Lacul Colibiţa va fi golit în totalitate. Vom vedea oare monştrii din adâncuri?

Direcţia Apelor Someş-Tisa are alocat un buget de 26 de milioane de euro pentru cea de-a doua etapă de creştere a gradului de siguranţă a barajului de la Colibiţa, bani cu care se fac lucrări atât pe râul Bistriţa, cât şi la construcţia hidrotehnică.

Şeful Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Bistriţa-Năsăud, Petru Drăgan, a declarat, în exclusivitate pentru Timp Online, că în buget sunt prevăzute sume şi pentru golirea în totalitate a lacului şi curăţarea lui.

„Lacul nu a fost golit niciodată. Din 1986, de când a fost inaugurat barajul, niciodată nu a fost dat drumul întregii cantităţi de apă din lac. Americanii obişnuiesc ca, la zece ani, să facă astfel de operaţiuni care la ei sunt normale. Aş vrea să fiu foarte clar: barajul Colibiţa nu are probleme de siguranţă. Noi avem oricum aparate cu care facem tot timpul verificări ale gradului de siguranţă. Pur şi simplu sunt operaţiuni hidrologice care se execută periodic”, a spus Petru Drăgan.

Şeful SGA Bistriţa-Năsăud nu a putut indica o perioadă anume când se va face golirea lacului. „E prevăzută pentru anul acesta însă nu ştiu dacă vom avea banii suficienţi. Ei există, teoretic, dar trebuie să-i vedem şi în conturi ca să putem plăti aceste lucrări. Pentru început, lucrăm la pragurile de fund de pe râul Bistriţa, în aval de baraj, iar dacă vor fi suficiente resurse, vom trece şi la golirea lacului până la fund. Vă daţi seama că, din 1986, au apărut multe materiale de construcţie noi, mult mai rezistente”, a explicat el.

Întrebat dacă vor ieşi la iveală „monştrii” de pe fundul lacului, Drăgan a spus: „Şi despre lacul Tarniţa din Cluj se spunea că e populat cu tot felul de creaturi, iar când s-a făcut golirea lui nu s-a găsit nimic. Sunt simple legende. La fel se va întâmpla şi la Colibiţa”, a adăugat el.

Barajul Colibiţa a fost amenajat începând cu 1977 pe cursul râului Bistriţa Ardeleană, lacul având o suprafaţă de 270 ha, 13 km lungime şi un volum de 65 de milioane metri cubi de apă. Lacul a fost format prin inundarea vechii localităţi lucru care i-a marcat pe oamenii care au locuit acolo. De altfel se spune că lacul ar fi blestemat şi că, din când în când, acesta îşi ia tributul. Oamenii pun blestemul pe seama faptului că şi biserica vechiului sat a fost inundată.

Potrivit unei monografii a Protopopiatului Bistriţa însă, în 1982 s-au început demersurile de strămutare a bisericii şi cimitirului vechi pe un nou amplasament, mai sus cu aproape un kilometru, în Miţa, la „coada lacului”, din cauza construirii barajului de piatră şi a acumulării apelor în lacul care tocmai se forma. Preotul Ioan Lăzurca s-a ocupat de strămutarea a 102 morminte, în 1982-1983. Astfel, în 1983, la 24 noiembrie, s-a oficiat ultima liturghie în biserica veche, după care aceasta a fost demolată, după 100 de ani.

Astăzi, biserica nu mai există, se mai vede doar fundaţia ei, atunci când nivelul apei din lacul de acumulare este mai scăzut.