Actualitate

Adormirea Maicii Domnului sau Sf. Maria Mare, hotarul dintre vară și toamnă

Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria (Sântămaria) Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creştine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria.

Gradul înalt de cinstire acordată Maicii Domnului în cultul ortodox se vede şi din numărul mare al sărbătorilor închinate prăznuirii ei. Pe când sfinţii ceilalţi sunt, de regulă, pomeniţi o singură dată pe an, şi anume în ziua adormirii lor, Sfânta Fecioară Maria este prăznuită, în chip special, de mai multe ori în cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele veşnice, ci şi naşterea, dar şi unele minuni săvârşite prin puterea ei, după plecarea din viaţa aceasta.

În 15 august este celebrată şi Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor. 

Între cele două Marii (15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

De această sărbătoare erau/sunt legate mai multe obiceiuri populare în județul nostru.
 
Astfel, potrivit Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, în satele din zona Becleanului era obligatoriu pelerinajul la Mânăstire Nicula. Credincioșii, cu icoana Maicii Domnului în fruntea coloanei, strabăteau pe jos distanța până la mânăstire, cântând pricesne. În ajunul sărbătorii, leșenii împleteau cununi din flori, spice de grâu și frunze de nuc și le așezau la troițele de la răspântia drumurilor sau la icoanele din casă. În zona Țibleșului, acum se adunau castraveții copți și îngălbeniți, care se crăpau și se puneau la uscat, fiind considerați ca buni pentru durerile de măsele sau ”bube rele”. În tradiția populară din zona noastră se considerau ca zile ploioase, zilele din ajunul Adormirii – ”ploile Bulciului”, nume preluat de la Târgul cel Mare al Bistriței. În aceasta zi erau adunate și ultimele plante de leac – busuiocul, măghiranul, daliile. De asemenea, nu era bine să mergi înapoi, deoarece se considera că Maica Domnului se întrista. Acum bărbații schimbau pălăria cu căciula, iar cine era văzut purtând pălărie după 15 august era ironizat. Începea sezonul nunților!
 

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.