Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bistriţa-Năsăud are de recuperat de la fermierii din judeţ circa 33 de milioane de lei, bani pe care aceştia i-au încasat necuvenit. Cei mai mulţi au ajuns în situaţia să dea subvenţiile înapoi fiindcă s-au angajat să facă agricultură ecologică cu gândul la câştiguri mari, dar s-au văzut obligaţi să renunţe fiindcă nu a fost aşa de simplu precum au creut la prima vedere.
„Sunt fermieri care nu respectă criteriile stabilite, angajamentele pe care le semnează cu APIA, de agromedie, de agricultură ecologică. La ora actuală, avem 14.714 de debite neîncasate cu 32,8 milioane de lei din 2017 şi 55 de debite din 2018 cu 68.000 de lei. Mulţi fermieri care au intrat în debit sunt mici, cei care s-au angajat să facă agricultură ecologică. Ei erau obligaţi să aibă un contract cu un organism de inspecţie şi certificare, să le dea un certificat din care să rezulte că era verificată ferma, că se face agricultură ecologică sau conversie spre agricultură ecologică. Suma ce le-a fost cerută pentru aceste verificări şi certificări era egală cu cea pe care o primeau de la APIA drept subvenţie şi atunci mulţi au renunţat după una n sau doi. Pentru banii pe care au apucat să îi încaseze au devenit debitori. Au fost obligaţi să restituie sumele respective”, a spus şeful APIA Bistriţa-Năsăud, Emil Scurtu.
De la o parte dintre datornici, instituţia recuperează banii prin compensare. „Ceea ce nu se poate recupera se trimite la ANAF pentru executare silită. Unii şi-au înstrăinat pământul, nu au mai depus cerere şi, neavând împotriva cui să ne îndreptăm să recuperăm banii, trimitem la ANAF. Cu mulţi am fost în instanţă. Unele procese le-am câştigat noi, pe altele dânşii”, a menţionat Scurtu.
În ce priveşte localnicii din Ardan care s-au asociat să practice agricultură ecologică, Emil Scurtu a spus că aceştia nu se numără printre cei care au renunţat, dar au avut alte probleme.
„Cei din Ardan au avut contract cu un organism de inspecţie şi certificare căruia, la un moment dat, i-a fost ridicată autorizaţia de către Ministerul Agriculturii. Ei erau obligaţi să depună în fiecare an mastercertificatul. În anul în care acea firmă care făcea inspecţia şi-a pierdut autorizaţia de la MInisterul Agriculturii nu au putut face verificarea şi să emită mastercertificatul, iar fermierii nu au cerut la alt organism să facă această verificare. În instanţă, majoritatea au câştigat pe această temă. Au spus că au făcut în continuare agricultură ecologică chiar dacă nu au avut documente de la organism de inspecţie şi verificare. Asta a fost situaţia cu Ardan. Din punctul meu de vedere, APIA nu era vinovată în această situaţie. Organismul cu care aveau contract trebuia să le spună că nu mai are acreditare. Sigur că fermierii s-au îndreptat împotriva noastră, nu a organismului de certificare, instanţa a dat câştig de cauză şi oamenii şi-au primit drepturile băneşti”, a spus Emil Scurtu.
Şeful APIA nu a dorit să comenteze afirmaţia potrivit căreia agricultura ecologică a fost un eşec la nivel judeţean. „Nu pot spune asta. Pot să vă spun că, la fermele mici, suma pe care o primeau pentru conversie în agricultura ecologică şi agricultura ecologică acoperea sau nu acoperea 100% ce dădea la organismul de inspecţie. Nu era rentabil. Şi atunci fermierul a renunţat, mai ales că aveau de făcut o grămadă de drumuri pe la Cluj sau pe unde mai erau aceste organisme de inspecţie şi certificare”.
Ca urmare, în afară de locuitorii satului Ardan şi de câţiva fermieri din alte zone, nimeni nu mai face agricultură ecologică în judeţ, susţinută cu bani de APIA.
Ce fel de susţinere, de încurajare a fermierilor mai este, dacă suma acordată ca subvenţie, după cele relatate de către dl.director Scurtu Emil, uneori nici nu acoperă cheltuielile făcute pentru certificarea ca ecologică, ferma şi produsele obţinute în urma activităţii desfăşurate în acest sens. Se ştie din start că, înfiinţarea şi operarea în domeniul ecologic, presupune cheltuieli mai mari şi riscuri la desfacerea produselor, aşa că, dacă se doreşte dezvoltarea acestui sector agricol, statul ar trebui să sprijine prin diferite mijloace strădaniile fermierilor care optează să lucreze în astfel de condiţii. Un mijloc de acest fel, ar putea fi constituirea unor organisme de acest fel, cât mai aproape de fermele din zonă, iar activitatea să se presteze, dacă nu gratuit, măcar cu o sumă minimă, care ar putea fi recuperată în urma dezvoltării unui sector agricol sănătos. Dar să lăsăm specialiştilor găsirea unor soluţii adecvate, deoarece aceia sunt plătiţi pentru aşa ceva, nu să se plimbe pe meleagurile ţării să-şi demonstreze preocuparea şi competenţa prin enunţarea unor „ţeluri măreţe” în legătură cu oaia, purceaua şi tomatele autohtone, care au devenit doar nişte sloganuri, fără nici un rezultat palpabil.
Asa e in România ‘(unde-s doi puterea creste ,) la noi niciodată petru că nu vom fi uniți niciodată pentu a se face dreptate ne bucurăm uni de necazul altuia si ne mâncăm de vi .Trăim într-o țară frumoasă dar condusă foarte prost .Din această cauză vom suferi până la infinit ,că nu vrem să ne trezim.Dormiți Români că somnu e pe gratis deocamdată.
in Romania produsele ecologice cela mai bune sunt cele care au hartii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!