Sunt pacienți internați cu lunile în Spitalul Clinic Județean de Urgență. Din ce motiv

În Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița sunt pacienți care nu pot fi externați luni întregi fiindcă altfel ar ajunge pe drumuri, a spus managerul unității medicale Gabriel Lazany. ”Impotența comunităților se resfrânge asupra spitalului”, a spus el.

”Spitalele publice au devenit un decantor al societății în sensul că orice probleme sunt ajung la spital, iar spitalul să le rezolve chiar dacă nu are nicio soluție. Cel mai simplu exemplu este ce s-a întâmplat (la nivel național – n.r.) cu azilele de bătrâni. Toți pacienții au fost preluați și duși în spitale. Ce se întâmplă după? Unde îi ducem mai departe? Rămân pe veci în spitale? Spitalele sunt făcute ca să îngrijească pentru o perioadă determinată pacienții, nu sunt centre de îngrijiri. Sunt bătrâni care nu au aparținători. Sunt foarte multe cazuri de persoane în vârstă care sunt abandonate. Copiii sunt plecați în străinătate, iar bătrânii au rămas aici și sunt neajutorați. I-au plasat într-un azil, azilul s-a închis. Ce fac apoi cu ei? Sunt situații în care trebuie să ne punem semne de întrebare, altfel spitalele vor fi blocate cu toți pacienții care sunt în azile. Nu este asta soluția”, a spus Gabriel Lazany într-o conferință de presă.

Și spitalul din Bistrița se confruntă des cu situații similare, mai ales în timpul iernii când diverse persoane fără adăpost, găsite în stradă, sunt aduse la spital.

”Sunt foarte multe cazuri de asistați social aduși în spital. Iarna, îi găsește Poliția pe stradă și-l lasă la UPU, pe unul beat de pe marginea drumului îi ridică și îl aduce la UPU, iar apoi nu mai interesează pe nimeni ce se întâmplă mai departe. Este și motivul pentru care am dezvoltat serviciul de asistență socială în spital. Sunt de multe ori cazuri pe care nu vrea să le preia nimeni. Am avut un astfel de caz cu un pacient HIV-SIDA pe care nu a vrut nimeni să-l primească. Ar trebui să existe centre pentru astfel de pacienți, nu să le lase în grija spitalului public. L-am ținut în spital, până la urmă l-a preluat un centru, doar foarte greu. Noi îi ținem în spital luni întregi fiindcă nu îi putem lăsa pe drumuri. Sunt niște costuri pe care nu le recuperăm niciodată. Suntem plătiți, în multe cazuri, pe caz externat. Indiferent dacă noi cheltuim 10.000 de lei sau 1000 de lei, primim 2000 de lei, să zicem. Trebuie să vedem continuitatea actului medical. Noi, fiind un spital de urgență, rezolvăm cazurile acute. După ce a ieșit din stare acută, trebui să-l predăm altei instituții medicale care se ocupă de astfel de lucruri, dar ele nu există în acest moment. Din acest motiv, am prevăzut pe noua structură a spitalului câteva secții pentru astfel de cazuri. O să facem paturi de îngrijire paleativă în secția de Boli cronice pentru că nu avem altă soluție. Impotența comunităților se resfrânge asupra spitalului și atunci trebuie să descurcăm noi cum putem”, a spus Gabriel Lazany.