Soiurile timpurii de cireș pot aduce bani mai mulți fermierilor în condițiile în care necesită un consum mai redus de apă, iar fructele se vând mai scump la începutul sezonului, susține dr. ing. Ioan Zagrai, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița.
Toate acestea dacă livezile sunt prevăzute cu sisteme moderne de fertirigare, cu sisteme antigrindină și chiar antiploaie.
Potrivit dr. ing. Ioan Zagrai, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, anul 2026 se prefigurează unul favorabil pentru fructe, mai bun decât ultimii doi ani, însă e prematur pentru specialiști să facă o prognoză pentru speciile care se vor recolta în toamnă.
Deocamdată însă, producția de cireșe este bună, cel puțin pe cele 2,7 ha din loturi experimentale, acestea fiind dotate cu tehnologii moderne de irigare și monitorizare, foarte importante pentru a obține soluții pentru fermierii afectați de schimbările climatice.
Cireșele timpurii au beneficiat de condiții mai bune decât soiurile târzii
”La specia cireș, soiurile timpurii au prins o perioadă relativ bună, nu foarte bună în zona noastră, dar acceptabilă mai ales în parcelele experimentale unde au avut posibilitatea să fie irigați pomii. În livezile clasice, fructele au rămas mult mai mici din cauza secetei. Primăvara acestui an a fost una secetoasă în zona noastră. În martie-aprilie au fost puține precipitații, în luna mai a fost ceva mai bine, dar acum se intalează iar seceta ceea ce va afecta atât producția, cât și calitatea fructelor la soiurile cu coacere târzie în condițiile în care nu există livezi care să beneficieze de tehnologii moderne, respectiv de fertirigare”, a declarat dr. ing. Ioan Zagrai, într-un interviu acordat Tele 21 Bistrița.
Tehnologiile moderne, esențiale pentru cultura cireșului
”La cireș este esențială irigarea plantei. Tehnologiile moderne prevăd sisteme de susținere, de fertirigare, sisteme de monitorizare a factorilor de vegetație, sisteme antigrindină. Pot fi amplasate și sisteme antiploaie pentru că cireșul e o specie foarte apreciată și de consumatori, dar și de fermieri fiindcă cireșele sunt prima sursă de venit. În același timp, cireșul e una dintre cele mai sensibile specii la factori climatici, la gerurile din iarnă, înghețul de primăvară, grindina, seceta și mai avem o problemă: vine o ploaie abundentă după secetă și ne bucurăm foarte mult că se reface rezerva și apă și cresc cireșele. Da, cresc în 2-3 zile și crapă fructele și atunci consecința e o valorificare foarte proastă. Crește sensibilitatea la boli, necesită tratamente suplimentare și, în loc să avem venituri substanțiale, vom avea cheltuieli. Plasa antiploaie e esențială că nu permite ca apa să ajungă la pomi, dar ea trebuie suplinită prin sisteme de irigare care înseamnă costuri suplimentare”.
Soiurile timpurii de cireș pot aduce profituri mai mari
Stațiunea a împărțit loturile experimentale în funcție de perioada de coacere a fructelor.
”Avem loturi cu soiuri cu coacere timpurie, cu coacere mijlocie și târzie pentru că nivelul de irigație poate fi optimizat în funcție de perioada de coacere a fructelor. Aici, mergem pe ipoteza că soiurile timpurii au presiunea producției în prima parte a verii. Odată dispărută presiunea producției, necesarul de apă va fi mult mai redus și atunci gândim o aplicare diferențiată a irigării. La soiurile timpurii nu folosim multă apă mizând și pe rezerva din sol de peste iarnă, însă pentru soiurile cu coacere târzie necesarul de apă va fi mult mai mare. Aceste cercetări ne vor permite să studiem și eficiența economică pentru că cireșele din soiurile timpurii au un preț mai mic de producție și unul mai mare de valorificare, iar cele din soiurile târzii un preț mai mare de producție și unul mai mic de valorificare, preț care scade treptat, ceea ce mă duce la ideea că soiurile timpurii realizează un profit mult mai mare. Consumul de apă poate duce costurile mai sus sau mai jos”, a spus Ioan Zagrai.
Stațiunea Pomicolă Bistrița se luptă să își păstreze terenurile de cercetare
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița este singura din Transilvania și una dintre cele 5 din România. În prezent, conducerea luptă pe cale juridică să își păstreze terenurile pe care se fac cercetări. Ea administrează 151 de ha de teren din care 40 sunt la pepiniera Bața. La Bistrița, are în jur de 111 ha, din care 90 sunt teren agricol. Problematice sunt 37,78 ha, o parte din suprafață urmând să fie retrocedată foștilor proprietari.
”Este o problemă suprafața, dar problema cea mai mare este dispersia, fragmentarea. Sunt și procese pe rol și niște litigii vechi, începute de 10-15 ani, situații în care Stațiunea e fragmentată împotriva prevederilor legale pentru că, deși oamenii aveau dreptul la teren o parte dintre ei, trebuiau să primească la periferia stațiunii și să nu facă Stațiunea un șvaițer pentru că asta ar urma să se întâmple dacă se concretizează ceea ce își doresc.
Am observat că sunt foarte mulți care nu au avut acest drept (de proprietate asupra terenurilor – n.r.). Sperăm că, în instanță – deși mi-am cam speranța și cu instanțele – să fie niște judecători care să se aplece asupra documentelor care au stat la baza înscrierii în aceste HCJ nr. 825 să studieze puțin problematica și să vadă ce ilegalități grosolane s-au făcut acolo. Noi am adus la cunoștința Ministerului aceste lucruri și vom vedea ce se întâmplă. Printre toate loturile experimentale, imaginați-vă că vor fi blocuri și mall-uri și atunci cum să mai poți desfășura activitatea.
Sunt procese pe care le-a pierdut Stațiunea, dar acum atacăm Hotărârea de Consiliu Județean. Comisia de Fond Funciar ar putea juca un rol important. Le-am adus la cunoștință ilegalitățile care s-au comis, iar prefectul ar fi obligat să facă acțiune în instanță pentru a lămuri această situație. Problema e că nu se dorește”, a spus dr. ing. Ioan Zagrai.
Adaugă comentariu