Mi-e greu să scriu despre lucruri care vorbesc de la sine, iar fotografiile, dacă nu vorbesc, atunci sunt poze. M-a impresionat expoziția celor de la Axxa, vernisată marți seara, și denumită frumos „O mie de fețe ale tinereții”. În primul rând, mi-a plăcut numele. Nu vă așteptați să găsiți o mie de fotografii sau o mie de chipuri. E mai degrabă un simbol, precum e povestea celor o mie și una de nopți.
Mi-e greu să scriu despre fotografii, dar nu mi-a fost greu să discut cu ei.
Nandi Jîrghiuță: „Tinerețea pentru mine e frumoasă, deșteaptă, plină de viață, agitată. Așa am încercat să o și surprind. Unele cadre, cu bicicliștii care sar sunt ale mele. Am surprins copii, tineri. Sunt copii care exprimă bucuria, tristețea, îngândurarea de moment….Bicicleta e simbolul tinereții mele. Orice copil de pe lumea asta are o bicicletă, băieții mai ales, iar acest obiect reprezintă un centru al universului său. Este motivul pentru care am insistat pe fotografiile cu bicicliști. De altfel, sunt și spectaculoși cei pe care i-am fotografiat. Copiii în general nu sunt triști. Le trebuie puține lucruri să fie fericiți. Dacă sunt triști înseamnă că acele puține motive de care au nevoie să fie veseli le lipsesc la momentul respectiv, dar pe de altă parte sunt destul de ușor de înveselit”.
Toni Pal: „Fiind planificată pentru luna iunie, am încercat să facem un manifest pașnic și să aducem aminte că 1 Iunie a fost ziua fiecăruia dintre subiecții fotografiilor noastre. Am făcut multe cadre. Ne-ar fi fost ușor să dăm expoziției o tentă socială, dar am vrut să scoatem în evidență pasiunea și atunci i-am găsit pe băieții bicicliști, niște copii foarte talentați și perseverenți. Nu-i cunoșteam. Până acum am trecut pe lângă ei de sute de ori, dar acum am stat printre ei și am văzut cât entuziasm și câtă pasiune pun. Pasiunea aceasta e evidentă. Am surprins și copii triști fiindcă e și ziua lor. Sunt două fotografii făcute în Crainimăt. Îmi amintesc că am fost acolo într-o duminică. Cei care văd fotografiile aș vrea să-și aducă aminte că e și ziua lor. (În opresc pe Toni Pal ca să vorbim despre câțiva copii care par gata de luptă). Așa este. Ne-au văzut și au luat mina asta fioroasă, dar a fost o chestiune de moment. Cel din față voia să ne intimideze. Postura e teatrală, dar nouă ne place cum arată. Sunt copii reali, nu a fost nimic regizat. I-am surprins acolo, în mediul lor. Proiectul acesta e început de doi ani, dar vrem să vedem ce se întâmplă la vernisaj, apoi vineri vrem să expunem o sută de fotografii la skatepark și la anul să cooptăm un parter ca să completăm expoziția cu sunet”.
Robert Kovacs: „Fotografiile mele aproape toate sunt alb-negru și au un iz de rebel în ele. Am încercat să le fac alb-negru ca să pară fotografii vechi, dar să se vadă și modernismul zilei de azi. De exemplu, acest băiat are la gât un pandativ și fumează. Ceilalți băieți în contra lumină cu toate bicicletele adunate grămadă ca și cum ar fi picat acolo. Am o fotografie cu un băiat care stă într-o roabă în târgul din Jelna. Era adus de bunicul lui. Aștept de foarte multe ori minute în șir ca fața omului fotografiat să exprime ceva, să nu fie doar o fotografie de buletin, una monotonă. Tinerețea copiilor de azi înseamnă foarte multă aventură din ce am văzut. Când eram eu tânăr era mult mai monoton. Fotografiile mele sunt vesele. Nu am niciun tânăr supărat, ai mei toți sunt veseli și rebeli”.
Mihai Filipoaia: „Tinerețea de acum e total diferită de cea pe care am trăit-o eu. Mult mai activă, cu mult mai multe posibilități și multe aspecte care dor aș putea spune. Am făcut o fotografie unui copil care primise două banane de la unul dintre colegi, un copil din Sălcuța. Nu am să pot uita privirea acelui copil care exprima mirarea, se întreba parcă dacă erau pentru el. Nu-i venea să creadă că le-a primit. Nu vreau să descriu ce am văzut acolo. Vreau să spun că am fost profund mișcat de acel cadru. Acest gen de fotografie nu-l poți regiza. Ca să surprinzi un zâmbet, o mirare, e aproape imposibil să regizezi. Niciodată un sentiment de pe fața subiectului respectiv nu va fi autentic dacă e regizat”.
Diana Ivan: „Fotografiile mele sunt vesele. Am urmărit o fetiță care mânca înghețată câteva minute în șir până am dat peste un cadru mai bun. Am făcut poza alb-negru fiindcă mi s-a părut că arată mult mai bine, că părul iese în evidență. Când fotografiez, eu caut expresivitate. Tinerii sunt expresivi. Ochii fac totul, eu așa cred. În ochi și-n privire văd tot”.
Expoziția poate fi vizitată la Art Galeria de pe strada Liviu Rebreanu.
Adaugă comentariu