Preşedintele Asociaţiei Franche-Sylvanie, Claude Mercier, organizaţie care a sărbătorit, de curând, 20 de ani de la înfiinţare, face o scurtă vizită în România pentru a fi alături de o familie de români care a pierdut pe cineva drag, dar şi pentru a-i vizita pe prietenii bistriţeni, nu puţini la număr. Domnia sa a avut amabilitatea să stea de vorbă cu noi şi să ne spună cum vede România în general şi Bistriţa în special, după 20 de ani în care a surprins realitatea românească în mai multe etape ale evoluţiei sale democratice.
„Asociaţia de prietenie româno-franceză a fost înfiinţată înaintea Franche-Sylvanie. Schimburile au început imediat după Revoluţie, însă asociaţia ARFA a fost creată 1992, iar noi ne-am înfiinţat în 1994. Am creat în Besançon o asociaţie care este încă funcţională. Asociaţia a evoluat fiindcă şi în România situaţia s-a schimbat mult din punct de vedere economic, politic. Intrarea în Europa a schimbat, de asemenea mult lucrurile. Noi am început activitatea asociaţiei noastre aducând medicamente, ajutoare alimentare, cărţi şi chiar obiecte de îmbrăcăminte, dar foarte repede ne-am dat seama că sunt mai importante decât acestea schimburile culturale, francofonia, iar noi, ne-am dat seama că trebuie să facem cunoscută România în Franţa fiindcă acolo nu se ştia mai nimic despre ea”, a spus Claude Mercier.
După numeroase vizite făcute în România, preşedintele Asociaţia Franche-Sylvanie spune că şi-a dat seama cât de mult s-a schimbat ţara noastră. „Vedem asta la fiecare pas. Dacă e să ne uităm doar la Bistriţa, vedem că oraşul aproape că s-a unit cu Livezile, străzile sunt amenajate, oraşul e luminat, sunt şi magazine, preţurile sunt cam prea prea mari, e adevărat, dar oamenii s-au schimbat şi ei. În primii ani, am constatat că românii nu vorbeau între ei. Am fost frapat de lucrul acesta, iar prietenii mei din România mi-au spus că marea schimbare pe care a adus-o Revoluţia din 1989 a fost că oamenilor le-a fost mai puţin frică să vorbească. Iar acum se vorbeşte mult, văd la televizor că toată lumea vorbeşte, oameni politici, liderii de opinie, toţi. Se pune totuşi întrebarea dacă lumea politică s-a schimbat în profunzime. Oricum, după 25 de ani, cred că putem vorbi fără teama de a greşi că astmosfera e alta”, a spus el.
Claude Mercier a adăugat că, în calitate de profesor de istorie, descoperă adevărata Europă venind în România.
„În Franţa, europenismul reprezintă un concept natural, de expansiune. Când am venit aici, în România, am descoperit că există aici o altă Europă: multe comunităţi diferite una de alta – între care există probabil tensiuni, însă care au găsit un mod de a trăi împreună. E un exemplu pentru ceea ce ar putea fi Europa, şi anume să ştim să respectăm diferenţele. În plus, România are o istorie de două-trei secole care nu e neapărat istoria Europei de Est, ci a marii Europe care se întinde până la Marea Neagră sau poate şi mai departe, cu populaţii de tot felul, cu germanii care au venit şi s-au instalat aici, dar şi cu maghiarii care au venit şi alte popoare, de diferite religii. Este rezultatul istoriei, iar pentru mine, ca francez, e o mare, e o enormă surpriză. Eu nu ştiam că aşa ceva poate să existe, deşi, iată, sunt profesor de istorie. Pentru mine, România este inima Europei„, a mai spus Claude Mercier.
Întrebat în ce direcţie se va canaliza activitatea asociaţiei pe care o conduce, Claude Mercier a spus că, după 20 de ani, şi-a dat seama că trebuie o schimbare de direcţie.
„Nu ştiu exact spre ce ne vom îndrepta. Nu mai suntem în situaţia să avem relaţii de tipul celor pe care Franţa le are cu ţările din Africa sau America de Sus. Suntem în etapa în care avem relaţii cu România ca şi cele pe care Franţa le are cu Portugalia, Germania sau Italia. Este o altă etapă în care relaţiile noastre sunt culturale. Trebuie să ne cunoaştem mai bine. Proiectul nostru în Franţa este să-i determinăm pe conaţionalii noştri să cunoască România, mai ales că în Franţa sunt un număr impresionant de români, intelectuali, dar nu numai. Ei fac parte acum din societatea franceză, iar francezii, ei înşişi, nu-şi dau seama de asta. Sunt suprinşi când le spui că un anumit om este român! Acum au venit foarte mulţi români, au emigrat, s-au căsătorit cu francezi, au copii. Ei vor să rămână români şi trebuie să fie aşa. Apoi, sunt mulţi francezi care au venit în România chiar aici, la Bistriţa. Şi ei ar trebui cumva să intre în proiectele noastre. Nu ştiu exact în ce fel, dar mă gândesc la ceva în sensul acesta. Acum suntem într-o etapă ceva mai liniştită în care ne consolidăm prietenia în primul rând”, a mai spus preşedintele Franche-Sylvanie.
Nu în ultimul rând, Claude Mercier crede că schimburile de tineri între Bistriţa şi Besançon trebuie să continue, ca şi cele la nivel oficial, respectiv să să creeze un lanţ internaţional al prieteniei între oraşele înfrăţite, relaţiile bilaterale putând fi extinse aşa încât, dacă Bistriţa este înfrăţită cu Besançon, iar Besançon la rândul lui cu un oraş din Italia, spre exemplu, să fie extins parteneriatul, ceea ce va duce la o mai bună cunoaştere a celor care locuiesc pe bătrânul continent şi la alte proiecte în folosul oamenilor.
Cristiana Sabău
Putina lume stie ca la Bistrita, functioneaza de mai bine de 20 de ani Biblioteca franceza, situata pe Pietonalul Liviu Rebreanu, deasupra Librariei „George Cosbuc”. Infiintarea acestei biblioteci la Bistrita este legata de crearea Asociatei de Prietenie Romano-Franceza (AFRA). La cateva luni dupa acel moment a luat fiinta si biblioteca franceza, din initiativa unui grup de bistriteni care a donat primele 40 de carti. De atunci si pana in prezent, pe rafturile Bibliotecii s-au adunat mai bine de 11.000 de volume.
Din pacate, aceasta biblioteca nu se bucura de prea multa vizibilitate. De aceea, poate ca ar fi momentul ca autoritatile locale impreuna cu AFRA, sa deschida la Bistrita un Centru Cultural Francez in care sa fie integrata si biblioteca franceza. Astfel, prin diversificarea activitatilor, cultura franceza ar putea fi mult mai prezenta in viata bistritenilor.