid pe noi care am fost in sala nu inteleg ! Oricum am vazut ca sunteti Gica contra cam la oricine si la orice !
va intreb ceva asa ca oricum nu ne aude nimeni , v-a servit cu ceva acolo la Metropolis daca tot ati fost . macar asa o maslina , o capsuna ……o ceva acolo , sa nu mergeti cu mana goala. ca sfaturi despre casnicie si cresterea copiilor…….cred ca sinteti toba dupa aceasta intrunire.
raul, ca sa le faca pitzipoance mein bruder
ca asta e la tv, in presa ne-o invadat mein bruder
si la noi in satuc e grele man
Evenimentul a fost la Casa de Cultura ,nu la Metropolis ! Inca o dovada ca vorbiti in necunostinta de cauza !
La casa de Cultura ?? aoleoooo…..pai cazarea si mancarea ,,divelor,, la Metropolis , [eu m-am gindit ca si aclo au o sala de conferinte ],iar amarastenii la Casa de Cultura. sper ca nu la cort. scuze oricum ca am crezut ca va vor respecta. mai gresesc si eu.
” Mintile luminate discuta idei ;mintile mediocre discuta evenimente ; mintile mici discuta oamenii ” Anna Eleanor Roosevelt
Nu-mi vine sa cred ca replicati tuturor agramatilor.
Să presupunem că Einstein ar fi trăit în zilele noastre şi că, în calitate de deţinător al premiului Nobel, ar fi fost invitat să scrie, săptămânal, un editorial într-un ziar. Cum ar fi arătat comentariile din subsolul textelor lui?
„Mamă când î-ţi văd freza aia de maimuţă electrocutată, îmi vine sămi bat copii, să mor io. Lasă-ne băi nene că n-eai obosit, ce nu înţelegi?“
Sau: „Du-te bă şi pune curu la muncă, pune mâna şi produ ceva, papagalule, mai scuteştene cu formule şi băşini şi teorii. V-a făcut măta pe toţi intelectuali şi şmecheri, ce să-ţi povestesc. LA MUNCĂĂĂĂ!“
Sau: „Mă cac pe Nobelu tău băi ciufulitule, mori“.
Sau: „Eşti prost“.
Bun. Acum să presupunem că şi Shakespeare ar fi fost contemporan cu noi şi cu Einstein şi că şi el ar fi scris un editorial într-un ziar sau într-o revistă. Urmarea?
„Ţiam citit de curiozitate Romeo şi Julieta să văd ceţi poate pielea. Pute a invenţie de la şapte poşte. Julieta o panaramă iar Romeo ăla un papagal, într-un cuvânt o poveste de tot căcatul. Eşti varză, du-te şi te culcă şi lasă pe altul mai bun.“
„Nu ştiu cine te-a angajat, da’ eşti zero barat. Daţil bă afară pe mustăcios că vă face de râs. HUĂ!“
„Slab. Scri foarte foarte prost.“
Dar dacă Marie Curie ar fi trăit în epoca Internetului şi ar fi avut, să zicem, un blog de ştiinţă? Ar fi trăit oare bucuria de-a fi femeie pe Internet?
„Ia zi bagaboanto ce leai făcut la moşii ăia din Academia Suedeză de ţia dat două Nobeluri? Te dai mare savantă şi nu eşti decât o zdreanţă penală penibilă. JOS CURVELE!“
„Mamă ce urâtă eşti. Îţi las numărul de telefon să vi până la mine, da să şti c-o să-ţi pun o pernă pe ochi că eşti prea urâtă.“
De ce comentarii ar fi avut parte Marguerite Yourcenar nici nu mai încerc să-mi imaginez, că mi se face frică.
Mare noroc au avut toţi cei de mai sus că, neexistând Internet în vremurile în care au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea, n-au avut onoarea, plăcerea, bucuria şi privilegiul să experimenteze pe pielea lor libertatea de exprimare a idiotului de Internet. Idiotul de Internet nu trăieşte decât ca să-i conteste pe ceilalţi, dar cel mai mult şi mai mult îi place să se caţere pe statui. Cu cât cel contestat e mai sus pe scara evoluţiei şi mai bine acoperit de praful istoriei, cu atât idiotul de Internet şi-ar dori mai mult să-i tragă o flegmă. Flegma e paşaportul lui către egalitatea cu cel contestat.
Pe cât de mare a fost, aşadar, norocul lui Albert că n-a cunoscut epoca Internetului, pe atât de mare e ghinionul comentatorului oligofren contemporan că n-are, săracu’, fir direct cu geniile consacrate. Să-l iei pe Einstein cu „bă, Alberte“ şi să dai cu el de pereţi echivalează cu a fi luat Nobelul în acelaşi an cu el, iar să-l desfiinţezi din trei vorbe agramate pe Shakespeare e ca şi cum ai fi fost cu el la un concurs de literatură, la căminul cultural din comuna Ploşcuţeni, şi i-ai fi suflat de sub nas trofeul „Floarea Literară a Provinciei“. Să înjuri doar tot felul de mediocri nu înseamnă aproape nimic. Pot să fie, la o adică, şi laureaţi recenţi ai premiului Nobel, tot nu e mare lucru. Nu se compară un Nobel proaspăt cu unul vechi de aproape 100 de ani, confirmat şi paraconfirmat de istorie. Ce să mai discutăm, e superpervers Internetul ăsta! A dat tuturor proştilor posibilitatea să „comunice“, dar nu cu cine şi-ar dori mai mult şi mai mult…