Cristaloterapia se bazează pe proprietăţile energetice ale pietrelor. Fiecare rocă are o energie proprie care ne armonizează propriile energii, ne îmbunătăţeşte starea de spirit şi ne ameliorează anumite boli, cred unii oameni. În plus, cristalele captează energiile şi apoi le canalizează către organismul nostru, mai exact către acea parte a lui care are nevoie de ajutor şi de un plus de energie pentru a se reface.
Am întrebat-o pe Emilia Morariu, inginer chimist de profesie şi totodată artizan care lucrează cu pietre dacă ea crede în puterea vindecătoare a pietrelor. „Sunt fascinată de pietre. Le-am descoperit târziu, dar mă fascinează şi cred că toată viaţa mă vor fascina. Atunci când am început să studiez cristalele, le-am scos formulele chimice şi am observat că toate conţin siliciu sub diferite forme, oxizi, carbonaţi, diverse combinaţii. Carbonul şi siliciul, dacă ne amintim Tabloul lui Mendeleev, sunt pe verticală în aceeaşi grupă. Asta înseamnă că au patru electroni în ultimul strat şi rezonează. E ca şi cum ai roti butonul unui radio şi prinzi frecvenţa preferată. E ceea ce se întâmplă între siliciu şi carbon, celebra rezonanţă a cristalelor. Isaac Newton spunea: Daţi-mi un punct de referinţă şi vă răstorn Universul! Atunci când credem în ceva, totul este posibil. Dacă noi credem că o anumită piatră ne poate vindeca, ne dă această putere fiindcă noi rezonăm, ne măreşte nivelul energetic, ne ajută să ne depăşim problemele, iar dacă stăm cu gândul că o anumită piatră ne vindecă, ne ajută, ne protejează, ajutăm Universul să ne ajute”, a răspus Emilia Morariu.
Întrebată ce satisfacţie personală i-a adus interacţiunea cu pietrele, Emilia Morariu a răspuns: „În ziua în care lucrez cu cristale, la ora 21.00 seara îmi vine să sar în sus de bucurie, îmi sun apropiaţii, intru pe Facebook, am impresia că menţin nivelul acela de serotonină care îţi dă tinereţe, dinamică, sunt secrete pe care le citim, le aflăm, dar nu prea le aplicăm fiindcă trecem grăbiţi prin viaţă ca să acumulăm, deşi adesea nu ştim ce”.
În fiecare zi, Emilia Morariu spune că se trezeşte devreme, bea un pahar cu apă, aşa cum obişnuia ţăranul român, şi îşi începe activitatea. „În ziua în care sunt tristă, mă simt stoarsă de energie, abia aştept să mă trântesc în pat, iar dimineaţa mă doare capul. În zilele în care reuşesc să mă repliez, să-mi amintesc că sunt eu, seara îmi vine să mai particip la un târg de pietre sau să mai dau un interviu”, ne-a răspuns zâmbind.
În prezent, Emilia Morariu nu prelucrează pietre, doar le în valoare, iar după ce reuşeşte lucrul acesta ne bucură cu bijuteriile create de ea la târguri şi expoziţii cum e şi salonul de minerale la muzeu.
„Prelucrarea pietrelor presupune nişte riscuri. În primul rând, poţi face silicoză de la praful de siliciu. Apoi, vin chinezii de exemplu cu nişte preţuri bune. Ei stau la soare şi găuresc. Nu mai poţi inventa. Eu nu fac altceva decât să pun pietrele în valoare. Când văd o grămadă de pietre, le văd purtate şi atunci le pun ceva de la mine şi le dau o formă estetică. Ca şi sursă de venit, trebuie să spun că acum trei ani trăiam din această activitate. Acum, pentru că îmi este dragă, o sponsorizez din alte activităţi cum ar fi antreprenoriatul sau consultanţa în afaceri,lucruri pe care le poate face un intelectual într-o ţară în care nu mai există chimie. Alcătuim o combinaţie de cristale energetică şi benefică vieţii”, a spus Emilia Morariu.
Salonul de minerale, fosile şi geme de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, la care participă şi Emilia Morariu, este deschis până duminică după-amiaza.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu