Grigore Boşotă, ”haiducul modern” din Runcu Salvei, un adevărat erou al ţinutului năsăudean

Grigore Boşotă a fost un opozant al comunismului care nu a avut nicio ezitare să lupte împotriva lui în anii 1948-1949 când regimul sovietic apăsa greu asupra oamenilor, ţăranii fiind obligaţi să plătească biruri împovărătoare, de la cote de cereale, la cote de carne şi bani. Localnicii din Runcu Salvei ţin minte şi acum că Boşotă a reuşit să-i pună cu botul pe labe pe cei care veneau să le ia animalele din bătătură.

În volumul „Cartea de la Runc”, Gavril Moldovan relatează cum, îmbrăcat în nişte haine ponosite, Boşotă s-a prezentat cu un miel în braţe la Comcar Năsăud, vezi Doamne, ca să-l predea, în realitate interesat când va pleca la drum maşina care urma să adune vitele din gospodării. Cei de acolo i-au spus să meargă acasă şi să aştepte întrucât chiar a doua zi maşina va porni la drum.

„A doua zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a mers împreună cu un ajutor al său pe Valea Zăgrii aşteptând lângă un podeţ construit din bârne. Era prin luna mai, timp numai bun de adunat mieii de la cetăţeni. Un soare strălucitor lumina vârfurile copacilor şi colinele din jur. Boşotă nu avea emoţii. Era complet stăpân pe sine. Tânărul de alături avea şi el încredere în stăpânul său. La un moment dat, ei zăresc la o oarecare distanţă maşina pe care o aşteptau. Înăuntru se aflau perceptorii, însoţiţi de un miliţian. Cu un gest hotărât, Boşotă urneşte o bârnă din podul de lemn ce traversa drumul, astfel ca maşina să nu mai poată înainta. Apoi se ascunseră amândoi în tufiş. Când maşina ajunse aproape de podul de lemn, şoferul opri văzând spărtura din faţă. Se dădură jos cu toţii, iar atunci, Boşotă, ieşind din tufiş le cerut să ridice mâinile sus. (…) Boşotă îl dezarmează pe miliţian, ia geanta cu 250.000 de lei, o sumă foarte mare pentru vremea aceea. Ia banii şi lasă şi un bilet: Mi-am luat leafa pe luna mai. Semnat Grigore Boşotă. (…) Cei 250.000 de lei au fost împărţiţi săracilor. Unei văduve i-a cumpărat o vacă, alteia pământ”, scrie în „Cartea de la Runc”.

Din acest motiv, dar nu numai, haiducul modern era iubit de oameni care îl anunţau când era căutat de poteră. „Avea simpatizanţi la Salva, Runc, Mititei, Năsăud la care trăgea când avea nevoie de adăpost. Unii dintre ei au făcut chiar şi închisoare din cauza lui”, mai scrie în volumul citat, unde se menţionează că una dintre persoanele care ar fi făcut închisoare pentru că l-a adăpostit a fost Maria Oniţa din Salva, trimisă după gratii timp de un an.

„Prin anii 1944-1952 şi chiar după aceea, era o figură legendară a locuitorilor din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, care-l priveau cu simpatie. Cei care l-au cunoscut spun că ura din tot sufletul nedreptatea şi comunismul din cauza căruia ţăranul român a fost deposedat de pământul, animalele şi bunurile lui. (…) A fost un haiduc modern, inteligent, neînfricat. Nu a făcut nicio crimă, deşi viaţa l-a pus în situaţii în care era justificat să o facă. Într-o zi a întâlnit pe Dealul Târgului (la Dumitra) o femeie din Dorolea care se ducea cu vaca, la Năsăud, să o vândă să-şi poată plăti impozitele, deşi avea acasă şapte copii cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Impresionat, Boşotă i-a dat o sumă mare de bani, iar femeia a plecat acasă cu vaca şi banii, iar astfel de gesturi din partea lui Boşotă nu au fost puţine”, se mai arată în „Cartea de la Runc”.

Bărbatul a stat în închisoare din 1950 până în 1964. A murit în 1988. Între timp, şi-a pierdut un picior, oamenii vorbind că i-a fost tăiat ca să nu poată fugi din arest, el scăpând ca prin minune de miliţieni de fiecare dată. Dosarul său se află la Cluj-Napoca, iar acuzaţia adusă a fost: „terorizarea organelor populare de stat şi uneltirea contra Republicii Populare Române”.

Una peste alta, el va rămâne un erou al ţinutului năsăudean despre care se va scrie şi în cărţile de istorie.