În jurul datei de 21 iunie, cel mai adesea, 22 iunie, în emisfera nordică are loc solstițiul de vară, adică începutul verii astronomice. În preajma acestei date, la trecerea meridianului, Soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă.
Solstiţiul de vară este, în acest an, pe 21 iunie la 18:54, Soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar durata zilei are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are locsolstiţiul de iarnă, când înălţimea Soarelui deasupra orizontului şi intervalul diurn sunt minime. După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pamântului fenomenul se derulează în sens invers.
Denumirea de solstiţiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) şi stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămâne constant, a sista). În astronomie,se numesc solstiții cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pământului nu este perpendiculară pe orbita lui.
Adaugă comentariu