Pensionarii, furioşi pe toată clasa politică. Iau bani cu împrumut pentru copiii fără locuri de muncă

Peste trei sute de vârstnici iau în fiecare lună bani cu împrumut de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, spune vicepreşedintele Iorgu Haidău. „În fiecare lună, avem în jur la 350 de persoane care iau bani cu împrumut. Putem da până la 6000 de lei suma maximă care se poate rambursa până la 30 de rate lunare. Rata este 11% la soldul scandent şi într-un an dobânda ajunge la 5,8%. Oamenii iau împrumuturi pentru nevoie personale. Unii îşi fac reparaţii la casă, pentru lemne, pentru lucrări agricole. În ultimele zile am văzut că s-au cerut şi sume mai mici pentru Paşti. Îşi mai ajută copiii, nepoţii”, a spus Haidău, care susţine că sunt peste 9400 de pensionari care contribuie la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Bistriţa-Năsăud.

După jumătatea lunii, oamenii vin să plătească ratele ca să scape de o grijă, prilej cu care stau de vorbă între ei şi-şi spun necazurile.

„Avem pensii de 350 de lei. Peste tot se ieftinesc preţurile, numai la noi se scumpesc. Toţi pensionarii suntem la pământ. Am ajuns să-i ţinem pe cei tineri care nu au de lucru. E foarte multă lume care nu are bani. Vă daţi seama că vin sărbătorile şi pentru noi? Nu cumpărăm miel cu 25 de lei kilogramul că nu avem cum. Punem pe masă o ciorbă şi o bucăţică de carne de pasăre, ce e cel mai ieftin. Asta căutăm noi, pensionarii, nu scumpete. Trebuie să-i ajutăm şi pe copii care nu au locuri de muncă. Nu le e ruşine la politicienii aceştia în ce hal ne-au adus? Îşi bat joc de noi. Ce să aşteptăm de la viaţă?”, ne-a spus o doamnă.

Altă doamnă ne-a spus că a luat împrumut de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor fiindcă după 37 de ani de muncă are o „pensie de maidanez”. „Am 800 de lei, atât iau după 37 de ani de muncă şi sâmbăta, şi duminica, pensie de maidanez. Ce să faci cu banii aceştia? Peste tot unde te duci, toate se scumpesc. De Paşti nu mă pregătesc deloc. Nu-mi ajung banii. Trebuie să-mi urmez tratamentul şi medicamentele sunt scumpe. Şi în spital te pune să le cumperi. Domnul primar Creţu, în loc să investească banii noştri într-o staţiune ca să ne tratăm şi noi bolile, Bistriţa fiind o depresiune în care toţi bătrânii suferă de reumatism – dânsul vrea să facă pârtii. Nouă nu ne trebuie aşa ceva. Noi l-am ales, nu prietenii lui din Franţa, din Germania şi de pe unde s-a mai dus. Acestea sunt nişte fiţe, nişte mofturi. Să ne facă o staţiune pentru pensionari fiindcă 80% dintre pensionari sunt bolnavi. Ni se spune că suntem expiraţi, depăşiţi. Ne simţim izolaţi. Uitaţi-vă la mine, nu mai am dantură fiindcă nu am bani. Casa de Pensii ne-a tăiat din cele 18 zile. Acum mergem în staţiune şi avem doar 16. Toţi politienii se îmbogăţesc, iar de noi îşi bat joc. Să le fie ruşine!”, ne-a spus o altă doamnă care a lucrat în învăţământ.

Un bărbat care a luat şi el împrumut a spus că doar cei care au pe cineva la ţară se mai descurcă. „Toate-s scumpe. Nu avem putere de cumpărare. Sunt de toate, cum zicea Petre Roman în anii 90. Magazinele-s pline, dar noi nu avem putere să cumpărăm. Nu-i vedeţi că ne iau banii ca să trăiască ei bine, să-şi cumpere averi şi pământuri? De la noi vor numai voturi, iar să-i votăm ca să se ducă să-şi facă plinul. Nu mă mai duc la vot niciodată. Nu am crezut că voi spune asta vreodată în democraţie, dar ne-au sărăcit şi ne-au înfometat, şi-au bătut joc de noi după o viaţă în care am muncit ca să aibă ce fura ei. Ce cumpărături facem de Paşti? Nimic. Am face, dar de unde să dau eu 50 de lei pe 2 kilograme de miel? Miei vor mânca doar politicienii, îmbuibaţii. Am ajuns noi, bătrânii, să le dăm copiiilor noştri bani din pensii ca să aibă ce mânca ei şi nepoţii. Dacă nu au unde lucra, bieţii, cu ce să trăiască? E o sărăcie lucie în ţară să ştiţi. Toată clasa politică şi-a bătut joc de noi”, ne-a spus alt bătrân.