Ioan Oltean: ”De ce este România altfel?”

”De ce este România altfel?”

În pragul acestui început de an 2014, asistăm cu tristeţe şi dezarmare la o imagine aproape apocaliptică, la o serie de evenimente care nu de puţine ori m-au determinat să mă întreb de ce oare USL îşi doreşte cu ardoare ca România să fie mereu ”altfel”. 

Stimabilul istoric Lucian Boia descria în opera sa “De ce este România altfel?” o imagine a României de astăzi “altfel”, ca fiind “o ţară care se încăpăţânează să fie altfel, paragraf descriptiv pe care îl putem aplica cu uşurinţă situaţiei actuale a României, aflată sub guvernarea toxică a USL: ”Ţările şi naţiunile sunt diferite, asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi al deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai „excentric”, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă”.

Asistăm cu neputinţă la un proces vehement de intoxicare ireversibilă a sistemului de valori democratice în care se calcă uşor cu bocancii peste şi se încalcă dreptul cetăţeanului la libertatea exprimării, dreptul la viaţă, dreptul cetăţeanului de a se bucura şi de a fi protejat de o Constituţie cinstită, serioasă, reală, dreptul cetăţeanului la siguranţa publică, ce trebuie asigurat prin dispoziţii ale unui Cod Penal şi Cod de Procedură Penală cinstite, puternice, responsabile, izvorâte dintr-o moralitate, etică şi conştiinţă juridică depline.

Din nefericire, cu toţii am luat parte la drama persoanelor implicate în accidentul aviatic din Apuseni şi a familiilor lor. Pe această cale, ţin să exprim public, sentimentele mele de regret profund faţă de victime şi sincerele mele condoleanţe familiilor celor decedaţi. Dincolo de drama personală colosală şi durerea uriaşă marcată de neputinţa acestor bieţi oameni, dincolo de multitudinea de zvonuri şi situaţii ipotetice lansate de opinia publică, accidentul aviatic din Munţii Apuseni marchează încă o dată, o bilă neagră, enormă, adusă de USL dincolo de fileul respectului de sine şi de oameni. Accidentul aviatic din Munţii Apuseni este o dovadă reală şi cruntă a incapacităţii de coodonare a instituţiilor statului român, a lipsei nu numai de direcţie şi decizie politică, de neimplicare în aducerea corepunzătoare a datoriilor de serviciu, dar şi a lipsei crunte de umanitate şi empatie a celor însărcinaţi să coordoneze misiunea de salvare. Cu siguranţă, ancheta în curs de derulare va stabili cauza acestui cumplit accident, persoana sau persoanele care se fac vinovate de producerea lui, starea tehnică a avionului la momentul zborului, însă identificarea acestor aspecte de o importanţă majoră nu vor şterge cu buretele niciodată drama produsă de nepăsarea şi lipsa de coordonare, direcţie şi decizie a autorităţilor.

Românii sunt obişnuiţi cu nepăsarea guvernanţilor. Guvernanţilor nu le pasă de economia şubredă a ţării, de fluxul alarmant al cursului valutar, de lipsa dezarmantă a locurilor de muncă, de precaritatea sistemului sanitar, de goliciunea şi lipsa de coerenţă a sistemului educaţional. Însă atunci când în joc sunt vieţile a şapte oameni aflaţi în stare critică şi instituţiile statului se confuntă cu lipsa de coordonare şi de luarea de decizie, nu mai putem vorbi despre nepăsare. Lucrurile devin dramatice prin însăşi înşiruirea de evenimente tragice: prăbuşirea avionului, identificarea aparatului de zbor de către autorităţi după dramaticul interval de şase ore, lipsa de coordonare în operaţiunea de salvare a pasagerilor.

Într-o astfel de situaţie dramatică, guvernanţii aleg să facă teleguvernare, aleg să participe la emisiuni în cadrul cărora ţin să sublinieze măreţelor lor “realizări” electorale, aleg să fie pe rând experţi în economie şi în aviatică, şi chiar în interpretarea prognozelor meteorologice. Când oare vor înţelege însă că ei trebuie să fie experţi desăvârşiţi şi în salvarea de vieţi omeneşti ? Cine poate potoli durerea acestor bieţi oameni, lungile ore de agonie, suferinţă şi neputinţă? Pot aceşti guvernanţi să înţeleagă suferinţa, pot ei rezona la o tragedie, pot ei empatiza cu durerea oamenilor? Nicidecum! Guvernanţii noştri sunt preocupaţi să elibereze infractori periculoşi, să încurajeze furtul şi infracţiunile contra patrimoniului, să îngroape dosare grase de corupţie în care statul a fost prejudiciat cu sute de milioane de euro. Guvernanţii noştri sunt preocupaţi să adopte o Constituţie murdară, plină de neajunsuri, care va genera, cu certitudine, noi abuzuri şi grave limitări de drepturi. Guvernanţii noştri sunt preocupaţi de aranjamentele personale şi de bişniţele făţişe şi usturătoare din „afacerea deszăpezirea”.

Nu răspunde nimeni de degringolada misiunii de căutare a avionului prăbuşit şi a posibilor supravieţuitori. Nu-şi asumă nimeni haosul orelor interminabile de căutare, ezitarea echipelor de căutare care primeau, dar nu primeau ordine, risipa echipelor de căutare întoarse din drum şi trimise pe alte trasee eronate. Însuşi premierul Ponta nu îşi asumă responsabilitatea acţiunii sale de a fi prezent la o emisiune în direct, în cadrul unei televiziuni şi de a fi făcut un anunţ solemn potrivit cu care victimele ar fi fost găsite şi că sunt într-o stare bună, în timp ce realitatea era de fapt alta, victimele nu fuseseră încă găsite. Ce făcea domnul prim-ministru al României, singurul în măsură să coordoneze activitatea ministerelor implicate în operaţiunea de salvare şi să dea ordine miniştrilor, chiar în seara zilei în care a avut loc regretabilul accident ? Domnul prim-ministru al României, Victor Ponta, se afla în lumina caldă a reflectoarelor unei televiziuni, se hlizea, făcea glumiţe, şi, mai mult, culmea aroganţei şi nepăsării, anunţa că victimele au fost găsite, habar n-având măcar că două dintre acestea erau deja moarte, şi că nu autorităţile le găsiseră, ci nişte demni, modeşti şi umani pădurari.

Oare dacă o tragedie nu aduce capital politic nu merită osteneala de a acţiona, de a salva vieţi omeneşti? Lipsa de asumare a responsabilităţii politice pentru pierderea de vieţi omeneşti este o tragedie care se poate repeta oricând, pentru oricare dintre noi. Nu avem de unde să ştim dacă drama noastră dă sau nu dă bine pentru guvernanţi, la televiziuni şi atunci ne vor sări în ajutor, la fel cum nu avem cum să ştim dacă între un meci de baschet şi un dineu reuşit se vor gândi şi la noi, cetăţenii. Nu avem de unde să ştim dacă guvernul USL va înţelege vreodată că a guverna presupune a lua decizii ferme, rapide, uneori chiar dure, şi de a-şi asuma răspunderea cu demnitate, cu atât mai mult, în situaţii de urgenţă sau de criză. Dar ştim un singur lucru: că românii sunt nevoiţi să se descurce singuri, pentru că Guvernul Ponta nu iubeşte românii, Guvernul Ponta nu iubeşte oamenii.

România, o ţară europeană în care, paradoxal, guvernează haosul numit USL

Încă nu mă pot obişnui cu ideea vehiculată de unii, şi nici nu cred că mă voi putea obişnui vreodată, cum că România este o ţară a contrastelor, o ţară a paradoxurilor în care arbitrariul e la el acasă. Nu pot crede că România este o ţară europeană în care la putere este haosul şi în care regulile şi normele acceptate unanim şi devenite lege în ţările membre ale Uniunii Europene, la noi sunt ocolite nici măcar cu o minimă eleganţă, ba chiar călcate de-a dreptul în picioare!

Dar, să analizăm mai în amănunt. Nu a trecut foarte mult timp de când asistam cu toţii înmărmuriţi de uimire la telenovela ”adio, dar rămân cu tine” jucată de eroii micilor ecrane, domnii Ponta şi Antonescu. De abia ne mai obişnuisem cât de cât cu stilul ”guvernăm la televizor”, cu cele două prezenţe constante din mass-media, cu replicile umoristice pe care şi le aruncau unul altuia, când, iată, privim din nou înmărmuriţi la consensul lor în ceea ce priveşte distrugerea acestei ţări. Şi iată că USL şi-a definit drept scop existenţial să schimbe reguli şi să croiască rapid legi de conjunctură, aberante şi inutile.

Un astfel de proiect este cel referitor la STS, deja celebru. De ce? Doar pentru ca şeful STS să poată fi schimbat la comanda politică a premierului, atunci când doreşte persoana acestuia, desigur atunci când este momentul , adică, la alegeri! Şi pentru că doar atât nu ar fi fost de ajuns, se doreşte ca acest proiect să treacă prin Parlament în procedură de urgenţă.  Mă întreb şi vă întreb: unde este urgenţa?Aceasta este urgenţa, aceasta este prima chestiune urgentă din această ţară? Mie mi se pare, şi nu numai mie, că vorbim în acest caz despre nişte interese de grup, dacă nu chiar despre o nouă încercare de lovitură de stat. Unde sunt acele urgenţe care aşteaptă pe hârtia cu programul de guvernare al actualei puteri? Nu vă faceţi iluzii, au fost trecute doar pe hârtie, pentru a impresiona şi a obţine voturi, nu din alt motiv!

Cât despre noul cod de procedură penală, este inadmisibil ca acesta să producă un haos total în sălile de judecată. Din nefericire, magistraţii nu ştiu exact şi nu este vina lor, care sunt încadrările pentru diferite infracţiuni, procesele se transformă în discuţii pe cod şi se amână, iar criminalii scapă doar cu o simplă reeducare. Într-o singură zi au fost eliberaţi din închisori în România, 135 de infractori. Din nefericire, avem şi un terorist cu pedeapsa scurtată de noul cod. După cum au apreciat şi reprezentanţii Comisiei Europene la Bucureşti, noul cod creează din păcate dificultăţi suplimentare în privinţa respectării angajamentelor asumate pe justiţie de către ţara noastră. De aceea ar fi indicat ca acest cod să fie modificat rapid printr-o ordonanţă de urgenţă de către guvern.

Tot în raportul Comisiei Europene se vorbeşte despre corupţia din ţara noastră, fapt cu consecinţe extrem de grave. Este inadmisibil ca unul din patru români să fie nevoit să dea mită fie în sănătate, fie în învăţământ sau în administraţie. Şi toate acestea fac parte, din cauza unei nesăbuite guvernări, din viaţa noastră, a tuturor. Din acest motiv nu trebuie să mai permitem, noi şi împreună cu noi fiecare cetăţean al acestei ţări, ca acest haos numit USL să ne ducă în continuare spre prăpastie!

Deputat PDL Ioan Oltean