Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, a spus că o problemă foarte gravă cu care se confruntă societatea actuală este cea a persoanelor de vârsta a patra.
„Populaţia este destul de suferindă. Sunt foarte mulţi pensionari, oameni de vârsta a treia a căror principală preocupare este mersul la medic. Deja ne luptăm cu vârsta a patra, persoane peste 80 de ani, care pun reale probleme asistenţei medicale. Noi am creat în acest sens acele spaţii de îngrijiri paleative anul trecut în cadrul secţiei de oncologie, dar constatăm că au devenit insuficiente. Autorităţile trebuie să gândească în continuare o dezvoltare a infrastructurii pentru acest segment de oameni în vârstă care sunt bolnavi, de regulă, iar simplul cămin de bătrâni în care să li se acorde cazare e insuficient. E nevoie de unităţi medicalizate care să le dea anumită protecţie. Trebuie înţeles că, într-un spital de urgenţă, internarea unui caz social e foarte costisitoare, mult mai costisitoare decât dacă ar fi rezolvată într-o instituţie medico-socială”, a declarat prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta.
Potrivit sursei citate, la Bistriţa funcţionează Căminul pentru persoane vârstnice al Primăriei Bistriţa, dar şi câteva centre private.
„Din punctul meu de vedere, aceste centre private trebuie controlate în permanenţă ca să nu avem surprize. Vedeţi câte se întâmplă în altă parte şi o întâmplare într-o zonă a ţării e repetabilă şi vigilenţa trebuie să fie maximă. Sunt persoane care se încredinţează unor familii ca să le gestioneze averea. La un moment dat, familia respectivă nu mai vrea să o îngrijească. Noi ne confruntăm des cu astfel de cazuri. Nu mai au locuinţe, nu mai au bani din ce să trăiască, sunt litigii în justiţie. Noi am creat un sistem de asistenţă socială tocmai pentru a ne ajuta în rezolvarea acestor cazuri pentru că cineva trebuie să plătească, iar CJAS nu e absolut dispusă să suporte aceste cheltuieli”, a declarat domnia sa.
Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta a explicat de ce la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa a fost creată o astfel de structură de asistenţă socială.
„Am creat această structură fiindcă a crescut segmentul persoanelor în vârstă cu probleme, iar rezolvarea acestor probleme e grea. Primăriile nu îşi alocă bani pentru asistenţă socială sau zic că nu îşi alocă, instituţiile de asistenţă socială, atât timp cât pacientul e sub protecţie socială sunt mulţumite. Singurii nemulţumiţi suntem noi pentru că trebuie să găsim soluţii, adică bani. Banii ori îi scoate medicul sau personalul din buzunar, ori îi împarte pe cei ai unui asigurat cu el fondurile care îi sunt alocate. Stau mulţi în spital. Chiar acum ne confruntăm cu un astfel de caz. Îşi distrug documentele, trebuie să le reconstituim, aceste lucruri durează. Trebuie să porţi discuţii nesfârşite cu primăriile ca să găsească soluţii de finanţare în timp ce persoana respectivă stă şi ocupă patul unui pacient real care poate fi salvat în spital”, a declarat managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa.
Asa este domnule doctor! Ar trebui, de asemenea, ca sa se legifereze eutanasierea pentru ca sa nu aveti probleme cu batrani care sunt „de varsta a patra” sau aproape si care sa mai aiba nevoie de servicii medicale in ultima faza, POATE terminala, a vietii. Ca sa evitati afirmatiile de genul „trebuie lasat sa moara in liniste”… Sunt si lucruri obiective dar ce facem cu batranii care au nevoie de asistenta? La spital nu, in ambulator nu (poate nu se pot misca), iar acasa ce poti face? Perfuzii, medicamentatie, personal, de unde? Deci, aceasta categorie chiar este o problema si care va deveni din ce in ce mai mare! Iar sistemul sanitar, si asa subfinantat nu le poate duce…. E o problema destul de complexa dar care ar trebui adresata si cautate solutii….
Îngrijirea paleativă a oamenilor în vârstă e o problemă complexă şi ea încă NU este rezolvată de societatea românească. O să vă redau, cu permisiunea d-nei Cristiana SABĂU o veche poveste care atinge doar un aspect, rolul familiei în această problemă. Ea se numeşte „O JUMĂTATE DE PĂTURĂ” şi sună aşa:
„Adevărata judecată nu este întotdeauna rostită de gura unui judecător. Iată ce ne arată o veche poveste irlandeză.
Într-un bordei amărât trăia un om împreună cu nevasta, tatăl şi fiul, care era încă în leagăn. Bătrânul nu mai era bun de nimic. Era prea slab ca să mai muncească. Toată ziua mânca şi fuma, şezând în faţa uşii. Atunci omul a hotărât să-l alunge, să-l lase pe drumuri, cum se făcea demult, în vremuri vitrege, cu cei ce nu aduceau nici un folos. Nevasta a încercat să-l împiedice, dar degeaba.
– Dă-i barem o pătură, l-a rugat ea.
– Nu. Am să-i dau o jumătate de pătură. Îi ajunge.
Nevasta l-a rugat şi până la urma l-a înduplecat să-i dea toată pătură. În clipa în care bătrânul se pregătea să iasă din casa plângând, s-a auzit glasul pruncului din leagăn. Pruncul a grăit astfel către tatăl său:
– Nu! Nu-i da toată pătură! Dă-i doar jumătate.
– De ce? A întrebat tatăl uimit, apropiindu-se de leagăn.
– Fiindcă, a răspuns copilul, are să-mi trebuiască jumătatea cealaltă pentru tine, când am să te dau afară din casă.”
(Sursă: Cercul mincinoşilor: Poveşti filozofice din toată lumea/CARRIERE, Jean-Claude. – Bucureşti: Humanitas, 1999, pp. 257-258.)
Probabil ca solutia ar fi institutiile medico-sociale, o persoana de peste 80 ani avand nevoie de monitorizare permanenta.
nooo asta nui doctor noooo asta nu apara viata nooooo
e un pesedist imburghezit nooooo nul intere numai de unde poate sasi umple buzunarele nooooo
daca era om bun si medic adevarat s-ar fi gandit si la cei care nu au cu ce plati nooooooo
Din pacate maimutareala de tip Stroe si Vasilache nu pot rezolva problemele oamenilor.Doctorul Buta da un semnal serios societatii
Dr Buta are dreptate.Oricat de uman ai fi,ingrijirile pe termen lung ale acestor bolnavi costa mult.Degeaba ne revoltam,daca sistemul sanitar este subfinantat.Fara bani nu poti sa faci mare lucru.