O localitate de lângă Bistrița purta, pe vremuri, același nume pe care astăzi îl are un sat dintr-o altă comună. În 1925 numele satului a fost schimbat, iar un sfert de secol mai târziu localitatea a fost lipită de municipiul reședință de județ.
Este vorba despre satul săsesc Slătiniţa, mai demult Pintic, Pintac, în maghiară Pinták, Szászpéntek, Kispéntek, Péntek, Beszterce vidéke, în germană Pintak, Pintacken, in Nösnerland, Nösnergau, în săsește Päntek.
Biserica evanghelică de aici a fost construită încă din secolul al XIV-lea, cu intervenții ulterioare, până în secolul al XIX-lea. Acum, este parohie ortodoxă. În jurul anului 1550, locuitorii săi, în frunte cu preotul paroh Ambrosius Koch, s-au convertit la confesiunea evanghelic-luterană.
În anul 1698, după ravagiile suferite de-a lungul secolului al XVII-lea, mai erau doar șapte sași și doi români, iar în 1750 era locuit de 23 de contribuabili sași și 10 contribuabili români, toți țărani liberi.
Cea mai mare parte a românilor din sat, odată cu militarizarea satelor din zona Rodna-Năsăud, au preferat să se plece în satele militarizate după 1761.
În 1910, locuitorii sași au fondat o cooperativă de consum. Prima reformă agrară din România, din anii 20 ai secolului trecut, a distribuit 54% din terenul satului familiilor românești care locuiau în partea de nord a satului.
În 17 septembrie 1944, trupele germane au evacuat cea mai mare parte a sașilor din Pintic. Până în 1956, doar 18 familii de sași mai locuiau în sat. În 1950 a fost inclus în orașul Bistrița.
În anul 1850, din cei 660 de locuitori, 591 erau sași, 45 țigani și 24 români. De remarcat, că existau și români evanghelici. De fapt, printre români existau și țigani, căuaci (fierari) și muzicanți (în 1850 erau vreo 45-50).
Numele Pintic a devenit indezirabil, în anul 1925 (Leg. 95/1925), fiind schimbat în Slătinița, scrie Bogății din istoria vie a Transilvaniei.
O mare tâmpenie marea majoritate a transformărilor forțate din peisajul toponimic transilvan în anii 20′-30′. S-au trezit unii că numele multor sate ar fi prea „ungurești” și că trebuie neapărat românizate, însă în mentalul colectiv, nici astăzi toponimia organică transilvăneană nu a fost erodată complet (bunicile mele de pe câmpie și toți sătenii în etate încă folosesc numele de dinainte de schimbare). Au mai fost și cazuri fericite în care comunitățile mai închegate s-au opus fățiș unor acțiuni similare care nu făceau altceva decât să estompeze dimensiunea istorică și culturală a locului (vezi Silivașu de Câmpie unde prin anii 30′ s-a încercat schimbarea numelui, fără succes, în ceva fad, banal și lipsit de orice simț al realităților locale – „Prunești”). Au existat totuși cazuri în care să spunem că aceste acțiuni erau justificate având în vedere numele cel puțin nepotrivit în limba română, nume care puteau duce la ridiculizarea voluntară sau involuntară a locuitorilor – cazurile bistrițene Beșineu și Iad fiind cele mai grăitoare. Mă mir totuși că în cazul Spermezeului (care vine din maghiarul Ispanmezo = câmpul comitelui – pronunțat colocvial „șpanmejo”) nu s-a trecut la astfel de acțiuni :))).
Si cum sta cu Aldorf (magh. Aldorf, germ. Wallendorf) care a devenit Unirea? Probabil ca in acest caz numele a sunat prea nemteste!
Numele de localitati nu au fost transformate fiindca unele sunau „nepotrivit” in limba romana! Motivul a fost stergerea de urme pentru a falsifica istoria! Nimic altceva.
După ce s-a incercat ștergerea urmelor lăsate de daci și mai apoi subjugarea românilor , totuși majoritari în Transilvania, acum ei sunt romanizați? De ce se spune doar că au fost trecuți la ortodoxie? De ce nu zice nimeni nimic de Bukow? De Atanasie Todoran și cei dimpreună cu el?De Ursula Horia și cei care erau cu el? Și mulți alții care s-au opus ….și au fost martirizați, prin torturi groaznice…
Saracu Tanase Todoran, cat de subjugat era el… Daca tot l-ai pomenit, stii ce functie avea? Era colector de biruri. E plin de minciuna toata povestea asta cu Todoran, e o gargara si o manipulare a popilor ortodocsi (cu pretentii de istorici). Cica el apara interesele ortodocsilor :))). S-a opus (cu violenta) la crearea regimentelor graniceresti pentru ca taranii deveniti graniceri erau scutiti de biruri, iar el isi pierdea functia.
Recomandare 🇷🇴 „Interviu cu Keith Hitchins, despre istoria Românilor (@TVR Internaţional)” pe YouTube
https://youtu.be/MD14tOwmklQ?si=SQAUsrLW48cfOIEA
KEITH HITCHINS (1931–2020) a fost renumit profesor de istorie la University of Illinois, cu specialitatea „România şi Europa de Sud-Est.” A întreprins, după 1960, numeroase călătorii documentare în România pentru a strînge materialele necesare redactării unor volume precum:
– The Rumanian National Movement in Transylvania, 1780–1849 (Harvard University Press, 1969),
-Orthodoxy and Nationality: Andreiu Şaguna and the Rumanians of Transylvania, 1846–1873 (Harvard University Press, 1977; ediţia în limba română: Ortodoxie şi naţionalitate, Editura Univers Enciclopedic,
https://humanitas.ro/autori/keith-hitchins
Cartea” Românii ” se găsește și în Bistrița în centru la librărie.
Auzi tovarase,
Si cartea lui Dan Alexe: Dacopatia si alte rataciri romanesti, Humanitas 2015, o gasesti la libraria din centru. La fel: De-a dacii si romanii, Humanitas 2023, tot de Dan Alexe.