Angajaţii DSP Bistriţa-Năsăud vin cu argumente împotriva desfiinţării instituţiei

Personalul Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Bistriţa-Năsăud a luat act de propunerea de modificare legislativă a Ministerului Sănătăţii privind retructurarea organizatorică a unor componente ale sistemului de sănătate faţă de care formulăm următoarele puncte de vedere:

În Constituţia României este garantat dreptul la ocrotirea sănătăţii. Dacă scopul declarat este acela de a îmbunatăţi starea de sanatate a cetăţenilor, atunci restructurarea organizatorică ar trebui să întărească componenta de medicină preventivă a sistemului.

Sănătatea publică este ştiinţa omului sănătos şi se ocupă de promovarea, păstrarea, ocrotirea şi reabilitarea sănătăţii, ca principiu de bază, încercând într-o comunitate, să construiască cât mai multă sănătate şi să reduca bolile cât mai mult. În România nu sunt 22 de milioane de pacienţi, majoritatea populaţiei este populaţie sănătoasă sau devine pacient ocazional, aşa încât, economia financiară rezultată din reorganizarea Direcţiilor de Sănătate Publică şi redirijarea banilor spre pacient, poate aduce satisfacţii omului bolnav, dar şi insatisfacţie omului sănătos care va fi privat fie de cantitatea, fie de calitatea de servicii preventive de care a beneficiat anterior. Zilele acestea s-a protestat la Madrid sub sloganul “Sănătatea nu este de vânzare, aceasta trebuie apărată”, deşi măsurile luate de Guvern nu ating nici una din componentele preventive ale sistemului. Subscriem sloganului care este valabil şi în România.

Acuzaţiile de birocratizare a Direcţiilor de Sănătate Publică nu sunt fondate. Direcţiile de Sănătate Publică au fost construite ca structuri deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, cu număr de personal şi structură organizatorică aprobate de Ministerul Sănătăţii, cu rol executiv, care au aplicat politicile stabilite la nivel central, politici care au fost aplecate când în favoarea, când în defavoarea activităţii preventive, ceea ce a determinat, de regulă, un volum mare de activitate pentru un număr redus de profesionişti.

Subscriem principiului “responsabilităţii pentru toate componentele sistemului şi al valorizării competenţei”, dar nu prin transferul de competenţe către alte structuri, aşa cum s-a întâmplat cu medicina muncii (când medicii de familie au primit atribuţii pe care cu adevărat le-au birocratizat) sau transferul de competenţă al sănătăţii publice în relatie cu alimentul către Direcţiile Sanitar-Veterinare, care nu pot, oricât ar dori, să înţeleagă şi să apere mecanismele organismului uman faţă de pericolele alimentului neconform (asa cum vedem în prezent în mass-media).

Principiul subsidiarităţii ar trebui, ca odată aplicat în procesul de restructurare, să aduca avantaje cetăţenilor. Ne punem problema, în mod practic, cum vor fi create aceste avantaje dacă:

1) prin pierderea personalităţii juridice, pentru autocontrolul apei potabile, toate unităţile de producţie alimentară, îmbuteliere apă, regiile de apa, primarii, vor trebui să se deplaseze la Autoritatea Regională în vederea încheierii contractelor de monitorizare audit (conform Legii 458/2002).

2) primăriile vor trebui să se deplaseze la Autoritatea Regională pentru consultanţă şi baza de date în vederea întocmirii fundamentărilor de proiect cu finanţare europeană şi având impact pe sănătatea publică.

3) medicii de familie vor trebui să se deplaseze la Autoritatea Regională pentru depunere acte, planificare şi consultanţă în vederea autorizării activităţilor.

4) ONG-urile vor trebui să se deplaseze la Autoritatea Regională pentru încheierea protocoalelor de colaborare.

Nu subscriem faptului că birocratizarea va fi mai mică dacă instituţii publice, cum sunt Poliţia, Agenţia de Protecţie a Mediului, primarii, agenţii economici, vor trimite note de comandă pentru analize şi determinări la Autoritatea Regională care le va retrimite probabil la oficiu, pentru determinări şi analize aducatoare de venit la bugetul de stat, efectuate în laboratoare acreditate RENAR, deci cu nivel ridicat de biosecuritate şi competenţă.

Aplicarea principiului “integrităţii competenţelor” ar trebui să ne bucure dacă va fi cu adevărat aplicat. Poate că, în sfârşit, a venit vremea ca specialităţile medicale preventive să nu mai fie privite ca o “Cenuşăreasă” a sistemului sanitar, să nu mai fie considerate ca un hibrid undeva la marginea sistemului, aşteptând lovitura de graţie spre desfiinţare (aşa cum s-a intenţionat de altfel). Trăim într-o societate în care igiena individuală, şcolară, colectivă inclusiv urbană, are nu deficienţe, ci carenţe cumulative serioase, epidemiologia de abia face faţă provocarilor bolilor transmisibile şi rezistenţei la antibiotic, medicina muncii “s-a volatilizat”, iar promovarea sănătăţii, scoasă de la cursurile şcolare (fiind considerată mai puţin importantă în faţa altor discipline, precum religia) face şi ea ce se poate.

Aceste specialităţi, în care medicii specialişti în epidemiologie, igienă, medicina muncii, sănătate publica şi unii chiar cu supraspecialităţi (igiena radiaţiilor), chimişti şi asistenţi medicali formaţi şi instruiţi în specialităţi preventive şi nu curative, sustinuţi de logistica administrativă necesară desfăşurării oricărei activităţi publice, oameni cu multă experienţă şi cu recunoaşteri şi colaborări externe, poate că îşi vor găsi în sfârşit locul meritat. Numai că experienţa tranziţiei ne-a arătat că, de fapt, locul şi rolul lor social nu a fost niciodată înţeles, reformele sistemului sanitar au acordat mai puţină atenţie omului sănătos ca şi cum el ar fi devenit valoros numai ca pacient, iar expertiza acestor profesionişti a fost vizibilă doar în situaţiile de dezastre, calamităţi, risc pandemic. În rest, sunt cariere frânte între condiţia de funcţionar public sau persoană contractuală, la fiecare trecere suportând o micşorare de salariu, până la nivel de subzistenţă (a se vedea foile de avere ale acestor specialişti).

Ne bazăm pe faptul că în favoarea principiului transparenţei, înainte de a se lua decizia finală privind restructurarea Direcţiilor de Sănătate Publică, se va prezenta studiul de impact privind costul social al restructurarii şi al impactului pe bugetul general al reducerii veniturilor realizate de aceste unităţi.

În proiectul de reorganizare, prezentarea Sistemului de Sănătate Publică este doar la nivel de coordonate, de aceea, credem că ar fi necesare câteva clarificări: monitorizarea riscului factorilor din mediul de viaţă şi muncă, cuprind obligaţii asumate prin multe acte legislative. Ele presupun întărirea capacităţii de competenţă în igienă, epidemiologie, medicina muncii şi promovarea sănătăţii, a serviciului de control şi a laboratorului de analiză fără e care această activitate nu este sustenabilă. Aceste activităţi au un caracter practic şi presupun activitate de teren, de aceea implicarea componentei didactice nu poate fi decât una pur teoretică. Specialiştii din Direcţiile de Sănătate Publică sunt cei care au identificat şi au propus în fiecare an, prin rapoartele de specialitate în domeniu, soluţii de rezolvare la probleme, împreună cu Institutul Naţional de Sănătate Publică. Majoritatea medicilor şi asistenţilor care desfăşoară activitate preventivă sunt persoane cu multă experienţă profesională, care au participat la programe externe şi ştiu să-şi gestioneze problemele locale.

Specificaţia că „cele 34 de oficii înfiinţate” monitorizează împreună cu celelalte instituţii responsabile factorii determinanţi din mediul de viaţă şi muncă şi evaluează riscurile”, îngrijorează pentru că exact acest lucru l-am practicat formal şi până acum, din păcate nu de pe poziţia expertizei, autorităţii avizate în domeniu: relaţia sănătăţii cu alimentul a fost transferată Direcţiilor Sanitar-Veterinare, deşi din punct de vedere al omului sănătos nu e important cât de des este acesta alertat asupra unui produs sau factor neconform (care sunt şi vor fi mereu prezente în mediul de viaţă), omul sănătos vrea sa fie informat asupra mijloacelor de care dispune ca să-şi păstreze sau să-şi ocrotească propria sanatate, iar aceste mijloace nu-i pot fi puse la dispoziţie decât de cei care cunosc, înţeleg şi au învăţat cum funcţionează organismul uman în relaţie cu pericolul la care este supus. În timp ce sistemele de sănătate din Europa propun şi dezvoltă noi servicii preventive (vezi igiena urbană, reţea de oraşe sănătoase, etc…) , în societatea românească nu suntem încă preocupaţi de a stabili profilul riscurilor de îmbolnăvire pentru o localitate, grup vulnerabil, grupă de vârstă, etc…

De aceea credem că, reorganizaţi sau nu, avem un rol social la care ţinem cu demnitate, iar aceste puncte de vedere sunt un manifest al demnităţii profesiunii noastre, pe care am urmat-o, nu din întâmplare, ci din convingerea şi pasiunea că „Sănătatea contează, nu e de vânzare şi trebuie apărată”.

Sursa: www.petitieonline.ro