O familie cu șapte copii din satul Nepos, comuna Feldru, își crește copiii în preajma animalelor din fermă, deloc puține. ”După 7 ani de acasă pot învăța și altceva”, a spus Petrică Pop, tatăl copiilor.
”Ținem animale numai pentru casă. Îi învățăm pe copii să crească cu animale, iar după 7 ani de acasă pot învăța și altceva”, a spus Petrică Pop, tatăl celor șapte copii într-o discuție purtată cu Ștefan Sîngeorzan, fostul primar al comunei Feldru.
”Musai să mai vedeți câteva imagini, care pe mine m-au bucurat, mi-au făcut ziua superbă. Azi am fost un pic până la Nepos, iar la întoarcere, mi-am revăzut copilăria, prin această familie deosebită, a lui Petrică și Daniela Pop. M-am convins că atâta timp cât mai există așa OAMENI ca ei, sfârșitul e departe. Ei nu au teama zilei de mâine, cresc 7 copilași, pe care îi învață să iubească munca, animalele și mai ales pe Dumnezeu. Au tot ce le trebuie, vreo 35 de oițe, văcuță cu vițel, porci, câteva zeci de găini, cultivă terenul cu mălai, cartofi, și toate cele trebuincioase pentru un trai liniștit și sănătos”, a scris Ștefan Sîngeorzan care și-a făcut un obicei din a promova oamenii harnici din comună.
Educaţia pe care copilul o primeşte de la părinţi, în primii 7 ani de viaţă, îşi pune amprenta pentru întreaga viaţă.
Dnle Sangeorzan tot respectul pentru dv si aceasta familie frumoasa dar azi e foarte greu ca sa traiesti numai dupa animale, nu mai e vremea cand eram noi copii si cand te multumeai cu un strimp de lana, cu o pereche de cioreci smd acuma e lux pretenti concurenta neloiala. Si eu am animale sa va spun ce am patit am vrut sa cumpar o juninca si iam oferit un pret bun la 2 batrani ,cand mam dus dupa ea a luato un padurar la un pret de nimic [lemne de foc de pe locul lor] si cand te gandesti cum au zis ei; am catat de ea 3 ani, iar el a rezolvato in 2 ore nici nam apucat a lua clopotelu de pe ea ca mia zis ca ai iau norocul.
Nimic nu-i ușor în viață, nici să muncești cu salariul minim pe economie, nici în străinătate, dar părinții noștri nu aveau nici un venit, nu primeau subvenții și totuși trăiau după munca pământului, creșterea animalelor, ori mergând la butin (pădure) Sigur nici pretențiile nu erau cele de azi, dar așa ne-au crescut pe 5 copii și ne-au lăsat și o brumă de avere. Da, și Petrică muncește și în construcții, când poate, dar nu renunță la ce-a învățat de mic. Fiecare cum crede că e mai bine pentru el și familie, important e să fie fericit el și ai lui. Mulțumesc și pe această cale doamnei profesoare Cristiana Sabău pentru promovare. O zi faină la tătă lumea faină.
Ce familie frumoasa! Ce tarani autentici si vrednici ca sa fie iubiti.. nu ca cei ce au ajunsi la oras
dadu si o alta identitate pe care nu o au si nu o vor avea niciodata. Sper ca
acesti minunati copii sa duca mai departe portul neemancipat de ridicol si sa puna copiilor pe care i vor avea nume normale, specificse identitatitaii noastre de neam rural.
Dumnezeu sa-i ocroteasca!