”În România există un număr uriaş de locuinţe neocupate, libere, însă foarte mulţi români nu au locuinţe şi stau cu părinţii. În Bistriţa există o locuinţă la două persoane, iar la Primăria Bistriţa sunt înregistrate peste două mii de cereri pentru locuinţe. Paradoxal, dar adevărat”, a scris Alin Seserman pe Facebook.
Prim-vicepreşedintele PDL Bistriţa crede că legislaţia ar trebui modificată. ”Cred că Guvernul trebuie să adapteze legislaţia astfel încât banii pe care îi alocă pentru construcţia de locuinţe să poată fi utilizaţi pentru achiziţia de locuinţe. Altfel, numărul locuinţelor goale va creşte, blocajul imobiliar va continua, iar în urma previzibilei scăderi a populaţiei România va fi atractivă pentru emigranţi, oraşele pentru săraci, iar satele se vor vinde en-gros”.
Alin Seserman spune că ar trebui realizat un parteneriat între Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi primăriile din mediul rural: ”Eu o să propun să facem un parteneriat cu Consiliul Judeţean şi primăriile din spaţiul rural pentru a rezolva cazurile sociale, altfel în câţiva ani concentrăm în Bistriţa o categorie socială tot mai numeroasă şi fără venituri. În loc să le dăm o grădină să-şi susţină existenţa, le dăm un apartament pe care nu-l pot întreţine. Unora oricum nu li se potriveşte viaţa la bloc sau viaţa în comun”.
Domnule Seserman, cu cat va apropiati de PNL, cu atat mai mult castigati in claritate si viziune. Desi va fi foarte greu, mai ales la inceput, ideea dumneavoastra poate fi inceputul unei alte abordari in ceea ce priveste integrarea romilor
Aline , poate vroiai sa spui ca ce trebuia sa faceti voi anii trecuti , ca sa nu se ajunga la situatia actuala.
Ei se apropie de mine. Eu sunt un crestin-democrat convins. Domnule Adrian situatia e mult diferita fata de acum zece ani. Nu e prima data cand trag un semnal de alarma. Cred ca e o problema nationala usor de rezolvat. Se merge din inertie. In oras numarul copiilor e la jumatate fata de acum 20 de ani. In timp ce unele spatii scolare au ramas goale au fost construite altele noi. Aici e vorba de lipsa unei strategii a adaptabilitatii deciziilor la noile realitati.
Asta cu apropiatul era mai mult o gluma, daca o sa stati batos/batosi mare lucru nu se va intampla. „Publicul” vrea idei, s-a plictisit de vorbarie. Idei puse in practica. Stiu, suna oarecum revolutionar, dar asta e adevarul.