Aceştia sunt oamenii care vor să aibă grijă de copii orfani. Care sunt motivaţiile lor

Ana Pop – 39 de ani, Zagra: „Vrem să avem grijă de un copil, să stăm acasă, să nu mai avem de mers în alte părţi. Eu am avut copii la 19 ani. Ai noştri sunt mari. Avem trei copii. Fata-i căsătorită, feciorul e la liceu. Avem un loc de muncă. Lucrez de peste 9 ani la brutărie, în comună acolo, dar renunţ. Mie îmi place să îngrijesc un copil, mi-ar plăcea să-l ajut, să fac şi o pomană. Avem o vecină care are şi ea un copil luat în plasament şi vrem şi noi. Nu neapărat pentru bani vrem să luăm. Avem din ce trăi, avem şi căsi, de toate. Nu vrem un copil mic, unul mai mărişor să mă descurc cu el”.

Vasile Pop – 44 de ani, soţul doamnei Ana: „Am răbdare cu copiii, că am avut deja cu trei. Vreau să fim asistenţi maternali ca să facem o favoare unui copil uitat de lume. Eu cred că un copil trebuie să aibă o copilărie frumoasă, ceea ce noi putem să-i oferim. Eu am avut un loc de muncă, acum mă ocup cu agricultura. Mi-ar prinde bine un ajutor şi aş vrea să fac şi o binefacere”.

Lucreţia Gavriloaie – 43 de ani, Rebra: „Eu vreau să fiu asistent maternal pentru ca să fiu angajată. Acasă mai am patru copii şi m-ar interesa să mi se ştie vechimea, să am pensie. În plus, aş vrea să mai am un copil ca să fie alături de ai mei. Îmi ajung patru, dar mi-ar trebui încă unul ca să am carte de muncă. Am o vârstă, timpul trece, iar eu nu am fost angajată niciodată. Nu ştiu ce salariu vom primi. De-asta am venit ca să aflu. Avem şi condiţii, casă, tot ce ne trebuie. Eu cred că aceşti copii fără părinţi au nevoie de un ajutor, să simtă şi ei că au familie. La noi în casă e aşteptat cu mult drag. Am două fetiţe mai mici care aşteaptă încă unul cu care să se joace”.

Maria Moldovan – 48 de ani, Bistriţa: „Eu iubesc foarte mult copiii, iar când îi văd la televizor cum îi aruncă, eu plâng încontinuu. Eu mai am o fetiţă în plasament şi ştiu cum e. Dacă-i iubeşti, faci orice pentru ei, nu faci diferenţa că sunt ai tăi sau nu sunt. Eu mi-aş dori să iau încă o fetiţă fiindcă avem multe lucruri rămase de la ea. Copiii au nevoie de iubire, de afecţiune de părinţi”.

Petruţa Arman – 32 de ani, Slătiniţa: „Eu mai am două fetiţe acasă, ale mele. Fetiţa cea mică îşi mai doreşte o surioară, eu nu mai vreau să fac copii şi m-am gândit să iau un copil în plasament. Eu cred că aceşti copii au nevoie de ajutor, de o familie, de mult sprijin. Am discutat în familie şi fetiţele noastre chiar doresc un nou membru”.

Ludovica Pop – 50 de ani, Cociu: „Eu vreau să iau un copil fiindcă ai mei sunt mari, căsătoriţi. Sunt numai eu cu soţul şi să ne mai ocupăm timpul cu ceva. Băiatul e dus din ţară, fata e la casa ei şi am zis că acum avem mai multă rădbare”.

Flaviu Bercea- şef serviciu DGASPC: „Un asistent maternal trebuie să aibă între 25 şi 50 de ani, nu trebuie să aibă probleme medicale, să nu aibă probleme de cazier, să ofere un spaţiu confortabil copiilor plasaţi, să aibă minimum zece clase şi cam atât pentru început. Apoi vom face o evaluare complexă, iar după ce îşi face un dosar, parcurge şi perioada de curs, intrăm în Comisia de Porotecţie a Copilului şi propunem eventuala atestare a persoanei ca asistent maternal. După ce persoana este atestată, ea poate fi angajată odată cu luarea primului copil în plasament. Când luăm o decizie legată de acceptarea unei persoane în sistem contează foarte mult condiţiile pe care familia le poate oferi atât din punct de vedere material, cât şi relaţional, dar ne interesează şi ce experienţă are persoana, cu propriii copii, cu alţii. Totul contează, ca şi disponibilitatea persoanei la efort, la muncă cu copiii pe care o observăm. E important istoricul unui om fiindcă nu putem educa oamenii în cadrul unui curs. La prima vedere, sunt foarte multe persoane care par potrivite să fie asistenţi maternali, noi însă le putem ajuta să fie cu adevărat un sprijin pentru aceşti copii „.

Crina Andreica – director adjunct DGASPC: „În Bistriţa-Năsăud, avem un număr de 144 de posturi de asistenţi maternali, în organigramă fiind 200 de posturi. Unii dintre cei angajaţi deja vor pleca în pensie, iar în locul lor vom angaja alţii. Anul acesta vor fi şase posturi. Pe lângă alocaţia de palsament, un asistent maternal are salariul minim pe economie, iar dacă copilul dat în palsament are un anume grad de handicap, atunci i se acordă şi un spor. În asistenţă maternală, ajung copii abandonaţi în spital, de la zero la trei ani pentru că, de la 3 la 26 de ani, ajung în centre de plasament. Deocamdată nu sunt copii abandonaţi în spital. Cei şase asistenţi maternali vor intra într-un program de pregătire şi dacă va fi nevoie de ei vor fi angajaţi şi vor avea şi un copil sau mai mulţi în palasament”.