E plin de crizanteme, florile vieții în cultura orientală. Ce nu știați despre ele

Crizantemele, supranumite dumitrițe sau margarete de toamnă, au umplut orașul în acest sfârșit de octombrie. Le găsim în ghivece cu prețuri de la 10 până la 25 de lei, iar multă lume le cumpără pentru a le duce în cimitire de Ziua Morților, obicei preluat de la catolici. Chinezii, primii care le-au cultivat, asociază aceste flori cu fericirea, pacea și perfecțiunea.

Menţionată de Confucius în anul 500 î.e.n., crizantema este cultivată în China de peste 3000 de ani, fiind supranumită ”floarea Orientului” sau ”floarea vieţii”. Face parte din cvartetul ”celor mai graţioase plante” chinezeşti, alături de orhidee, bambus și ”ume” (prunul chinezesc).

Pentru chinezi, floarea de crizantemă, în general, reprezintă odihna, liniştea, înţelepciunea, viaţa senină şi îndelungată. O veche zicală din China spune: „Dacă vrei să fii fericit toată viaţa, apucă-te să cultivi crizanteme”. Primul cultivator de crizanteme, menționat în anul 400, a fost Tao Yanming, iar orașul în care a trăit a fost numit, după moartea sa, ”Juxian”, ceea ce înseamnă „orașul crizantemelor”.

În Japonia crizantema a fost adusă de călugării budiști Zen, în anul 400 e.n. Fiind înfăţişată cu cele 16 petale asemenea soarelui răsărind, această floare a fost emblema Imperiului japonez de-a lungul a 10 secole. În timpul războiului dinastiilor, început în anul 1357 şi desfăşurat pe un parcurs de 55 de ani, fiecare războinic din zona sudică purta o crizantemă galbenă, ca un însemn al curajului. Pentru japonezi, această floare reprezintă pacea şi perfecţiunea, fiind un semn de viaţă lungă şi de fericire. În Japonia există şi un ”Festival al Fericirii” dedicat florii. Considerată simbolul luminii şi a soarelui, crizantema este floarea naţională a Japoniei, iar cea mai înaltă distincţie din Japonia este ”Ordinul Crizantemei”.

Sunt multe legende despre această floare misterioasă, dar cele mai multe vin din mitologia chinezească şi japoneză.

Una dintre cele mai cunoscute legende chinezești legate de crizanteme este povestea lui Keu Tze Tung, un tânăr care a fugit în valea Crizantemelor pentru a se feri de mânia unui împărat. Pentru a supraviețui, acesta a băut roua de pe petalele crizantemelor, devenind nemuritor. Budiștii susțin că acesta a scris un text sacru pe petale înainte de a le bea și de aceea a primit darul nemuririi.

O altă legendă chinezească ne spune că acum 3.000 de ani, un împărat, speriat de faptul că îmbătrânea, a aflat că pe Insula Libelulei, din Marea Soarelui Răsare (Japonia), creştea o plantă fermecată care îi putea aduce tinereţea veşnică, dar care nu putea fi culeasă decât de cei foarte tineri. Aşa că împăratul trimise acolo 12 flăcăi şi 12 fecioare. Ajunşi cu greu pe insulă, după o călătorie în care au întâmpinat mari greutăţi, tinerii nu au găsit nicio plantă fermecată, şi niciun locuitor, aşa că au decis să se stabilească aici, alegând crizantema, pe care o aduseseră cu ei, ca simbol al naţiunii lor.

Japonezii au şi ei propriile legende legate de crizantemă. Se spune că, la începutul lumii, erau mulţi zei în cer, aşa încât o parte dintre ei au fost trimişi pe Pământ, printre care şi zeul Izanagi cu zeiţa Izanami. Aceasta a creat aici mai mulţi zei, dar a murit atunci când a creat zeul focului. Zeul Izanagi a făcut tot posibilul pentru a o readuce la viaţă, dar nu a reuşit. A mers atunci la râu, pentru a se scălda în apa lui purificatoare, dar aici, hainele pe care le-a dat jos s-au transformat, la atingerea pământului, în 12 zei, iar brăţările, în flori superbe: una dintre ele s-a transformat în iris, o alta în lotus, iar lanţul de la gât — într-o crizantemă aurie.

Potrivit legendelor creştine, însă, se spune că steaua care i-a condus pe Magi (bărbaţii din Orient) la Bethleem, arătându-le acestora locul în care se născuse Mântuitorul, s-a întrupat sub forma unei crizanteme aurii. 

De asemenea, o altă legendă creştină prezintă povestea unei fetiţe, care, având mama foarte bolnavă, se ruga neîncetat Maicii Domnului, dăruindu-i o floare de crizantemă. Într-o noapte, însă, fetiţei i-a apărut în vis Maica Domnului, care i-a spus că mama sa va mai trăi tot atâtea zile câte petale are şi floarea pe care avea să i-o dăruiască. Fetiţa s-a trezit, s-a dus la floare şi a constatat că are doar cinci petale, prin urmare viaţa mamei sale avea să se încheie după doar cinci zile. Fetiţa a început atunci să rupă fiecare petală în cât mai multe bucăţele. Fecioara Maria i-a îndeplinit dorinţa fetiţei, aşa că mama sa a rămas alături de ea încă mulţi ani. De atunci, se spune că florile de crizanteme au foarte multe petale, de mărimi şi forme diferite, simbolizând dorinţa arzătoare a fetiţei şi bunătatea fără margini a iubitoarei Fecioare Maria.

Crizantemele sunt foarte populare datorită culorilor vii şi a speranţei ridicate de viaţă. De-a lungul istoriei, aceste flori, în special varianta mov, au fost utilizate ca legume datorită conţinutului mare de vitamine şi de săruri minerale, pe care acestea le conţin. Iar crizantemele roşii erau folosite de chinezi ca medicamente pentru menţinerea tinereţii şi încetarea ritmului de îmbătrînire.

Astăzi chinezii folosesc frunzele şi lăstarii crizantemelor pentru a-şi aroma mâncărurile preparate. Cât despre chinezoaice, acestea savurează ceaiul de crizantemă, punând astfel pe un loc secund aroma cafelei.

Japonezii aveau o reţetă după care preparau un leac al nemuririi, în care erau folosite petale ale crizantemelor. Ceaiul de crizantemă albă era folosit pentru a vindeca depresiile sau migrenele.

Crizantemele roşii sunt numite la noi şi ”dumitriţe”, ele fiind asociate liniştii, împăcării, iertării, dar şi tristeţii. Românii consideră că aceste flori sunt ”florile Sfântului Dumitru”, celebrat pe data de 26 octombrie în România.

În Italia crizantemele sunt utilizate în ceremoniile funerare, deoarece sunt asociate cu doliu, morți și, în general, contexte triste. În țările estice și anglo-saxone este un simbol al bucuriei, păcii și vitalității. Se dă cadou la nunți și prietenilor speciali. În Feng Shui, crizantema este un simbol al energiei Yang, având potenţialul de a atrage norocul asupra unei case.

Sursa: Biblioteca Târgu Mureș