Ovidiu Creţu şi Constantin Rus, acuzaţi de tergiversarea lucrărilor la CNLR. Ce au răspuns

Tergiversarea lucrărilor de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, unde elevii învaţă în schimburi sau în alte clădiri, a fost dezbătută din nou în Consiliul Local Bistriţa după ce Silivan Crăciun a depus o plângere prealabilă,  nemulţumit că toată vara trecută nu s-a lucrat şi că nimeni nu este sancţionat pentru că nu s-au cheltuit banii alocaţi şi implicit că nimeni nu se este tras la răspundere pentru că procesul de învăţământ este în continuare perturbat.

În şedinţa Consiliului Local de marţi seara, Silivan Crăciun i-a acuzat pe doi consilieri PSD, directorul Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” şi inspectorul şcolar general Camelia Tabără, că nu au făcut tot ce le stătea în putinţă ca să îl determine pe primarul Ovidiu Creţu şi administraţia pe care acesta o conduce să accelereze lucrările la campusul CNLR şi că nu au ieşit public să ceară ca, în perioada aprilie-septembrie 2015, să se lucreze intens la campus pentru ca elevii să nu fie obligaţi să înveţe în două schimburi sau în alte locaţii.

Iată ce au răspuns cei acuzaţi:

Camelia Tabără, inspector şcolar general: „Cunosc foarte bine problema de la CNLR. La un moment dat, un domn Postăvaru care a venit de la minister ne-a spus că toate aceste clădiri trebuie dărâmate şi construite altele în loc şi că orice abordare vom avea, va fi o reparaţie pentru o anumită perioadă de timp. Când aceeaşi echipă condusă de domnul primar Creţu a primit laude pentru ce s-a făcut la CNAM, am spus că şi acolo etapa de proiectare a avut o istorie. Am spus şi noi că e absolut impresionant cum, la începutul secolului, construcţia clădirii a durat un an şi etapa de proiectare şi de reaşezare a finanţărilor de toate felurile 15 ani. Lucrurile au mers la început împreună la CNAM şi CNLR, dar s-au blocat când Rebreanu a avut probleme legate de proprietate şi putem povesti zile în şir dacă suntem de bună credinţă şi nu amestecăm alte interese politice. Pot să vă spun că am votat acest proiect (contestat de Silivan Crăciun -n.r.) şi îl susţin în faţa elevilor şi părinţilor ca fiind cea mai bună soluţie pentru ei. E din categoria în care alegi o soluţie de compromis şi nu una optimă, dar e varianta care, în timpul cel mai scurt, îi va aduce pe copii în sălile de clasă şi lucrurile se vor normaliza în CNLR. Toate celelalte sunt discuţii de an electoral 2016 care vor mai face multe valuri în peisajul bistriţean”.

Constantin Rus, director CNLR: „Am dat explicaţii referitoare la implicarea mea şi la demersurile pe care le-am făcut de-a lungul timpului, unde am ajuns, câte obstacole există şi de ce. Am făcut lucrul acesta cel puţin de două sau trei ori. Pot să vă asigur că nu am fost nicio clipă tolerant referitor la campusul CNLR cu cei care trebuie să se ocupe de aceste probleme, dar nici cu primarul Ovidiu Creţu.  În august 2014, am aflat că tot ce a rămas de la alte proiecte, bani din proiecte europene, vor fi aduşi la CNLR. Am fost încântat, fericit, sigur că totul se va încheia. Din păcate, nu a fost aşa. Mi-am cerut scuze faţă de părinţii elevilor din CNLR că acest proiect mare nu s-a realizat, dar sunt convins că se va realiza. În 2014 au venit nişte bani la care nu ne aşteptam. Clădirea ciclului primar a fost făcută tot din bugetul local. Clădirea, în 1908 a fost făcută prin prescripţie publică. Cred că e bine să alocăm bani atunci când nu avem din altă parte. Din 2007 până în 2014, nimeni nu a alocat fonduri pentru finalizarea campusului CNLR. Eu le mulţumesc primarului şi celor care au dirijat banii spre amenajarea campusului de al CNLR în aşa fel încât acela să arate şi frumos, nu numai să dea elite atât de utile în România şi în lume. M-am zbătut suficient, nu a depins de mine, nici de primarul Bistriţei faptul că astă vară nu s-a lucrat astfel încât să se cheltuiască toţi banii. Tehnicul din primărie ştie foarte bine”.

Primarul Ovidiu Creţu: „Nu voi face referire la plângerea prealabilă care este evident un act politic şi electoral. Dacă şi-ar urma cursul şi ar avea câştig de cauză nu ar face altceva decât să scoată două milioane de euro din buzunarul contribuabilului pe care îl plânge respectivul act. Aş vrea să subliniez pentru opinia publică faptul că proiectul de campus a fost făcut pe vremea Guvernului Tăriceanu şi că Primăria Bistriţa nu a avut niciun rol în comandarea şi verificarea proiectului. Toate lucrurile s-au întâmplat la nivel naţional, la Ministerul Educaţiei şi CNI. Guvernul Boc a abandonat campusurile proiectate de Guvernul Tăriceanu şi ne-am trezit că avem în braţe un proiect cu vechimea de rigoare pe care trebuie să decidem dacă îl facem sau nu. În consiliu, am decis că ne angajăm să îl realizăm noi în ani, în timp. Văzând că pe finanţările 2015-2020 este posibil să reabilităm clădirea centrală pe fonduri europene, am împărţit proiectul în două: clădire şi campus. În 2014 a apărut oportunitatea să continuăm lucrările din rezerve. Ne-am zbătut şi am făcut lobby ca acest proiect să fie prins în lista respectivă, cu toate că nu ni s-a permis să revizuim proiectul, deşi am solicitat asta de două ori la organismul de management. Aveam de ales să-l depunem aşa sau să stăm deoparte, să luăm o parte din bani sau nimic. Am decis împreună cu colegii să luăm câţi bani putem. Am început lucrul, am ajuns la o zonă în care nu se putea merge mai departe pentru că proiectul era vechi, a trebuit să-l aducem la standarde noi şi să-l revizuim. Acest lucru s-a întâmplat în vara trecută şi am ajuns în situaţia să nu îl putem finaliza, lucru pe care personal îl anticipam la semnarea contractului, dar, decât să scot 2 milioane de euro din bugetul local, am preferat să le iau. Acum vine partea finală în care vine UE şi spune că cei care s-au angajat că fac proiecte, dar nu le-au făcut, dar totuşi din bani proprii finanţează lucrările, rămân cu ce bani au primit, în caz contrar fiind obligaţi să restituie ce au primit de la UE. Ce era să facem? Să dăm banii înapoi? De unde să scoatem 2 milioane să dăm banii înapoi? E aşa de uşor? Am preferat să intrăm în consiliu, să aprobăm hotărârea respectivă (cea contestată de Silivan Crăciun -n.r.) aşa cum ni s-a cerut în mod expres că ne angajăm să finalizăm proiectul respectiv cu ce a mai rămas. Deci varianta era în 2014 de a atrage 2 milioane de euro sau de a renunţa la ei. Dacă aţi fi primar, ce aţi alege, să renunţaţi? Să plătească bistriţeanul taxe şi să luăm de acolo? Aceasta e filosofia de atragere de fonduri? Nu! Eu spun că am procedat corect. Faptul că s-au realizat lucrări de 2 milioane de euro şi nu de 2,5 e un minus care se regăseşte în şantier, dar, per ansamblu, modul în care a fost gestionat proiectul respectiv eu spun că este în regulă. Dacă vreţi să căutăm vinovaţii, trebuie să ne întoarcem la licitaţia din 2006 de la Minister şi să vedem cine, ce temă de proiectare a comandat, ce caiet de sarcini şi cum a recepţionat proiectul respectiv”.

Primarul a admis că elevii de la CNLR şi profesorii au parte de disconfort: „Indiferent dacă CL aproba sau nu hotărârea respectivă, elevii trebuiau duşi în altă parte fiindcă nu puteau să mai înveţe acolo. Şcolile respective erau în lucru. Va veni o perioadă şi mai dificilă. Vom termina, la vară, aceste lucrări, dar va intra în lucru, probabil, clădirea mare. Ce-o să spunem atunci? Toată trebuie evacuată. Nu o facem fiindcă elevii au nevoie de confort? Nu! Aşa cum s-a întâmplat la CNAM şi la alte şcoli, elevii trebuie duşi în altă parte. Vom avea o problemă deosebită fiindcă, dacă lucrurile merg bine, vor fi cel puţin patru şcoli din oraş vor fi în reparaţii, deci evacuate, şi atunci trebuie să găsim posibilitatea ca elevii să înveţe în două sau trei schimburi. Nu ştiu care va fi situaţia. Vom găsi atunci soluţii, dar, în orice caz, nu putem spune că nu reabilităm Gimnazială 4 pentru că elevii trebuie să aibă confort. Tocmai ca să aibă confort le reabilităm”.

Consiliul Local a respins apoi (7 voturi și patru abțineri) plângerea prealabilă cu nr. 2014/11.01.2016 depusă de Silivan Crăciun prin care se solicita revocarea Hotărârii nr. 168/10.12.2015 pentru aprobarea includerii în lista de investiţii pe 2016 a proiectelor cu finanţare europeană care se finalizează la 30 iunie 2016.