Află cine e educatoarea care face dantela reginelor

Dantela în tehnică frivolite a ajuns la noi din zona Flandrei, prin saşii care au colonizat sud-estul Ardealului. La sfârşitul secolului XIX-începutul secolului XX, acest meşteşug era specific preorăşenesc, însăşi Regina Maria a României îndeletnicindu-se cu aşa ceva. Ca şi tehnică de execuţie face parte din categoria dantelelor de lux, a dantelelor de Bruges. Multă vreme a fost marginalizată în comparaţie cu dantela lucrată în ciocănele, pentru că este puţin mai aspră ca aceea. În afară de asta, dantela în tehnică frivolite se realizează mai mult prin jocuri de cercuri şi arcuri de cerc, pe când cea în ciocănele are o arie de exprimare mult mai bogată. În funcţie de desimea nodurilor se pot realiza lumini şi umbre, portrete, păsări, peisaje.

Doamna Rodica, de unde ştiţi să lucraţi în tehnica frivolite?

Am învăţat să fac dantelă frivolite de la mama mea. Ea a fost orfană de mică şi, la orfelinat, a învăţat să facă această dantelă cu care reginele şi prinţesele îşi decorau rochiile. Când am fost mică am lucrat şi eu, iar acum, la bătrâneţe m-am apucat din nou.

Cum se lucrează?

Cu o suveică. Mama îi spunea navetă fiindcă face naveta. E o dantelă foarte fină. Numai din noduri e făcută, cu suveica şi cu un singur ac dacă eventual am nevoie de ajutor. Nu se destramă. Dacă se rupe puţin, acolo rămâne, dar nu se destramă. E foarte rezistentă şi foarte fină.

Pe ce aplicaţi această dantelă?

La început se făceau feţe de masă, mileuri, garnituri. Acum, eu am făcut o ie, costum naţional, poşete, brăţări, agrafe, tablouri chiar, cordeluţe, cravată, guleraşe pentru rochii. M-am adaptat vremurilor fiindcă nu se mai poartă mileurile şi feţele de masă. Am făcut ce se poartă.

Lumea apreciază munca dumneavoastră? Reuşiţi să le vindeţi?

De apreciat sunt foarte apreciate, dar, de vândut, mai puţin, fiindcă aşa sunt vremurile, dar am mai vândut totuşi brăţări, coliere, genţi şi agrafe, broşe, lucruri mărunte.

Cât costă?

Cele mai mărunte lucruri le vând cu trei lei, broşele cu 10 lei, genţile cu 50, ia cu 50, cordonul 20. Mai vând cu un milion o pânzătură. Ca să fac o ie, de exemplu, am nevoie de trei-patru zile, nu de dimineaţa până seara, aşa, printre lucruri.

Văd că folosiţi mai mult aţă albă, neagră, roşie. E pentru că acestea vă plac sau doar pe acestea le găsiţi?

Sunt şi culorile care îmi plac şi cam aceasta e aţa pe care o găsesc. Am un magazin anume de unde cumpăr. Am văzut şi că aşa se cere mai mult şi m-am axat pe aceste culori.

Cred că faceţi din pasiune ce faceţi, dar aţi recomanda unui tânăr să înceapă o afacere în domeniu?

Da. Pentru mine e un hobby, dar am două fete care ştiu să lucreze, una chiar munceşte, dar oricine vrea să înveţe de la mine, eu cu toată plăcerea îi arăt.

Se pune preţ la noi pe munca aceasta?

Nu prea. Eu mă uit pe internet şi am văzut un polonez care avea chiar săli de clasă unde învăţa femei de vârsta mea cum să lucreze această dantelă. La noi, nu prea. Tineretul de azi nu lucrează lucru de mână.

Dumneavoastră de la ce vârstă v-aţi apucat de această mică afacere?

Nu am un an de când am început treaba aceasta. Am găsit pe internet o doamnă din Braşov care scria că numai ea, din toată ţara, face aşa ceva  şi am vrut să arăt că şi la noi există. Am început la 61 de ani. După ce am intrat în pensie am lucrat mult goblen, dar m-am lăsat de el şi am început cu frivolite. Îmi place atât de mult încât, într-o zi de sărbătoare, în care nu iau naveta în mână să lucrez parcă mă trec fiorii. Am mare nevoie să lucrez. Mă relaxez foarte tare. Îmi imaginez cât de frumoase ar putea fi rochiile cu această dantelă. Mă uit des pe internet să văd modele noi şi apoi nu pot dormi toată noaptea gândindu-mă ce modele noi să fac.

Aveţi pagină pe internet?

Nu mă prea pricep. Ştiu doar să intru, să-mi salvez modele. O fată mi-a făcut pagină de facebook unde tot ea îmi pune fotografii. Am 57 de prieteni, mai mulţi din localitate.

Interviu realizat de Cristiana Sabău