O tânără care suferea de TBC a pretins că s-a vindecat de această boală după o cură la Colibiţa, unde aerul e bogat în ozon. Se întâmpla acum mai bine de 130 de ani. Imagini de colecţie arată că în zonă erau case de odihnă, restaurante şi chiar un loc special amenajat pentru „baia de la munte”.
Numele staţiunii Colibiţa vine de la colibele ciobanilor din zona Munţilor Bârgăului, scrie medicul Cornel Rusan pe Facebook. El spune că pe vremuri, Colibiţa era un simplu cătun la 800 de metri altitudine pe valea Bistriței Ardelene, între Munții Bârgăului și Călimani şi care făcea parte din Bârgăul de Sus,
Conform sursei citate, la 1850 număra 14 locuitori. În 1869 s-a construit drumul care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, iar în 1883, o tânără din Bistrița a spus că s-a vindecat de TBC datorită aerului foarte bogat în ozon de la Colibiţa. În 1898, e amenajată calea ferată Bistrița-Bistrița Bârgăului, iar între 1920-1924, calea ferată îngustă Bistrița Bârgăului – Colibiţa (30 km), până în Muntele Dălbidan și Colbu pentru transportul lemnului la fabrica de cherestea din Bistrița Bârgăului.
În 1923, s-a edificat Sanatoriul Caritatea de către Olivia Deleu, soția unui primar din Cluj, pentru studenții cu probleme pulmonare, dar în 1944 Sanatoriul Caritatea este incendiat.
Pe una dintre fotografii puteţi citi „Baia de la munte”, dovadă că oamenii se scăldau aici încă de pe vreme respectivă. Mai multe fotografii cu staţiunea veche Colibiţa puteţi vedea AICI.
Sursa foto: Cornel Rusan
Ceva de vis. Foarte frumoase imagini, case extraordinare cu o arhitectura din pacate pierduta. Acum vilele barosanilor care de care mai impunatoare si mai moderne. PACAT.Felicitari pentru imaginile postate.
Într-adevăr, a fost ceva de vis: aer curat, păduri virgine, ape limpezi,adevărată oază de linişte şi relaxare…Astăzi am căcat-o şi pe asta…(scuzați-mi vă rog expresia, dar asta e realitatea actuală). Sincer nu mă mai atrage nimic în zonă, cu excepția munților de dincolo de lac.
Colibita era mai frumoasa inainte ’90, se pastra constructiile cu zona. Acum e plin de cocalari care au facut hoteluri si vile moderne care n-au nici o treaba cu arhitectura zonei. In tara asta fiecare face ce vrea si ce poate, nu exista reguli nu exista legi. Unii parca au primit mostenire lacul cu peninsule.
Bine ca se asfalteaza drumul, ca sa nu si rupa GIP-urile barosani.Ma intreb daca nu aveau vile acolo se mai asfalta de dragul celor care inca mai locuiesc acolo?
Fantastic, niciodata nu mi am imaginat ca a fost asa frumos acolo. Ce s a ales? Nimic nu mai are legatura cu trecutul poate cate o anexa veche mai aminteste de trecut. Acuma totul este alterat si nu mai aminteste de nimic.
Nicio comparatie nu ilustrează atât de bine marea stricăciune produsă în ultimii ani unui loc frumos.
Inafara unei imagini de perspectivă reprezentată de munţii din zare, peisajul imediat, ( plin de garduri şi kăkat) nu este deloc atrăgător, iar de peste tot răzbate neamprostia în construcţii, împrejmuiri, tratamentul vecinului şi turistului, o jăcmăneană, o lipsă de ospitalitate de-ţi vine să fugi.
De-aia şi fug mulţi de-o vreme, de pe-acolo.
muzica si balamuc in prezent,tipic tiganesc-romanesc.
In anii 1950 -1960, copil fiind, am petrecut si eu vacante intr-o tabara din Colibita. Sunt tabere scolare azi? Prin anii 1970 se afirma ca aici este cel mai bun ozon din Romania… Dar lucrurile si oamenii se schimba. A aparut Lacul, au fost construite haotic tot felul de vile si pensiuni. Intr-o vizita recenta am simtit lipsa unei viziuni globale privind sistematizarea localitatii (drumuri si alei, acces la punctele turistice, canalizare, etc.) ca o posibila statiune montana. In acest sens, vara si iarna, COLIBITA poate avea un viitor! Cine, cand si cum va realiza aceasta viziune care sa serveasca si turistilor?
Pt. I.Alexa : niciodata.