Masivul Călimani, edificiu vulcanic cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km pătraţi revărsat pe aproape 60 km de la vest la est, constituie o uriaşă barieră andezitică situată între Moldova şi Transilvania, de unde drumurile duc spre crestele înalte ale „furnalului” adormit de veacuri.
Munţi de natură vulcanică, Călimanii reprezintă cel mai mare crater vulcanic (stins în prezent), cu un diametru de circa 10 km. Până la atingerea înălţimilor de peste 2000 de metri (Vf. Pietrosu, Vf. Retitiş, Vf. Călimani Izvor) vom întâlni vegetaţie bogată, reprezentată în principal de zâmbru, jneapăn, molid şi bujor de munte.
Parcul acoperă în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa-Năsăud.
Craterele acestor munţi au erupt ultima dată în Cuaternarul inferior, adică în urmă cu circa 2-5 milioane de ani. Masivul Călimani, aparţinând arcului andezitic, este format din lave alternate cu cenuşi vulcanice. Călimani Izvor, Voivodeasa, Răchitiş, Pietrosul constituie zona de maximă frământare geologică, având un diametru de aproximativ de 10 km; acest perimetru este de un pitoresc aparte. Potcoava Călimanilor, adică crestele cu altitudinea medie de 2000 m, reprezintă marginea vechii caldeire, iar platourile exterioare – curgerile de lavă din crater. Grotele Luanei, cu stalactite şi stalagmite metalice, au luat fiinţă din aglomeratele şi tufurile vulcanice din caldeira Călimanilor. Valea Neagră, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 1 km faţă de creasta principală, dovadă a puternicei eroziuni care a permis succesiunea scurgerilor de lavă, a străpuns craterul şi se prezintă ca o depresiune în care se îngrămădesc o succesiune de culmi. Între Călimani Izvor şi Călimanul Cerbului se găseşte un crater vulcanic cu diametrul de circa 1 km.
Deşi Călimanii se numără printre cei mai puţin populaţi munţi din România, ei nu sunt feriţi de ameninţarea omului: exploatările de sulf au distrus definitiv ecosistemele montane din zonă.
Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf. Pietrosul) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme ale vechilor cratere.
În urma proceselor de îngheţ – dezgheţ au apărut la baza unor versanţi adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani si-au lăsat amprenta prin forme mai puţin expressive: fenomene periglaciare, pe versantul Nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe flancul vestic al Bistriciorului.
Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile uriaşe „Pietrele Roşii” şi „12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (Nefertiti) şi Ciungetu.
Vulcanocarstul este present atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.), cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere limonotice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în Muntele Negoiul Românesc).
Izvoare necertificate ne arată că odată Călimanul a fost muntele ascuns al vechilor daci, că el adăposteşte comori ascunse ale faimosului haiduc Pintea, şi tot aici s-ar fi derulat o serie de stravechi ritualuri pe altarele de cult ale Lucaciului.
Documentele istorice arată că masivul Călimani a fost adesea marcat de o serie de lupte crâncene de frontieră între apăratorii graniţelor tripartite de atunci dintre Moldova, Bucovina şi Transilvania.
Se pare că seria acestor lupte a continuat apoi şi în perioada primului război mondial lucru arătat într-o serie de lucrări istorice.
Drept mărturie a curajului şi devotamentului de care s-a dat dovadă atunci în luptele din Călimani, există acum în Gruiu un monument funerar, prin care se omagiază spiritul de sacrificiu a unui pluton de peste 60 de soldaţi căzuţi în luptele purtate contra ocupanţilor din Transilvania. Ulterior, istoria Călimanului se completează prin acţiuni de natură anticomunistă a unor membri sau chiar a unor grupuri de rezistenţă care au sălăşuit în munte după perioada celui de al doilea război mondial.
Adaugă comentariu