Fotograful vieții sălbatice din Munții Rodnei, Alex Varga: E senzațional să fii singur pe munte, treci într-o zonă mistică (INTERVIU)

Trăiește la poalele Munților Rodnei, de la fereastră vede Vârful Ineu, e îndrăgostit de natura sălbatică și vrea ca oamenii să se bucure de tot ce are ea de oferit, însă discret, fără să o deranjeze. Alex Varga, fotograful de Wild Life, ne-a spus care este fotografia supremă pentru care încă mai străbate munții pe zeci de kilometri și ce anume nu ar face în ruptul capului pentru ca să obțină o imagine.

Domnule Alex Varga, de unde pasiunea dumneavoastră pentru fotografie?

Pasiunea mea pentru fotografie vine dintr-o tradiție de familie. Bunicul meu a făcut fotografie, tatăl meu de asemenea, eu am început prin clasa a IV-a, iar prin clasa a VI-a chiar făceam bani din această activitate și se întâmpla înainte de 1989. Am făcut mult timp fotografie, dar pentru bani. Cumva asta m-a făcut să mă ocup doar de un anumit tip de fotografie și doar într-un anumit fel. În 2008, am renunțat total la fotografia și filmările de eveniment, iar după ce am renunțat, am început să fac fotografie cu adevărat. Mi-am permis să fac fotografie așa cum mi-o doresc.

Ce înseamnă fotografie așa cum mi-o doresc?

Cea care nu se face pentru bani, aceasta e fotografia adevărată. Nu mă gândesc să fac o sută de fotografii ca să încasez 1000 de lei. Munceam într-un alt domeniu și atunci mi-am permis să fac fotografie doar de dragul de a o face. Acesta este scopul principal, iar scopul secundar, dar care în ultima vreme a devenit principal, e promovarea zonei în care trăiesc. Eu iubesc foarte mult Munții Rodnei și am încercat, prin ceea ce fac, să le arăt oamenilor că avem și noi locruri frumoase, că nu e nevoie să mergi în Elveția, în Austria sau în Italia să vezi munții de acolo, care, firește, au și ei frumusețea lor. E suficient să vii în Munții Rodnei ca să găsești locuri senzaționale, extraordinare. Asta încerc să surprind în fotografia mea: frumosul și încerc să o fac fără să modific fotografiile la nivel de concept. Fotografiile mele au corecții de lumină, culoare și contrast. Eu nu folosesc filtre de lumină, nu folosesc artificii din Photoshop. M-am dus în zona în care pot să asemui procesul de editare a fotografiei digitale cu procesul de developare a fotografiei pe film. Acolo nu puteai importa de la nu știu ce fotograf cerul senin din spate și atunci eu încerc să arăt realitatea așa cum e ea, fără să o alterez într-un mod foarte violent.

Pentru ca să obțineți aceste fotografii am văzut că fie petreceți nopțile pe munte, fie vă treziți foarte de dimineață.

Da, e o pasiune împletită cu dorința de a promova zona și de a arăta oamenilor ce avem. Când există pasiune, detaliile acestea sunt minore. Pentru mine, să dorm pe munte e senzațional. În general, turele mele de munte sunt de unul singur. În zona aceasta a fotografiei Wild Life, unul e prea puțin, dar doi sunt prea mulți. De obicei merg singur, nu aleg trasee obișnuite, mă întâlnesc destul de rar cu turiști. Îmi asum niște riscuri, dar nu mi-e frică, nici măcar de urs. Am întâlnit ursul în câteva ipostaze destul de apropae, dar a fugit de mine. La cel mai mic sunet al declanșatorului, ursul a plecat ca din pușcă. Am studiat comportamentul acestor animale și știu că ești ghinionist când te nimerești între ursoaică și puii ei sau atunci când ursul are un animal doborât și e în poziția de a se hrăni. În ce privește viperele nu mi-e frică nici de ele. Sunt destul de atent, am avut ocazia să văd chiar și 10 odată, am plecat frumos de acolo. În general, animalele sălbatice, dacă nu le deranjezi, te lasă în pace sau fug de tine. Lucrurile sunt simple. E absolut senzațional să fii singur pe munte. În acel moment aproape că treci într-o zonă mistică fiindcă începi să rezonezi cu natura, vezi cerul senin sau norii deasupra ta, furtuna. E o senzație greu de descris în cuvinte. Eu le doresc celor care vor să afle să încerce pe propria piele și nu să mă întrebe pe mine.

Cu echipamentul adecvat și cu o minimă pregătire înainte să exploreze muntele, desigur.

Da, nu recomand oamenilor să meargă pe munte în sandale, șlapi sau adidas sau fără pelerină de ploaie. În ultima vreme, schimbările climatice sunt drastice astfel încât acum sunt 35 de grade, iar în următoarele minute poate veni furtuna să dea cu tine de pământ. Trebuie să ai minim de pregătire, un minim echipament care presupune bocancul, obligatoriu, o pelerină de ploaie. Restul echipamentului e mai puțin important. Vizavi de pregătire, Munții Rodnei, cel puțin, nu sunt foarte dificili în comparație cu alte masive. Sunt relativ accesibili oamenilor obișnuiți care vor să vadă ceva frumos fără să-și riște viața sau să facă pregătiri intense înainte de asta.

Spuneți-mi care este specia pe care dumneavostră căutați să o fotografiați în Munții Rodnei.

Sunt mai multe, dar eu sunt extrem de interesat de capra neagră. Am reușit în ani de zile de când fac asta să mă apropii la 4 metri de cioporul de capre negre. Deși poate va părea ciudat ce spun, am senzația că au început să mă accepte în preajma lor, adică nu par a fi foarte deranjate. Cred că, în timp, s-au obișnuit atât cu mirosul, cât și cu comportamentul și au început să mă accepte în preajma lor. Din această cauză reușesc să fac unele fotografii care altora li se par duse la extrem. Pentru mine e relativ simplu, dar asta presupune să faci 100 de metri târâș prin iarbă fără să știi ce e în ea. Mă mai interesează marmota, o ființă drăgălașă, superbă, cu un comportament senzațional, urmează ursul. De 5 ani încerc să fotografiez lup, dar nu am avut șansa asta. Am făcut zeci de km prin zăpadă, dar nu am reușit. Fotografia cu lupul e fotografia supremă pentru un fotograf de Wild Life, dar nu cea de la un kilometru, ci de aproape, care nu prea există. În România avem puține fotografii. Cei care au făcut acel faimos documentar cu România sălbatică nu au filmat în România, ci în Austria. De-asta spun că e greu. Pentru mine, fotografia supremă ar fi cea de aproape la lup.

Ați fotografiat și cocoșul de mesteacăn din câte știu.

Da, mai puțin, pentru că există în momentul de față – iar unii se vor supăra că spun asta – fenomenul ca unii să-și ia prietenii și să meargă să fotografieze cocoșul de mesteacăn care are zone stabilite ancestral în memoria lui și acolo își face roata. Nu le schimbă. Înțeleg să te duci o dată sau de două ori să fotografiezi fără să deranjezi, dar să te duci de trei ori într-o săptămână cu 4-10 oameni, deja devine deranjant. Eu mă feresc să fac chestia asta. E de ajuns că alții o fac și o duc la extrem. Nu știu ce poate face bietul cocoș în momentul în care tu îl deranjezi zi de zi în perioada lui de împerechere. E plină lumea de fotografii mai bune decât ale mele cu cocoș de mesteacăn, făcute în mijlocul roții.

Înțeleg că prioritar pentru dumneavoastră este să respectați natura și viața.

Da, în primul rând, fotografiile mele se bazează pe a nu deranja animalul. Nu voi face fotografii la vreo hrănitoare, indiferent ce animal este acolo. Eu urăsc aceste fotografii în care dai hrană animalului ca să-l poți fotografia. Niciodată nu o să deranjez animalul. Dacă mă pot apropia de capra neagră până la 4 metri, o fac dacă nu o deranjez. Ciopoarele stau liniștite, mănâncă, se joacă. Eu nu deranjez natura. Sunt atât de mulți oameni care nu o știu respecta încât nu e nevoie de unul în plus ca să obțină niște fotografii cu care să facă ce? Nu particip la concursuri, nu merg în altă parte. Eu public fotografiile, le poate lua oricine. Le promovez pe pagina mea și pe La pas prin Munții Rodnei unde am început să fac promovare inclusiv pentru cazare în Munții Rodnei. Încerc să dezvolt lucrurile pas cu pas.

Vă doriți să vină mai mulți oameni în zonă?

Sunt victima propriului meu succes. Postez fotografii cu muntele, cu rhododrendronul, și m-am întâlnit cu sute de oameni pe Vârful Ineu, ceea ce, pentru mine, e un dezastru. În acel moment, fotofrafiile mele de Wild Life nu mai există. Pe de altă parte, îmi doresc să vină turiști fiindcă doar așa se va putea dezvolta zona Munților Rodnei, dar printr-un turism făcut corect, nu unul de turmă. Nu-mi doresc să se întâmple în zona Munților Rodnei ce s-a întâmplat la Colibița care s-a promovat extrem de mult sintagma ”marea de la munte”. Au năvălit extrem de mulți oameni care nu au găsit nimic. De aceea, nu merg spre promovarea agresivă a zonei pentru că nu putem oferi unui număr foarte mare de oameni condițiile să facă turism de calitate în Munții Rodnei și atunci trebuie să o luăm pas cu pas. Pe măsură ce numărul de turiști crește, apar și unități de cazare, servicii noi. Cred că aceasta este calea sănătoasă.

Ce ne puteți spune despre rhododrendron? A început să înflorească?

Da. E greu de spun care va fi evoluția lui pentru că înflorirea e întârziată cu aproximativ trei săptămâni. S-ar putea să avem parte de o explozie de rhododrendron cum a fost în 2014 sau nu. A început să înflorească. Timpul pe munte e diferit de cel de aici. E încă frig, multă zăpadă în zona lacurilor Lala. Teoretic, cel puțin o lună poate fi admirat rododendronul dacă are o înflorire treptată. Din păcate, presupun că se va întâmpla același lucru ca și cu poiana narciselor. Va înflori foarte repede tot și maxim trei săptămâni va dura. Și narcisele au înflorit mai târziu cu o lună și am avut o explozie. Nu mi s-a întâmplat în ultimii 10 ani să văd poiana narciselor înflorită egal de sus până jos. De obicei, înfloresc pe etaje, fiind o diferență mare de altitudine. Se datorează frigului pe care l-am avut. Încălzirea globală este de fapt o răcire cât se poate de evidentă, iar noi am avut frig. Eu locuiesc între Rodna și Valea Vinului, văd Ineul de pe geam. Față de Rodna, la mine e mai frig cu 3 grade față de Rodna care e la 4 km distanță. Pe munte, diferența de temperatură e și mai mare. Faptul că au înflorit narcisele atât de târziu mi-a dat ocazia să observ un lucru pe care nici măcar nu l-am bănuit: poiana plină de brândușe. Ele apăreau în partea de sus unde era un brâu de zăpadă. Anul acesta, a fost prima dată când au acoperit poiana în totalitate. Deci e senzațional.

Ce mai pot vedea oamenii vara aceasta în Munții Rodnei?

În primul rând rhododendronul, o atracție sezonieră foarte puternică, dar Munții Rodnei sunt superbi tot anul. Merită văzute lacurile Lala Mare și Mic. Sunt niște munți ușor abordabili. Un copil de 8 ani poate urca pe Vârful Ineu fără niciun fel de emoție. Ai șansa să vezi capră neagră, ursoaică cu doi pui, la distanță de un kilometru și ceva în linie dreaptă, marmotă, cerb, căprioară, sunt multe de văzut. Merită să urci pe Vârful Ineu, nicio secundă nu seamănă cu alta acolo.