”Transporturile pe calea ferată
Chibzuinţa cere oameni chibzuiţi
Unul dintre subiectele care domină agenda publică este privatizarea CFR Marfă. Centrul de greutate al dezbaterii publice este plasat în spaţiul politic, deşi ar trebui să fie în zona exclusivă a interesului naţional. Plasarea subiectului în afara contextului european şi global reduce orizontul şi viziunea asupra subiectului.
A supune analizei transportul pe calea ferată în afara criteriului energetic ce domină modelul economic actual ar fi o eroare. Din perspectiva dezvoltării durabile nu putem să nu introducem în grila de analiză şi protecţia mediului şi impactul emisiilor de gaze. Geografic, suntem dispuşi pe traseul de circulaţie a surselor de energie între Occident şi Marea Caspică, între rezervele de materii prime ale Rusiei şi Occidentul consumator de resurse, pe traseul fluxurilor economice pe uscat dintre Marea Nordului şi Marea Neagră, pe traseul Dunării dintre Marea Neagră şi centrul Europei.
Cifrele nu conduc lumea, dar arată cum este condusă
Dunărea, pe porţiunea românească, ne permite deplasarea a 100 milioane de tone marfă anual, marfă ce ar putea fi preluată pentru distribuţie pe calea ferată. Poziţia de riveran la Marea Neagră ne poziţionează la capătul a trei coridoare de transport pan-european şi ne dă posibilitatea de a trafica prin cele 140 de dane peste 100 milioane de tone marfă anual, însemnând peste 83 mii de trenuri convenţionale. Facilităţile containerizării închise asigură operativitatea în procesul de încărcare-descărcare-transbordare şi o corelare între tipul de transport naval şi cel feroviar.
Viteza de transport pe calea ferată poate fi de până la 250 km/h. Astfel, în 3-4 ore un tren poate fi de la Constanţa la Timişoara în condiţiile unei infrastructuri solide. Deşi politica europeană fixează ca necesitate creşterea ponderii transportului de mărfuri pe calea ferată, dinamica naţională este orientată exact pe dos, în sensul că în anul 2000 ponderea deplasării mărfurilor pe calea ferată era de 49,1% iar zece ani mai târziu, în anul 2010 a ajuns la 23,5%. Volumul investiţiilor în infrastructura tipurilor de transport scoate în evidenţă, de asemenea, necorelarea cu trendul european. În anul 2009 volumul investiţiilor în infrastructura feroviară a fost de 17,5 ori mai mic decât în cea rutieră şi reprezintă doar 3,8 % din totalul investiţiilor în infrastructura de transport din Romania.
Intensitatea energetică a economiei indică vizibil faptul că transportul feroviar are mari disponibilităţi de a îmbunătăţi competitivitatea economică a ţării. La această dată, pentru a realiza un produs de 1.000 de euro consumăm de 2,5 ori mai multă energie decât media europeană.
Analiza structurii consumului de energie pe tipuri de transport scoate în evidenţă avantajele sectorului feroviar. În anul 2011 transportul rutier a consumat de 16,5 ori mai multă energie decât sectorul feroviar.
Trebuie subliniat că transportul rutier este cel mai poluant mod de transport. Transportul mărfurilor, preponderent pe calea ferată ar putea reduce mult poluarea mediului, ar putea creşte siguranţa cetăţeanului pe drumurile publice în sensul că şoselele ar fi mai bune, mai puţin aglomerate, mai sigure şi nu ar mai genera aproape 5.000 de morţi pe an.
CFR Marfă trebuie să susţină interesul naţional
CFR Marfă nu trebuie să fie instrument politic, ci obiectul politicilor publice de interes strategic. Transporturile feroviare constituie un factor important în viaţa cetăţenilor şi a comunităţilor şi pot crea determinări multiple sub aspectul preţurilor, calităţii mediului, siguranţei cetăţeanului, mediului de afaceri, oportunităţilor de investiţii.
Transportul de marfă pe căile ferate este prea important ca să fie tratat ca un simplu subiect de privatizare. Prea multe pârghii de coordonare stategică ar ceda statul român.
Ştim că nu se poate respira prin plămânii vecinului, oricât de sănătoşi ar fi. Transportul de marfă pe calea ferată este o pârghie vitală, puternică în mâna statului, cu mari posibilităţi de a influenţa viaţa oamenilor. Administrarea privată este interesată doar de profit, cum de altfel trebuie să fie şi statul, dar statul prin CFR Marfă are o mulţime de posibilităţi de a face viaţa oamenilor mai bună, mai uşoară şi mai sănătoasă. A renunţa la aceste posibilităţi ar fi o eroare. Toate statele îşi păstrează posibilităţile de coordonare strategică în mâna lor.
Pentru acurateţea informaţiei menţionez faptul că CFR Marfă nu este singurul transportator, ci este în concurenţă cu 28 de companii private care operează pe linii închiriate de la CFR Infrastructură.
Peste tot în lumea bună decizia administrativă a fost coborâtă la nivel local, aproape de cetăţean, dar coordonarea a rămas strategică, adică la nivel central. Coordonarea centralizată nu trebuie confundată cu conducerea centralizată.
Eu sunt împotriva conducerii centralizate şi sunt convins că statul nu e bun administrator dar a deroba, a demoniza şi demonetiza statul permanent şi prin orice mijloace este periculos pentru cetăţeni şi pentru naţiune. La fel de periculos este a confunda statul cu partidul când eşti la guvernare sau chiar în opoziţie. Guvernarea Ponta nu poate repeta greşelile lui Năstase. Un eşec în acest domeniu nu poate genera decât eşecuri în cascadă.
Deocamdată, la nivel global raporturile dintre state şi companiile multinaţionale sunt în curs de definire cum la fel între între privat şi public se caută soluţii. Criza actuală a fost provocată de sectorul privat. Sectorul public face eforturi de a găsi soluţii şi se pare că pe seama cetăţenilor obişnuiţi. Nici preşedintele şi nici CSAT nu pot oferi linişte. Poate oferi linişte însă un management vizionar şi responsabil al statului cu efecte pozitive, vizibile, palpabile asupra economiei şi vieţii oamenilor şi a mediului de afaceri. A evita greşelile este câteodată mai important decât a face chiar un lucru bun. Ce este bine este faptul că şi preşedintele şi premierul au luminile de avarie aprinse. Amândoi au vrut să-si facă din Consiliul Suprem de Apărare a ţării un blindaj. Amândoi ştiu că perioada în care companiile naţionale de stat erau mai mult instrumente politice decât economice se încheie. România din 2013 nu este identică cu cea din 2004. Locul intereselor înguste trebuie luat de perspectivele cât mai cuprinzătoare. Este timpul ca şi cei din jurul lor să realizeze acest lucru. Faptul că amândoi se tem mai mult de mâna lungă a legii decât de alte lucruri mă face să fiu optimist.
Ioan Gaftone – consilier judeţean
ma bucur ca sinteti corect dl GAFTONE dupa cum se vede sinteti un infanterist si in politica un om puternic,rezistent si fara frica…mult succes in realizarea binelui pentru populatia judetului….doamne ajuta….
Colonelul Gaftone este printre puţinii care stiu cu ce se manâncă politica, economia, chestiunile geostrategice etc. Face foarte bine spiritului public, modul cum conectează şi întelege lucrurile. Poate se inspira şi altii de la alte partide.
O astfel de analiza, serioasa, profunda, bazata pe cunoastere si observatie astept si de la decidentii acestei tari. Domnul colonel Gaftone atrage atentia asupra gestionarii unor opotunitati care daca nu sunt corect si atent exploatate vom avea cu totii de suferit . Felicitari pentru articol!
Si eu va felicit ptr. Modul de gindire , sper sa ginditi tot asa si in 2014.
Comunitatea trebuie sa-si identifice si sa-si respecte oamenii care pot sa-i creeze valoare. Cred ca domnul colonel Gaftone este unul dintre acestia, si este pacat ca aceste analize/atentionari nu sunt exprimate de la cea mai inalta tribuna. Dar mai este timp… Oare nu este cazul sa reconsideram rolul si importanta statului din perspectiva imputinarii resurselor, a intereselor globalizate.Asistam de cele mai multe ori la examinari si analize polemice, la politete vecina cu linguseala despre subiecte serioase. Colonelul Gaftone explica, atrage atentia asupra unor probleme de interes national…Si atentie ,,economiile de piata trebuie sa poata garanta suficienta demnitate principiala incat sa previna posibilitatea ca cetatenii deziluzionati sa inceapa sa caute din nou o ideologie mai atragatoare ,, Va felicit si va doresc sa fiti la fel de vigilent.
Printre invataturile artei militare exista un dicton:˝amatorii vorbesc despre tactici, generalii studiaza logistica˝.
Articolul domnului colonel ilustreaza perfect acest dicton.Este un exemplu de gandire in proiectie strategica, perfect ilustrat atat cu parametri cantitativi cat si cu determinanti calitativi.Despre cum trebuie esalonate prioritatile.Despre cum imperativul strategic trebuie sa determine executiile operative sau tactice, iar nu invers.Despre cum trebuie definite mai intai scopurile si obiectivele iar abia apoi identificate si mobilizate mijloacele.
Din pacate, adeseori se intampla ca mijloacele sa fie confundate cu scopurile…Reformele, privatizarile, nu sunt un scop in sine.Trebuie sa fie niste doar niste mijloace de atingere a unor obiective.Dar care sunt acele obiective?
In istoria romanilor, din motive mai mult sau mai putin evidente, adesea obiectivele vitale nu au putut fi exprimate explicit.Aceste obiective au existat si exista dar au fost urmate tacit si implicit in toate timpurile istoriei moderne.Pentru ca exista anumite obiective care sunt anistorice si neconjuncturale.Nu depind de oranduirea sociala, de forma de guvernare, de epoca istorica.Se manifesta in continuitate…
Respecte, domnule colonel.Pentru modul in care ati enuntat explicit niste obiective care -fie chiar tacit si implicit- ar trebui urmate de toate fortele vii ale statului.Indiferent de epoca sau conjunctura istorica, indiferent de orientarea politica.
Agendă publică, spaţiul politic, centru de dezbatere publică, interesul naţional, sunt cuvinte frumoase dar rămân la nivel de articol de ziar și comentarii de subsol. Cu un astfel de discurs domnul Gaftone, în fața membrilor partidului ar fi avut șansa să fie pe lista celor care în Parlament sau Guvern poate pune la punct astfel de strategii. Dar în partidele din Romania nu membri de partid decid listele candidaților, cel mai adesea acestea într-un simulacru de organizare democratică, membri de partid validează liste făcute pe criterii obscure și care implicit nu au persoane reprezentative doctrinei partidului, membrilor acestuia și cu atât mai puțin alegătorilor. Parlamentari noștri fac biblioteci, depozite, o strategie națională este peste puterea lor de înțelegere. Poate când voi vedea numele dumneavoastră pe o listă de alegeri, articolul acesta să fie hotărâtor în decizia de-a pune ștampila.
Stiati ca la firmele private de transport feroviar pentru fiecare km parcurs primeste subventie de la stat?Stiati ca valoarea CFR Marfa exprimata la licitatia efectuata nu se ridica nici la 50% din valoarea fierului vechi exprimat prin vagoanele vechi?Stiati ca toate haltele CFR sunt lasate in paragina pentru a fi vandute?Stiati ca nimeni din cei care au fraudat CFR nu au fost condamnati?Stiati ca la CFR Calatori li se impune controlorilor de tren adunarea unei sume de bani care sa fie predata la destinatie?Stiati ca la CFR-marfa,calatori si infrastructura s-au efectuat licitatii prin care s-au platit sume exorbitante pentru produse ca:lopeti,cravate,uniforme,etc.CFR-ul reprezinta una dintre cele mai mari surse de fraudare a statului.
Știm, dar la ce bun. Societatea civilă, opinia publică nu poate să se substituie instituțiilor Statului. Singura instituție care poate și are menirea de-a conduce și administra țara se numește partid politic. Dar o lege superficială de organizare a partidelor nu asigură drepturile garantate de Constituție de a fi ales, așa că nu oameni reprezentativi unui partid ajung la putere, oameni ce cu atât mai puțin sunt reprezentativi pentru masa de alegători.
Lipsa aplicării punctului opt al Proclamației de la Timișoara a permis apariția unei legi de organizare a partidelor politice unde criteriile democratice sunt sub nivelul PCR care avea o lipsă majoră – s-a dorit singur. La noi revoluția nu a impus norme democratice ci a permis o involuție greu de stopat, noi neavând o cultură democratică.
CE BINE VI-I S-AR POTRIVI DE UN PRIMAR AL ORASULUI BISTRITA
Chiar daca aveti dreptate, chiar daca adevarul ar trebui sa ne doara, … este in fata noastra in fiecare zi, politica a devenit … „o afacere in Romania … iar Romania, o vaca de muls fara stapan”, un adevar pe care ne incapataman sa nu-l vedem, aveti dreptate, dar … „adevarul” … vom ramane dureros de incapatanati sa nu-l vedem, ne-am incapatanat sa scapam de „un regim” dar, ne incapatanam sa fim indiferenti si fata de ce a venit dupa de parca nu ar fi vorba de „noi”, ramanem doar cu … „aveti dreptate” !.
.