L-am cunoscut pe domnul profesor Emil Gocan în urmă cu aproape două decenii. Era dirigintele unei clase de fotbalişti la care eu predam română. La vremea aceea, dânsul se amuza teribil când mă vedea supărată că fotbaliştii lui nu învăţau mare lucru la disciplina pe care o predam. Ca să-mi treacă necazul, mă invita adesea la meciuri să-i văd pe copii cât de bine joacă şi mă sfătuia să încerc să-i înţeleg când vin de la antrenamente şi mai aţipesc în bănci după ce au alergat câte două ore pregătindu-se pentru nu ştiu ce meci. Cu o glumă, cu un sfat prietenesc se străduia să-mi arate că ameninţările cu corigenţa sau cu repetenţia nu ajută la nimic.
Nu l-am mai întâlnit în ultimii ani, dar am rămas cu imaginea unui om care mereu găsea câte o vorbă bună pe care să ţi-o spună, o glumă la care să zâmbeşti. Vestea morţii sale m-a întristat atât pe mine, cât şi pe toţi foştii şi actualii profesori ai Liceului cu Program Sportiv Bistriţa. În numele colegilor din şcoală m-a rugat să transmit un mesaj de condoleanţe directorul adjunct Mariana Mihăştean, însă eu simt nevoia să mă alătur lor, dar şi foştilor elevi ai domnului Gocan care, întâmplător, au fost şi elevii mei, şi care sunt convinsă că ar dori să transmit şi din partea lor un gând de adio. Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule profesor, şi să-i mângâie pe cei apropiaţi şi întristaţi!
Emil Gocan s-a născut pe 26 februarie 1946 la Berind, judeţul Cluj. A debutat la echipa Dermata Cluj, Divizia C, apoi a jucat la ”Clujana” în Divizia B. Din 1967, a jucat la CFR Cluj cu care a ajuns în Divizia A. La Gloria Bistriţa a venit în 1970 şi a jucat până în 1974, când a devenit antrenor, mai întâi la juniorii Gloriei, apoi la Hârtia Prundu Bârgăului, Silvicultorul Maieru, Hebe Sîngeorz-Băi şi Constructorul Bistriţa. A fost profesor la catedra de fotbal a Liceului cu Program Sportiv Bistriţa.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu