Alin Seserman (PDL): PNL trebuie să plece din această guvernare

„Anul 2013 a fost un an pierdut. Un an în care hărmălaia şi vacarmul au fost prezente dimineaţa, la amiază şi seara. Parlamentarii, în număr foarte mare, au iniţiat mii de proiecte, mii de propuneri şi zeci de mii de amendamente. Este noua formă de acoperire a nonactivităţii. Producţie de hârtie fără valoare. Cine are răbdare să urmăreasca cronologia ultimelor 365 de zile a unui  parlamentar îşi dă uşor seama că nu a rămas nimic în urmă. Nimeni nu ştie de niciun proiect serios pentru ţară şi pentru cetăţenii ei. Din memorie, îmi amintesc că un parlamentar local ne spunea, în ianuarie,  că prioritatea lui este să repare o biserică, iar de atunci priorităţile şi le-a schimbat de trei ori şi niciuna nu are legătură cu fişa postului de parlamentar.  Guvernarea a fost praf. În fiecare zi, Ponta a spus că nu-l interesează ce zice Traian Băsescu, însă mare parte din activitatea lui este să comenteze ce spune preşedintele. Nu trăim mai bine, se trăncăneşte în loc să se muncească, iar promisiunile populiste curg în continuare.

Corupţia, conform studiilor străine, a crescut. Orice serviciu, lucrare publică, sunt dirijate politic. Dacă trebuie schimbat un toner la imprimantă, este schimbat de o firmă agreată politic. Modificările legislative din ultimul an privind achiziţiile publice impulsionează serios corupţia. În proporţie foarte ridicată, contractele publice pot fi acordate fără niciun fel de competiţie. Nu numai că aceştia (câştigătorii lor –n.r,) sunt aleşi pe sprânceană, dar şi preturile practicate pentru bunuri, servicii, lucrări sunt la liberă alegere. Pe timp de criză, acest lucru bulversează tot mediul de afaceri, omoară investitorul cinstit, iar clienţii politici devin milionari. Resursele nu se împart decât într-un cadru restrâns, prin urmare se creează o categorie de noi îmbogăţiţi. Relaţia între baron politic, firme clientelare, capuşe şi conducerile politice la nivelul instituţiilor publice de control este letală pentru statul democratic.

România bunului simţ invocată de liderii USL, care promiteau depolitizarea funcţiilor publice, a fost una din multele fumigene mincinoase. În zeci de emisiuni ne-au spus că miniştrii şi secretarii de stat vor fi numiţi, iar restul sunt şi rămân funcţionari publici. Să fim serioşi! În prima lună de guvernare, conducerile prefecturilor şi majoritatea direcţiilor au fost schimbate. Consilierii personali care şi-au luat rolul de a face poze cât mai multe pentru conducatorii judeţelor s-au înmulţit, iar veniturile lor lunare depăşesc mult pe cele ale unui profesor. Conducerile direcţiilor au fost dublate prin numirea noilor directori, iar acum se lucrează la integrarea lor definitivă în sistem, deşi numărul celor din administraţie încă este mare. Practic, s-au creat 5000 de locuri pentru a mulţumi o parte din clientela politică. Aceşti angajaţi nu au posibilitatea de a se detaşa de conducerea politică. Participă la şedinţele de partid, sunt utilizaţi în campaniile politice, în mediul rural, pentru anumite servicii. Toată lumea ştie că ei fac politică, însă nici măcar presa nu mai semnalează acest lucru. Legea este ignorată complet.

Regionalizarea, care urma să se realizeze până la sfârşitul anului, rămâne o poveste. Dorinţa şi proiectele unor oameni politici cu viziune pentru ţară nu rezistă în faţa intereselor de partid. În loc să dam competenţe primăriilor şi regiunilor, s-a mers pe întărirea poziţiei de preşedinte de CJ. Se consolidează un sistem de putere personal în dauna instituţiilor. Independenţa conducătorilor de instituţii publice descentralizate a fost anulată. Cine crede că, la un concurs al unei direcţii de sport care acum este în subordinea CJ, va câştiga altcineva decât cel agreat de viitorul său şef? Problema mai mare este legată de faptul că aceşti directori vor fi arma politică a conducătorilor politici. Nimeni nu va obţine un post de funcţionar fără acceptul şefului.

Într-o viitoare schimbare a puterii va fi una din primele măsuri care vor trebui corectate. Atunci vor fi alţi baroni care se vor opune, de aceea va trebui ca anumite lucruri să fie asumate de dreapta politică în scris cu subiect şi predicat, în prima lună de guvernare.

Proiectele realizate din fonduri europene în perioada 2009-2012 au susţinut mediul de afaceri pe anumite sectoare şi au fost salvate mai multe locuri de muncă. Creşterea  absorbţiei fondurilor a fost continuă fiindcă se referă la plăţile realizate. Plăţile s-au făcut pe măsură ce lucrările au înaintat. A fost pentru prima dată când primăriile, indiferent de culoarea politică, au avut acces la fonduri. Lucrul acesta se poate verifica foarte uşor. USL-ul încă nu a demarat niciun proiect. Toate au început în guvernarea Emil Boc. Rămâne de văzut cum se vor descurca anul viitor când într-adevăr au ocazia să demonstreze că lucrurile evoluează. Până una-alta, sub guvernarea Emil Boc aproape un milion de ţărani au beneficiat de o pensie de 350 lei, iar peste  60% din satele României au cunoscut cea mai semnificativă creştere a calităţii vieţii. Faptul ca PDL nu a reuşit să capitalizeze electoral aceste măsuri la alegeri merită o altă analiză. Pun o întrebare: de ce l-am schimbat pe Emil Boc? A guvernat în 2010 şi 2011. În 2009, majoritatea realizată pe jumătate cu PSD a fost aşa cum a fost. Peste 4-5 luni împlineşte şi Ponta doi ani de guvernare. Reţine cineva un proiect serios realizat?

Privatizarile CFR, Oltchim sunt un eşec lamentabil al premierului. Reforma politică a Parlamentului nu se produce. USL are majoritate de 80% în Parlament, iar legile fundamentale au rămas în sertare. Ambele Camere au aceleaşi atribuţii, iar Guvernul face agenda în Parlament. Singurele proiecte care sunt dezbatute şi au finalitate provin de la Executiv, mulţi dintre noi nu ne-am iluzionat că va fi altfel, însă am crezut ca vom înainta prin forţa lucrurilor indiferent cine conduce ţara, dar nu este aşa.

În sistemul de educaţie, din fericire, cele mai semnificative măsuri adoptate prin Legea 1/2010 nu au fost modificate. Criticată la sânge de USL, Legea educaţiei, prin reintroducerea şcolilor de meserii, a racordării acesteia cu piaţa muncii, a unui bacalaureat corect, a evaluarilor periodice, a respectării unui număr minim de copii pentru o şcoală, a faptului că părinţii, consilierii locali, fac parte din consiliile de administraţie ale şcolilor, este un mare pas înainte.

Au fost schimbaţi miniştri ai Educaţiei pentru incompatibilitate, plagiat, incompetenţă. Presa a fost câinele de pază al democraţiei. A fost pentru că acum nu mai este, este cumpărată în proporţie de 90% şi este, calitativ vorbind, mult mai scăzută decat sub perioada lui Năstase, pe care o considerăm dezastruoasă.

Presa este controlată de baronii locali. Cu excepţia unei părţi a presei centrale şi una=două publicaţii locale, presa a murit. Sunt jurnalişti care spun lucruri adevărate, care produc ştiri, însă adevărul care contează nu este spus. Majoritatea politicienilor mediocri sunt prezentaţi ca fiind preocupaţi de comunitate, sunt elogiaţi dacă îşi fac o poză cu o bătrânică sau dacă dau o pungă de biscuiţi unor copii; sunt lăudaţi ca şi cum au rezolvat ceva pentru umanitate. Jurnaliştii au început să-şi diversifice activităţile utilizând resurse publice, prin urmare vocea lor este tot mai stinsă. Aparenţele răbufniri şi critici la modul general, împotriva întregii clase politice, este încă o mână întinsă baronilor şi incompetenţilor cărora le pare bine să fie amestecaţi cu ceilalţi. Îi criticăm pe toţi, că şeful finanţator nu se supără. În alt plan cu privire la calitate, lucrurile nu stau grozav deloc, o propunere concretă de îmbunătăţire pentru comunitate este ignorată în faţa unei ştiri gen “o vacă din Dipşa a lovit un Aro şi nimeni nu a păţit nimic.”

Televiziunea Română e un fel de Cântarea României. Sub un control strict politic. Este inadmisibil să nu te poţi uita la Campionatul Mondial de Handbal Feminin la care participă şi echipa României.

Cele 10 miliarde de euro pentru investiţii promise în urmă cu câteva luni a rămas o gluma bună, iar singurul lucru în creştere a fost fiscalitatea şi impozitele. Firmele sunt în dificultate mai mare decât în vârful de criză din 2010. Evaziunea fiscală creşte, iar colectările la buget au scăzut. Atâta noroc că anii buni în agricultură au asigurat alimente la un preţ scăzut, altfel puterea de cumpărare în termeni reali ar fi scăzut semnificativ. Nici măcar măsura ce priveşte TVA în sectorul panificaţiei pare să nu aibă efectul scontat. Preţul este acelaşi, iar singurii beneficiari sunt intermediarii. Competiţia pentru ajutorul de minimis acordat firmelor private a scos la iveală interesul pentru clientela de partid. Cincizeci de mii de firme au muncit şi au plătit bani firmelor de consultanţă pe degeaba. Programul a fost un eşec naţional. Au promis un milion de locuri de muncă. Nu s-a creat nimic! Dimpotrivă. Şomajul a crescut la 6,5%. S-a introdus impozitul forfetar în agricultură, iar plafonul de impozitare pentru IMM s-a redus de la 100 000 de euro la 65 000 de euro. A fost introdus impozit suplimentar pentru companiile din energie şi gaze naturale. Măsurile active de repornire a economiei lipsesc. Lipsesc măsurile de stimulare economică, de creare de noi locuri de muncă. Promisiunea cu reducerea impozitelor şi a taxelor rămâne o  promisiune.

PNL trebuie să plece din această guvernare. Toată ideologia şi valorile liberale nu au nicio legătură cu această guvernare. Au renunţat şi la legea cu privire la alegerea primarilor şi preşedinţilor de CJ în două tururi de scrutin foarte uşor. Nici nu-şi imaginează ce-i aşteaptă. Vor retrăi perioada anilor 90 în care s-a decis existenţa lor ca partid parlamentar. Atunci au avut noroc că Theodor Stolojan, în anul 2000, a acceptat să candideze la prezidenţiale. Altminteri…”

Alin Seserman